5,591 matches
-
grădinii, departe de ochiul vigilent și dojenitor al lui Tintin. De abia atunci, când putea să se dedice în liniște acestei delicatese canine, Milou își amintea, asemeni lui Haddock, de peripețiile trecute. Și, asemeni lui Haddock, o boare nostalgică îl învăluia, dar doar pentru puțină vreme. Căci osul dintre lăbuțele lui îl îmbia cu miresmele sale, făcându-l să uite de trecutele lui vieți de globe trotter. Și totuși, în acest eden din Moulinsart, o singură ființă tânjea neconsolată, ca și cum bucuria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
împiedica să se gândească la timpul care se scurgea și la Pandora, resimțind pe buzele sale amintirea gustului buzelor ei. Hotărât lucru, acest Turgheniev mă face să fiu mai melancolic decât de obicei, exclamase Corto și aerul nopții marine îl învăluise, ca un sarcofag înmiresmat. În zilele în care în jurul său se murea, iar corpurile chircite ale soldaților erau asaltate de șobolanii voraci ce ieșeau din tranșee ca dintr-un canal hrănit de speranțe năruite și de lacrimi care nu încetează
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aduce aminte. Da, da, Corto, când vei muri, Ogun Feraille te va adăposti în peștera de sub ape, departe de putreziciune și de moarte... Murmurul vocii lui Bouche Dorée răsuna ca o incantație în urechile lui Corto, în vreme ce trupul Morganei îl învăluia miraculos. Câte zile a petrecut în această strânsoare a Morganei Corto nu-și va aminti niciodată. Memoria acelor ore se confunda cu memoria vieților sale anterioare. Călătorind prin culoarele unei peșteri pe ai cărei pereți străluceau inscripții și figuri de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
am protestat. Avea dreptate, ce căutam? O amintire? Amintirile nu mai existau. Erau amestecate cu noroi. 24 decembrie Augusta e plecată. M-a lăsat singur. E ceață, seară? Uneori se aude câte un autobuz trecând. Apoi liniște. O pâclă umedă învăluie zidurile și copacii. Ieslea e rece. Christos se naște mort. 25 decembrie Fratele Augustei a venit să-mi reproșeze că o neglijez. I-am zis: Nu e nevoie să fii mitocan. Reputația pe care o ai în privința asta îți ajunge
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele ieșeau la suprafață stâlcite, bolborosite, tulburi, de neînțeles, învăluite într-o tristețe care îți ardea sufletul ca un acid. Aflasem de la Domnul Andrei povestea acelui cântec nefericit, pe care Mefista îl cânta calmă, absentă. Era o poveste care începuse, devreme, cu un viol, într-o magazie murdară, urmat de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atacului porților. De pe atunci se gândise la această tăcere care se ridica din paturile în care el lăsase să moară oameni. Pretutindeni era aceeași pauză, același interval solemn, mereu aceeași potolire de după bătălii, era tăcerea înfrângerii. Dar aceea care îl învăluia acum pe prietenul lui era atât de compactă, se potrivea atât de perfect cu tăcerea străzilor și a orașului eliberat de ciumă, încât Rieux simțea clar că era vorba de astă dată de înfrângerea divină, aceea cu care se sfârșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
avariate - orice ar fi putut fi folosit la scoaterea prețioaselor obiecte antice din cutiile lor. Panourile de sticlă erau spulberate unul după altul. Statuetele de fildeș se rostogoleau. Farfurii de ceramică antice se făceau praf la contactul cu podeaua. Sala, învăluită de obicei într-o liniște de muzeu, era cuprinsă acum de un vacarm îngrozitor: zgomotul sticlei și pietrei sparte, al focurilor de armă atunci când cei mai nerăbdători trăgeau în lacătele care refuzau să cedeze răngilor. Salam observă doi bărbați bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai derutant de-atât. Mergeau de mai puțin de jumătate de oră și totuși se simțea de parcă ar fi călătorit prin timp. Dacă Ierusalimul era un oraș cioplit în piatra cenușie din vremurile biblice, fiecare cărămidă, fiecare drumeag pietruit fiind învăluit în aerul stătut al istoriei antice, Tel Avivul era zgomotos, iritant, sufocant de modern. La orizont luceau zgârie-norii, etajele de sus strălucind ca niște table de șah, iar drumul era mărginit de rânduri-rânduri de blocuri din beton, având pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se uită la străzile întortocheate, cu intersecții și alei lăturalnice la fiecare câțiva metri și constată că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
