4,963 matches
-
veteranii. Calmi, aceștia au încremenită pe față acea seninătate născută numai dintr-o acceptare realistă a situației prezente. Un soldat cântă din frunză o melodie melancolică. Unii scriu acasă, sau își curăță armele. Alții, fixează pur si simplu tavanul, stând întinși în paturi, o expresie foarte politicoasă pentru stratul subțire de fân acoperit cu foile de cort. Așezat pe un scaun desfundat, Marius trage cu dinții dintr-o bucată de pâine uscată, veche și întărită, numai bună să-ți rupă măselele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Așa cum îi cunoaște el pe nemți, puțin probabil. Sigur trebuie să fie pe aici pe undeva. Mintea lui alcătuiește, cu înfrigurare, scenarii după scenarii, dar nici unul nu-i dă sentimentul siguranței și certitudinea reușitei. Zvâcnesc cu toții înainte. Se opresc gâfâind, întinși cu burta la pământ. O bobiță mică de foc trădează poziția santinelei. Iese din întuneric și pășește agale, prin fața clădirii. Se oprește și rezemat de zid, trage din țigara ascunsă în pumn. Pe muțește, Marius face un semn lui Mâțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cât mai mulți ochi acolo sus. Am înțeles. Marius pășește pe hol cu senzația că pierde câte puțin din puterea trupului suprasolicitat la fiecare expirație. Dar dacă se așează jos, sigur va adormi instantaneu. La vederea lui, soldații ce moțăie întinși pe podeaua mozaicată se ridică în picioare dar el le face semn că nu este nevoie. Într-un brusc puseu febril, o sudoare fierbinte țâșnește din toți porii ca apa dintr-un robinet. Transpirația se prelinge pe frunte, spinare, piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asigură că nu are de ce să fie speriată. Mult mai liniștită, se așează pe un taburet aflat lângă unul dintre cele cinci paturi metalice, acoperite cu cearșafuri care miros a clor și începe să tamponeze ușor fruntea celei care stă întinsă pe patul îngust, tip cazon. La vederea chipului cuprins de o paloare înspăimântătoare a bolnavei, Marius simte cum i se oprește inima, apoi începe să-i bată repede și tare. Murmură stins, cu gura brusc uscată ca iasca. Smaranda... Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
uitat de lume din Ucraina, tăiat în două de drumul prăfuit care ducea spre cimitirul plin cu victimele foametei. Perioadă în care pierduse pe mama și fratele lui mai mic. Avea pe atunci paisprezece ani și chipurile celor doi morți, întinși pe masă se imprimaseră adânc în memoria lui. Fețele măcinate de boli și lipsuri aveau găvanele ochilor ca niște gropi uriașe, iar de sub pielea uscată și căzută se puteau vedea la fel de bine ca și pe o planșă anatomică oasele lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cuvînt, dar la puțin timp renunță să mai Împletească, Își puse andrelele, ghemul de lînă și puloverul, În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
-le-n batistă./ Și-abia apoi aruncă-ți cârpele de pe tine,/ Freacă-ți sânii și curul de carnea-mi putrezind./ E-n mine și un diavol, iubito și un sfânt./ De aceea în amurguri, ți-e-atât de drag și bine/ Să-ntingi ca-ntr-o tigaie murdară pofta-ți rea/ De-a-mi fi Marea Putoare și Maica Precista!". Acesta este chiar un poem de dragoste. O relație în care erotismul face casă bună cu mizeria fiziologică, altruismul cu perversitatea. În aceleași trupuri
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
în culori și sunete-amestecate, și văd noaptea în luminile cele mai vii, lumea, monstruoasă fantomă, ziua asta cea mai goală din nopți. Un glas spune: "unde sunt? cine sunt?" Să fie vocea mea în pustiul ăsta? Suprafața fiecărui lucru e-ntinsă de noaptea care o umflă, - oh, noaptea asta în văluri de soare! - Da, acest cuvânt în clăbucii iluziei, acest cuvânt pierdut, nu-i niciodată decât al meu. GREA}A DE-A FI Nu am venit pe lume ca să le făuresc
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
pentru că galopinii lor au umblat toată noaptea prin cafenele și birturi oferind rubla c-un mic scăzământ pe hârtie; iar lumea, aducîndu-și aminte cumcă "Romînul" cu câteva zile înainte asigurase că rubla valorează științific patru franci, au căzut în cursa întinsă de speculă, o speculă la care visteria a luat parte activă. O altă nedibăcie este scăderea rublei într-un chip încît părțile ei la un loc nu dau un întreg. Patru piese de câte 92 bani (25 capeici) nu fac
