49,940 matches
-
de mii de pagini, făcînd pe dactilografa și stilizînd lucrările celor de la fără frecvență. Pe urmă, m-am obișnuit cu mașina de scris. Am avut mai multe mașini de scris, pînă cînd am ajuns la computer, căci mi-a plăcut întotdeauna să scriu la mașină. D.P.: La fel procedezi și în cazul poeziei proprii și în cel al eseului sau al traducerilor? D.F.: Poezia încep prin a o scrie cu creionul sau cu pixul pe diverse caiete, pe care le port
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
trebuie să depindem foarte mult de un anumit ritual fetișizant, pentru că totul se petrece în cap, pînă la urmă. E-adevărat că ordinea mentală poate fi determinată de anumite repere care sugerează o ordine venind din exterior, dar am încercat întotdeauna să nu depind de ordinea din exterior și, de altfel, nici n-am avut de ales. D.P.: Există anumite perioade sau anotimpuri în care te simți mai prolific? D.F.: Mă simt prolific atunci cînd pot să stau o săptămînă-două într-
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
inefabil. Marii poeți, dacă ne uităm, au compus anumite cicluri, s-au lăsat într-o anumită monotonie - cum e Petrarca, pe care-l tot citez eu -, o anumită monotonie care a devenit o metodă de persuasiune. D.P.: Te-au mulțumit întotdeauna cărțile tale? Există vreuna pe care ai regretat că ai publicat-o? D.F.: Bineînțeles că am fost nemulțumit de primul meu volum de versuri, deja începînd cu al doilea, și a continuat așa multă vreme. Nu știu dacă negam totul
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
să mai putem visa în condițiile respective. Eu cred că marele merit al acelei epoci a fost supraviețuirea ideii de cultură și de literatură. A fost cel mai mare efort de supraviețuire al acelei epoci, chiar dacă nu s-au creat întotdeauna mari opere.
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Discret, în sens algebric, adică având ca bază de definiție o mulțime de elemente independente unul de celălalt. Practic, spre deosebire de criminalistică, plagiatori în serie nu există. Nici eterni recidiviști. La rigoare, bineînțeles. E imposibil să plagiezi chiar totul și chiar întotdeauna. Cunoscuta și detestabila admonestare din clasele ciclului primar funcționează în toate verdictele de gen: să nu se mai întâmple ! Iar dacă - vorba proastă - se întâmplă, atunci măcar să nu devină obișnuință. Iată de ce m-a surprins, de la bun început, titlul altminteri
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
în paginile ei, asigurându-i că textele lor vor apărea indiferent dacă vor fi pro sau contra, tranșante sau nuanțate, serioase sau excentrice. Bineînțeles, nu vom încuraja vulgaritatea și amatorismul. Dar un articol scris bine, cu profesionalism își va găsi întotdeauna locul în România literară, chiar dacă va arunca în aer toate convingerile noastre. Am recitit, de-a lungul anilor, de zeci de ori poezia lui Nichita Stănescu și i-am dedicat sute de pagini de comentarii critice, inclusiv o carte. Mi
Cui i-e teamă de Nichita Stănescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9284_a_10609]
-
Jack Nicholson, iar ulterior, ecranizările după romanele lui Stephen King încep să curgă. Celebrul Carrie (2002) al lui David Carson a fost probabil reținut de iubitorii genului și ai romancierului deopotrivă, sau serialul TV, It (1990), eu însă am preferat întotdeauna mai puțin cunoscutul Pet Sematary (Cimitirul animalelor, 1989), regizat de Mary Lambert după un alt roman omonim. Stephen King știe să redea adevărata forță mitului urban, a legendelor care definesc un terioriu decupat din vastitatea unui spațiu dificil de cuantificat
Demonii de la 1408 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9297_a_10622]
-
de deținuți politici. Cine dintre marxiștii de cafenea, care își făceau veacul pe Saint Germain, ar fi avut atunci argumente să combată judecata de bun simț a lui Raymond Aron? "E de stânga, oare, comunistul pentru care Uniunea Sovietică are întotdeauna dreptate? Sunt de stânga, oare, cei ce reclamă libertatea pentru toate popoarele din Asia și Africa, dar nu pentru polonezi sau pentru germanii din Est? Limbajul stângii istorice triumfă, poate, în epoca noastră, dar spiritul stângii eterne moare atunci când până
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
Rodica Zafiu Persistența unor dogme istorice, pe care o subliniază și o subminează profesorul Neagu Djuvara în recenta sa carte - Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Țării Românești (Humanitas, 2007), a avut întotdeauna efecte perceptibile și asupra cercetărilor și a instrumentelor lingvistice. În cazul dat, nu mă gîndesc în primul rînd la domeniul etimologiei - unde, din fericire, existența elementelor turcice vechi e bine cunoscută și studiată cu seriozitate de către specialiști - , cît mai ales