apropiindu-se lumina unor faruri, care ocoli apoi, îndreptându-se cu spatele spre zona de încărcare. Un Mercedes argintiu-strălucitor mergea cu spatele în direcția ei. Așteptă până când ajunse în zona de încărcare, fumul de pe țeava de eșapament ridicându-se și învăluind întreaga platformă. Datorită farurilor aprinse putea vedea acum scările din lateral. Se gândi să coboare pe acolo, dar ezită. Dacă nu era Uri? Rămase ascunsă în umbră, așteptând până când, în cele din urmă, auzi un geam electric coborând încet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar defini-o poate mai exact. În același timp, este trist. Prea bine nu-ți dai seama de unde provine tristețea - din tragedia declanșată de predispozițiile lui Ignatius spre manifestări gazoase violente și aventuri demente sau din tragedia în care e învăluită scrierea acestei cărți. Tragedia romanului este și tragedia autorului - sinuciderea lui în 1969, la vârsta de treizeci și doi de ani. Iar faptul că am fost lipsiți de potențiala lui operă poate fi considerat tot o tragedie. E mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
abil o să cumpere o pungă ș-o să mi-o vâre p’ascuns în buzunar. Ăia de la Woolsworth o să-ncerce pro’abil să mă-nfunde pe viață. Negrul părea destul de resemnat și mai suflă un nor de fum albastru care îl învălui și pe el și pe bătrân cu cartonașele lui cu tot. Apoi, spuse ca pentru sine: — Mă-ntreb cine-a ciordit alunele alea. Pro’abil chiar paznicu’. Un polițist îl chemă pe bătrân la biroul din mijlocul camerei, unde stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
am văzut în viața mea, răspunse Mancuso, întinzând brațele de parcă ar fi descris un pește prins de el. Ochii sergentului străluceau. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost șapca aia verde de vânătoare pe care o purta. Învăluit în norul său de fum, Jones asculta atent, dar parcă detașat. — Ei, și ce s-a-ntâmplat, Mancuso? Cum se face că nu-l văd aci-n fața mea? — A scăpat. A venit femeia aia din magazin, ș-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
capricii decadente? — De la scumpa mea familie, din mijlocul holdelor de grâu. Dorian suspină. Îmi trimit câte un cec barosan în fiecare lună. În schimb trebuie să le garantez că n-am să apar niciodată prin Nebraska. Am plecat de acolo învăluit într-un fel de nor, înțelegi? Tot grâul ăla și câmpurile nesfârșite... Nu pot să-ți spun cât erau de deprimante! Grant Wood găsea că sunt romantice. Ce idee! Am plecat în est, la universitate și pe urmă am venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
o indiferență totală, inerentă doar pentru trei categorii de oameni: naivii fără speranță, solitarii fără speranță și optimiștii fără speranță. Nefăcând parte din niciuna, această indiferență era greu de Înțeles, chiar dacă era una atât de trecătoare. O clipă era acolo, Învăluindu-i sufletul Într-o insensibilitate narcotizantă, În clipa următoare dispărea ca prin farmec, lăsând-o singură În propriul trup. Așa se simțea În acea primă vineri din iulie, golită de orice sentimente, de parcă ar fi fost anesteziată, o dispoziție extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
delectau comițând păcate ușoare. Dacă a existat vreodată un timp potrivit pentru păcătuit, atunci trebuie să fi fost chiar În acel moment trecător. Unul din acele momente rare când aveai sentimentul că Allah nu doar veghea asupra noastră, ci ne Învăluia În iubirea lui; unul din acele momente când Îl simțeai aproape. Istanbulul devenise parcă o metropolă fericită, de un pitoresc plin de romantism, la fel ca Parisul, Își spuse Zeliha; nu că ar fi fost vreodată la Paris. Un pescăruș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copilul o să dispară. Pentru totdeauna! Însă chiar În clipa În care sunt pe cale să-mi pierd cunoștința pe masa de operație, aud rugăciunea de după-amiază venind de la o moschee din apropiere... rugăciunea e moale ca o bucată de catifea. Îmi Învăluie Întregul trup. Apoi, imediat ce se Încheie rugăciunea, aud un murmur, ca și cum cineva mi-ar șopti la ureche: „Nu vei ucide acest copil!“ Cevriye s-a tras Înspăimântată Înapoi, Feride a tușit nervos În șervet, Banu a Înghițit cu greutate, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