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Turnu-Măgurele. În sfârșit administrația bandiților roșii au căzut în mreaja foarte fină pe care d. Moldoveanu i-a întins-o de luni încoace. Deodată cu arestarea d-sale, care trebuie să-i fi cauzând bucurie, se va descoperi o rețea întinsă de hoții și falsificări liberale, încît temnițele nu vor fi destul de largi pentru a încăpea pe marele partid. În legătură indirectă cu arestarea aceasta stă și încurînda sosire a unui comisar imp[erial] rusesc pentru regularea despăgubirilor. [2 iunie 1879
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
telefon, dar nu mă gândii să bat la ușa propriei mele neveste, care ar avea secrete pe care eu nu trebuia să le aud, asta ar fi fost culmea, să-i mai respect și secretele) și într-adevăr o găsii întinsă în pat, foarte veselă de astă dată și nu închise când eu intrai. "Vreau telefonul", îi spusei. Ea se făcu că nu aude, dar spuse ceva pe rusește, guleaiu, Tasia, sau ceva în genul ăsta și abia după aceea întrerupse
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu acest secret chiar din primele săptămâni, care urmară. Mă dădea la o parte de lângă pătuț, se apleca, lua fetița în brațe, nu știu ce-i făcea, o desbrăca, o îmbrăca, o înfășura, își scotea sânul, se întorcea cu fundul la mine întinsă pe pat ca și când ar fi vrut să se ferească de nu știu ce forțe malefice și îi dădea să sugă din sânul ei bogat, în deplină singurătate și complicitate cu noua-născută, care n-avea nevoie de mine... XII Vasile ne trimise tot
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
femeie și nu un barbat." "De ce?" "Plecați chiar acum", repetă ea ca o poruncă, fără să-mi explice mai mult. Credeam că mama mai avea încă de trăit cel puțin luni. Muri a treia zi, vegheată de Sibi. O găsii întinsă în patul ei, luminată de lumânări. Rubedeniile pe care ea nu vrusese să le vadă ("plecați de-aici, n-am nimic, o să-mi treacă!") umpleau acum odaia și veranda. Mama nu mai era frumoasă fără viață, moartea n-o transfigurase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ei rituale) se detașa și devenea viață, privea tăcută și încărcată de uimită dragoste când mă vedea că intru pe poartă, ea și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor că existam și eram al ei, mâinile întinse cu sfială de-a lungul rochiei, într-o clipă, la fotograf, să-i prindă într-o imagine ființa efemeră, dar atunci vie, menită să-i supraviețuiască, veșnica ei prezență în curte, veșnicii ei umeri aplecați asupra rufei, veșnicele ei brațe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sfâșia și izbucneam în hohote șoptindu-i numele, chemînd-o, întrebînd-o unde e ea acum... Și atunci vedeam parcă aievea rana urâtă a mormântului săpat care o aștepta când cortegiul a intrat în cimitir... încă la noi în casă, deși era întinsă pe pat și cu chipul de ceară, era totuși mama, murise dar era aici, casa în care mă crescuse era încă plină de prezența ei, acum urma să nu mai fie deloc, groapa era gata și alături oameni ca și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când în când mă întorceam să văd ce face și privirea mi se oprea îndelung pe lucrurile ei, ceasul așezat pe lunga noptieră încărcată cu cărți, cismele lăsate alături, cu căputele îndoite și cu vârfurile îndreptate cuminte spre pat, blana întinsă în fotoliu... și gîndeam: "De ce n-ar rămâne această fată la mine pentru totdeauna? E atât de dulce prezența ei! Ași putea lucra chiar dacă ar fi trează și ar roboti ca orice soție în micul ei cuib." La un moment
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te întrebai de unde atâta material. Când nu mai rămânea loc de înnodat, capătul atârna pe-afară, simplu, firesc, ca scos dintr-un sac de nuci. Pe la fără zece, a ieșit și Maria din baie. Chipul păstra urmele pointiliste ale machiajului, întinse de-o mână fină și delicată, poate Signac, poate Seurat, știa ea mai bine, doar cu asta se ocupa. Strălucea, dacă ar fi avut treizeci de bărbați prin preajmă, ar fi întors toți capul după ea. Ar fi mers înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