Descălecare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9296_a_10621]
-
intervenție chirurgicală, care îl fac indisponibil pentru un interval nedeterminat. Boala și spitalizarea îl predispun la meditații sceptice: Până acum, am făcut prea mult din ceea ce mi-au spus și mi-au comandat alții să fac și nu am manifestat întotdeauna discernământ. Multe nu trebuia să le fac deloc sau să le fac altfel. Disciplină de partid? Poate da, poate nu. Am atâtea de scris! Voi avea timp să le aștern pe hârtie sau nici nu voi începe să le fac
Un comunist onest by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9273_a_10598]
-
Hank!/ Hank nimic./ nu că o să crăp/ mă îngrijorează,/ci nevastă-mea/singură cu grămăjoara aia de nimic./ aș vrea să știe că/ pentru toate nopțile/ în care am dormit împreună/ chiar și cele mai inutile certuri/ au fost lucruri/ întotdeauna splendide/ și că cele mai grele/ cuvinte/ pe care m-am temut/ să i le spun/ pot fi acum spuse:/ te/ iubesc"(confesiune). Sau o simili-epigramă, lejeră și simpatică, pentru descrețirea tuturor frunților misogine: "conform unor studii științifice/ durează 325
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
ridicole. Căci, din două una. Dacă Mircea Nedelciu este un autor extrem de important, de ce proza lui e atât de puțin discutată în prezent? Iar dacă nu este un scriitor realmente reprezentativ, cum ne explicăm vechile referințe critice, numeroase și aproape întotdeauna pozitive? O explicație există, chiar dacă ea nu va părea prea măgulitoare. Reeditarea romanului Zmeura de câmpie îmi confirmă ceea ce aflasem demult: că autorul acesta atât de inteligent, cu lecturi întinse și aprofundate, cu o mobilitate intelectuală deosebită și o vie
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
după teoria lui Mihalache Dragomirescu, capodopera este ca o ființă vie, care se naște, trăiește și moare. Caragiale - Da - pui nu face? Maiorescu - Ba face, prin imitatorii ei. Caragiale - Pui de capodoperă? Cu cine? Maiorescu - Cu moaș-ta pe gheață! Tu întotdeauna ai fost zeflemist și nici după moarte nu ți-ai lăsat năravul... Mai întâi, tu l-ai citit pe Mihalache? Caragiale- Nu, dar îl cunosc din auzite... Maiorescu - Apoi vezi? Așa sunteți cu toții. Nu îl citiți, dar îl combateți. După cum
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
ochiul sever al specialistului - mai mult decât niște instrumente primare și didactice de familiarizare, de popularizare. Contactul cu revistele epocii - de la unu la Integral sau Contimporanul - nu poate fi nicicum evitat. Cu atât mai mult cu cât protagoniștii nu sunt întotdeauna, așa cum ne îndeamnă să credem partizanatul de breaslă, scriitorii. Ne-o dovedește clar, elocvent, suplu - cu extrase poate prea imbricate - studiul de față. Bineînțeles, reconsiderările (prada cea mai râvnită a oricărui critic literar) își găsesc și ele locul. E drept
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
existențe experimentale și de a face din succesiunea lor o singură și continuă experiență formativă. Histrionul seduce numai cu condiția de a fi sedus - de a ceda vrăjii eternului început." A începe de fiecare dată altceva, a avea la îndemînă întotdeauna această disponibilitate înseamnă a te recompune mereu. A îndepărta ceea ce te alcătuiește în mod obișnuit, a elimina specificul unicității ființei tale pentru ca să-i faci loc lui "altcineva". Pentru ca să te poți scufunda în el acest altcineva, pentru a plonja, ca în
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
cel mai înalt grad scrisul lui Ion Pop este precizia. Judecata criticul este una de acord fin, fiecare nuanță este luată în considerare. Criticul își dozează cuvintele cu pipete de farmacist, nu are entuziasme globale, nici ironii devastatoare. Preciziei judecăților (întotdeauna la baza concluziilor generale sau de etapă stă informația exhaustivă) îi corespunde precizia termenilor. Nimic nu este retorică pură, metaforele și artificiile artistice nu-și au locul, fiecare cuvânt din scrisul profesorului Pop își are rostul său în nuanțarea judecății
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
a înțeles, printre primii, acest lucru extrem de simplu, apăsat de atâtea edificii artistice și teoretice: că proza, în bună măsură, se scrie nu pentru sine, ci pentru un altul. Pentru alții, cât mai mulți. Lărgirea cercului de interes nu implică întotdeauna concesia, compromisul estetic. Ea a fost obținută de prozatorul ieșean (cu traseu, de acum, european) prin două operațiuni distincte, executate conștient, programatic, la cele două nivele: al tematicii și al scriiturii. În primul, el a putut turna problematica sa particulară