atâtea ori sub acest acoperiș. Ce nu Înțelegea și nu credea că avea să Înțeleagă vreodată era plăcerea pe care mătușile ei o simțeau spunând o poveste al cărui deznodământ Îl știau deja. Atmosfera din living a devenit confortabilă, protectoare, Învăluită de recurența rutinei, de parcă viața ar fi fost o lungă, neîntreruptă repetiție și toată lumea Își Învățase pe dinafară discursul. În minutele următoare, pe când femeile din jurul ei săreau de la o bârfă la alta, fiecare poveste declanșând una nouă, Asya s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
prea devreme pentru prânz, Înăuntru nu era nimeni, În afară de o mână de chelneri care măturau urmele nopții trecute de pe podele și un bucătar corpolent și roșu În obraji care stătea În bucătărie, pregătind mezes și feluri principale pentru seara aceea, Învăluit Într-un nor de arome ce făceau să-ți lase gura apă. Asya a vorbit cu fiecare din ei, punându-le Întrebări despre istoricul clădirii. Însă chelnerii sosiseră abia de curând În oraș, migrând dintr-un sat kurd din sud-estul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aleagă - fie să care greutatea relațiilor amoroase haotice, ca ușurătatea să-i facă pe jumătate reali... totul evoca o scenă dintr-un roman de Kundera. Totuși ei nu-și dădeau și nu-și puteau da seama de asta, fiind prea Învăluiți În atmosfera aceea, făcând În prea mare măsură parte din ea, Întocmai ca peștii cărora le e cu neputință să cuprindă imensitatea oceanului În care Înoată prin lentilele Încețoșate ale apelor ce-i Înconjoară. Asemănarea cafenenelei cu o scenă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În avionul ăsta. N-ar fi trebuit să meargă la Istanbul. Rose ar fi trebuit să se ducă singură să-și ia fiica și să se Întoarcă acasă... acasă. Cât Își dorea să fie iarăși În Arizona unde totul era Învăluit În vălul ușor al familiarității. — Cred că ar trebui să fac câțiva pași, a spus Mustafa Întinzându-i paharul lui Rose și ridicându-se ca să-și stăpânească neliniștea aceea care se transforma rapid Într-un atac de panică. N-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sosirea lor acolo, se simțea de parcă se prăbușise din Întâmplare Într-o gaură de vierme a universului și se poticnea printr-o altă dimensiune, un tărâm ciudat, unde nimic nu părea să fie normal și unde până și moartea era Învăluită În irealitate. Bunica Gülsüm stătea alături de ea, incapabilă să comunice cu această noră americancă pe care n-o văzuse În viața ei, Însă pentru care simțea Îngrijorare și milă acum, că Își pierduse soțul, deși nu atâta Îngrijorare și milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se va potrivi perfect, avîndu-se În vedere starea mea, nervozitatea, barba nerasă de opt zile. Îmi va dicta el Începutul: — Sărută-mă, nemernico! — Nu. Mașina mare și verde gonește În bezna străzilor New York-ului. Lumina tulbure a zorilor Începe să Învăluie firmele luminoase ale localurilor de noapte care se pregătesc să Închidă. Probabil că și-a găsit inspirația Într-una din cărțile care zac pe culoar. Voi fi nevoit să mă descurc fără el. Unde a dispărut? Ce neserios, taman cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care-și sfărîmă copiii În Îmbrățișarea suferinței. („Copiii Săi“, nici măcar nu e vorba de mine, e vorba de el și de mama.) Tăcerea noastră voia să Însemne: Doamne, Înțelegem, și În trupurile noastre doborîte acceptăm cu bucurie - o bucurie Îndoliată, Învăluită În negru, austeră și Îndîrjită, dar totuși o bucurie - această suferință pe care ai voit-o spre a ne aduce mai aproape de iubirea Ta. (Conceptul de „bucurie Îndoliată“ mă lasă cu gura căscată, eu care i-am citit totuși pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mei predecesori fiind În același timp, personale, senine și Îndrăznețe. Precum artiștii menționați de André Malraux În prefața pe care a scris-o pentru Sanctuar, aș exprima esențialul din ființa mea Într-o luptă Împotriva propriilor mele valori, m-aș Învălui În sexualitate, m-aș afunda În iremediabil, aș fi un geniu crispat. În prezentul imediat, Însă, trebuia să-mi procur material pentru a Începe montajul filmului meu. Trebuia mai Întîi să lipesc cap la cap bobinele de treizeci de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]