suci-o, tot nu se potrivește cu anul ăsta, cu-atât mai puțin cu-o pictură de Luchian. Pur și simplu nu merge o chestie cu-alta.“ „Ce anume știi? Ne-ar trebui o chestie simplă, un indiciu...“ „Date generale, întinse pe vreo două secole. În 1805, un tip cu nume de femeie, Joseph-Marie Jacquard, găsește o metodă de-a face din țesătoria manuală o muncă automatizată: mișcările războiului de țesut sunt dirijate de niște instrucțiuni mecanice, pe care Jacquard le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Scria mare pe geamuri, cu litere curbate, ca la restaurant: „PESCARIE“. „Ce nume e ăsta?“, s-a interesat Maria, strângându-mi ușor mâna. „Hotel-cămin «Pescărie». Pentru profesori, hotel; pentru studenți, cămin. Cinci etaje sunt ale studenților, le recunoști după rufele-ntinse pe balcoane. Al șaselea e doar pentru profesori: camerele au frigider, televizor, aer condiționat, vedere la mare. Prizele merg.“ „Aha. Favoritisme. Pile. Discriminare. Noi stăm la profesori, nu?“ „Bineînțeles. Întâlnirea e-abia diseară. Propun să luăm niște hamsii prăjite de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Noiembrie 2005 Camil Petrescu nu era autorul meu preferat. Eu n-aveam autori preferați, literatura nu-mi spunea nimic prin gusturi și clasamente, nu-mi spunea nimic, în general. O tratam indiferent, ca un mecanic auto. Niște grămezi de piese, întinse pe nu știu câte secole. Puteai să iei de-oriunde, numai să funcționeze. Scriitorii și cărțile lor nu contau, ce-aș fi putut face cu ei? Să mă pun în pielea lor? Să-i car zilnic în geantă, la cursuri și seminarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
visul meu de-a mă face critic literar se dusese pe apa Sâmbetei. Cât de mult mi-aș fi dorit să găsesc un roman fracturat, discontinuu, ca memoria adulților; o carte stroboscopică, în felii decupate și incomplete, cu straturi virtuale întinse peste viața de zi cu zi, pornind din creierul și sufrageria fiecăruia și ajungând în alte epoci și minți, până la a deveni de nerecunoscut. O poveste care să treacă prin același punct de mai multe ori și să iasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ăsta parcă adus de la „Materna“, Antonio își putea face loc în orice echipă. Nu era ca și cum treaba trecea neobservată: fesele se mulau frumos, deplin, pe materialul fâșneț, iar coapsele bronzate uniform, de la mama natură, ieșeau în snopi echilibrați de mușchi, întinși până la genunchi. Poate nu toți observam același lucru, dar în mod sigur aveai la ce să te uiți. Nu găseai un fir de păr pe piciorul ăla atletic, curat, perfect. Abia așteptai să se lipească de tine la un atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
răcoroase (exact cum îmi plăceau mie) și-o plapumă stufoasă de lână. Ultimul pe listă rămăsese șifonierul, sprijinit pe șase picioare în formă de gheare: o arătare masivă, astupând jumătate din cameră, în așteptarea evacuării. În mijlocul ei coclea o oglindă întinsă până în tavan, atacată sub geam de fractalii oxizilor; steluțele și ferigile coroziunii curgeau din toate cele patru colțuri, ca un acid turnat cu pipeta sub retină. Fantoma asta imobiliară zburase cu totul pe geam, în miros de putregai și levănțică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cimentate, l-am împins cu toată viteza spre cancelarie, unde s-a răsturnat la picioarele elevului de serviciu. Din nefericire pentru noi, alături de el se mai afla o pereche de picioare, continuată cu doi pantofi ostășești și-o rochie groasă întinsă între gât și călcâie; dacă ridicai prelata, dădeai de tibiile directoarei Pamfil. Isprava s-a lăsat cu sancțiuni, Cezar a scăpat pentru că maică-sa preda stenodactilografie la noi, eu pentru că ajunsesem „olimpic“ pe țară la engleză. Doar Mihnea a pățit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
departe cei mai tari: scoteau baloți de haine, pe care îi vindeau pe nimica toată). Le puteam recita corect, de la stânga la dreapta sau invers, în funcție de cerințe. Vitrinele te îmbiau cu manechine lăptoase, fără ochi, dar lipite de dresuri negre, întinse la maxim pe portjartiere. Îți plesnea privirea pe pulpele cerate. Mai străluceau și unele rozacee, medicinale, cu seturi năpraznice de chiloți suprapuse peste abdomenul balonat: păpușile Triumph, care făceau reclamă la „Mamma-Slip“. Intram în magazine și mă trezeam imediat luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]