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
amatori de efluvii sonore ne-vertebrate de canavalele ritmice ordonatoare și de peisajele sintactice etero-polifonice simetrizate în manieră weberniană; Tiberiu Olah (Déchanson no. 1 pentru soprană, doi flauți și clarinet) deconspiră magia sonorităților fruste, uneori tari, acide, alteori moi, bazice, întotdeauna însă tonice, virile, extrase parcă dintr-o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
limpezesc, însă, chiar în absența acestor utile argumente de ordin filologic. Pentru că, în pofida oricărei percepții comune, cu adevărat concretă este doar geometria, forma care se exprimă exclusiv pe sine, fără convenții asumate și comentarii exterioare. Spre deosebire de imaginea figurativă, care este întotdeauna dedusă și care supune modelul unui proces de abstractizare prin translarea lui în iluzie, geometria este modelul însuși, între imagine și forma reprezentată instaurîndu-se o absolută identificare. Acum pot fi limpezite fără dificultate uimirile lui Mondrian în fața unor confrați academiști
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
ei nu știu ce poem frumos am scris eu astăzi/ ei n-au cunoscut și nu vor cunoaște poate niciodată/ singurătatea orgolioasă și esențială a unui poet/ care se apără capitonându-și existența cu lecturi/ din Borges și din Proust)/ însă aici întotdeauna e prea târziu/ Basarabia mea pare astăzi un cimitir/ care nu ne mai luminează deloc memoria". Deteriorat de mediul înconjurător, de calculele geo-strategice prin care tradiția locală este amputată ori distorsionată, după caz, artistul caută, cu o rece disperare, "ceva
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
în absența crizelor și a căutării, în absența dragostei, în absența întrebărilor esențiale. O scenă revine ca un leitmotiv al filmului, Șlomo privește fascinat luna, îi vorbește, momentul de magie este pe deplin interiorizat. Privită din orice colț, ea este întotdeauna acolo, ea este acel numitor comun, acel reper esențial în peisaj asimilat acestei nostalgii după mama pierdută. O serie de intermitențe, notațiile en passant și scurtcircuitările scenelor dau o notă specifică filmului, uneori cu o falsă impresie de crochiu. Unele
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
mi-am propus cam demult acest exercițiu în afara granițelor țărișoarei mele. Deși am vorbit mereu cu părinții mei și îi știam bine, un soi de neliniște mă frămînta mereu. Am gîndit pozitiv, cu speranță, m-am rugat, am crezut, că întotdeauna cînd mi-e greu, în miracol. în amînare, într-o temporară izbîndă. în zorii unei dimineți, în liniștea răsăritului, am deschis, totuși, computerul. Am căutat "ziare românești". încet-încet, chipul lui Florian Pittiș se compunea pe ecran. Privindu-l, gîndul meu
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
vibrațiile corpului, forța cu care era investit cel mai mic accent al unei fraze sau al unei mișcări îmi lua mințile. Deși nu pricepeam mai nimic și știam că, ieșind pe ușă, îmi va zbura totul din cap, am fost întotdeauna captivă lumilor virtuale, fără obstacole, în care absolut totul părea posibil, în care părea să nu existe zaț și sentimente ieftine. Lumi pe care mi le deschidea, ca un vrăjitor, una cîte una, Moțu. Tot el mă inițiase, pe cînd
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
sau egipteni, ale culturilor și civilizațiilor fel de fel au devenit accesibile. Firesc, fără caznă. Fără să bată toba, obicei utilizat cu predilecție de noi, el făcea o sumedenie de lucruri importante. Non-stop. El crea, construia cu aceeași fervoare ca întotdeauna. Cu aceeași intensitate a unei nebunii pătimașe. Cînd Luca era mai mic, în drumurile noastre cu mașina prin țară ascultam în neștire "Mica sirenă", un cd pe care povestea era citită, aproape alb, dacă vreți, de Florian Pittiș. Aveam multe
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
care nu mai există excesele stilistice (lirismul, retorica repetițiilor) și narative (picarescul) din celelalte cărți ale sale. Dar prozatorul valorifică încă o dată, într-o narațiune esențializată și epurată de defectele anterioare, aceleași două mari teme în jurul cărora și-a construit întotdeauna epicul: războiul și călătoria prin lume (dincolo de țară) ca o aventură fără țintă. O șatră de țigani ursari, ajunsă la marginea unui sat din Câmpia Dunării, unde campase temporar, primește brusc ordin să urmeze imediat un traseu obligatoriu spre Răsărit
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]