3,690 matches
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
(în ) este o cetate medievală fortificata din Semendria (Șerbia), oraș care a îndeplinit temporar rolul de capitală a Șerbiei în Evul Mediu. Ea a fost construită între 1427 și 1430 la ordinul despotului Đurađ Branković, conducătorul Despotatului Șerbiei. A fost fortificata de către Imperiul Otoman, care a cucerit orașul la sfarsitul aceluiași secol. Cetatea a rezistat mai multor asedii ale otomanilor și sârbilor, supraviețuind relativ neatinsă. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost puternic deteriorată de explozia
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
în perioada cuceririi Balcanilor de către otomani de la începutul secolului al XV-lea, conducătorii creștini ai regiunii au pierdut mai multe bătălii, printre care Bătălia de la Kosovo Polje și asediul orașului Veliko Tărnovo. Despotul Ștefan Lazarević a trebuit să mențină Despotatul Șerbiei într-un echilibru fragil între otomani și maghiari. În jurul anului 1403, el a acceptat să devină vasal al regelui maghiar Sigismund și a stabilit nouă capitala în orașul Belgrad, care îi fusese cedat că o recompensă. După moartea despotului Ștefan
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
unde nu se aflase anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
anterior nicio așezare umană, a fost ales din mai multe motive. În 1428, în timpul războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
războiului Imperiului Otoman cu Republică Venețiana, ungurii și turcii au fost de acord să-l recunoască pe Branković în calitate de conducător independent al Șerbiei, transformând astfel Despotatul Șerbiei într-un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a fost aleasă
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
un stat tampon. Un tratat a stabilit, de asemenea, suzeranitatea otomană asupra Șerbiei, ce a rămas în continuare un stat vasal al Ungariei. Ținându-se cont de relația mai veche cu Ungaria și de diferențele religioase față de otomani (Ungaria și Șerbia erau creștine, spre deosebire de Turcia care era musulmană), capitala statului a fost aleasă într-un loc mai apropiat de Ungaria decât de Imperiul Otoman. Localizarea Semendriei pe Dunăre, între Belgrad și Golubăț, oferea un acces ușor către alte orașe aflate de-
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cu Poartă Otomană, desi legăturile de rudenie ale lui Ulrich cu regina Ungariei însemna o alianță sârbo-maghiară. Ca urmare, vizirul Mehmet Saridže-pașa a sosit la Semendria la mijlocul anului 1434 cu un mesaj de la Edirne, în care se afirma că siguranța Șerbiei în fața Imperiului Otoman putea fi garantată doar prin căsătoria fiicei mai mari a lui Branković cu sultanul Murad al II-lea. După mai multe discuții, sfatul domnesc convocat la palat a acceptat propunerea turcă și s-au început demersurile necesare
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
demersurile necesare pentru pregătirea căsătoriei Marei cu sultanul. În acea toamnă, Murad i-a trimis pe mai mulți dintre „cei mai importanți viziri” pentru a-i aduce logodnică. Pe 14 august 1435, un contract formal de „frăție și prietenie” între Șerbia și Republică Veneția a fost semnat în sala de audiențe a cetății Semendria. La începutul lui iunie 1439, pacea cu otomanii, care fusese obținută prin căsătoria Marei cu sultanul, a fost ruptă. Condusă de Murad al II-lea, o armată
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a forțat pe sârbi să se predea. Prinții Grgur și Ștefan au fost trimiși în Anatolia și li s-au scos ochii, în ciuda rugăminților surorii lor, sultană Mara. Cinci ani mai tarziu, cu toate acestea, orașul Semendria a fost restituit Șerbiei prin Pacea de la Seghedin, iar prinților Grgur și Ștefan li s-a permis să se întoarcă în țara lor de origine. Pe la începutul anului 1449, Branković l-a închis pe regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
regentul maghiar Iancu de Hunedoara în temnițele cetății până când a fost răscumpărat de către conaționalii săi. În 1453 sultanul Mahomed al II-lea și Isak-bey Arbanazović au condus un atac asupra Semendriei ce făcea parte dintr-o campanie militară otomană împotriva Șerbiei. Turcii au capturat 50.000 de bărbați, femei și copii în timpul atacului, dar Semendria a fost bine apărată de Toma Kantakuzen. În ciuda faptului că avea doar 6.000 de oameni, în comparație cu cei 20.000 de militari turci, orașul a rezistat
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
cu privire la utilizarea viitoare a complexului fortificat, precum și la realizarea unor proiecte de restaurare, reabilitare și modernizare a cetății. Cetatea Semendria a fost descrisă ca „una dintre cele mai uimitoare și mai monumentale piese de arhitectură ce s-au păstrat din Șerbia medievală” și „martor al puterii creatoare sârbe”. Ea constituie un exemplu de arhitectură medievală defensivă tradițională și a rămas bine conservata, nesuferind nici o dăuna majoră până la cel de-al Doilea Război Mondial. Cetatea și zona înconjurătoare au acumulat dovezi ale
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de-a lungul istoriei, în principal între secolele al XV-lea și al XX-lea, oferind o mărturie directă a progresului statului sârb medieval și al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Cetatea a fost construită de către Đurađ Branković că noua capitala a Șerbiei. În timpul construcției, soția lui Branković, Jerina, a fost văzută vorbind adesea cu cei care supravegheau lucrările - fratele ei George Paleologul Kantakuzen și oamenii lui - ceea ce a determinat frecvență asociere a ei cu acest proiect. Această asociere, împreună cu timpul îndelungat necesar
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
de-a doua structura a fost o baie turcească care datează din secolul al XVII-lea. Ani de zile, Cetatea Semendria a reprezentat ultima linie de apărare împotriva atacurilor otomane. În timpul atacului din 1439, ea a devenit prima cetate din Șerbia împotriva căreia s-au folosit tunurile. Atunci când a căzut în 1459, ea a devenit centrul unui sangeac turcesc. Mai tarziu, Semendria a fost o provincie a Monarhiei Habsburgice și între 1805 și 1807 a fost din nou centrul statului sârb
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
arheologică medievală timpurie care a înflorit în secolele X și XI în Europa Centrală. Reprezintă o sinteză a culturii introduse în zona carpatica de cuceritorii maghiari în jurul anului 900 și culturiile care precedau cucerirea maghiară (în prezent Croația, Ungaria, România, Șerbia și Slovacia). Cultură a dispărut în jurul anului 1100, cel mai probabil din cauza legilor regilor Ladislau I și Coloman al Ungariei care descriu înmormântarea morților în cimitirele de lângă biserici. Inițial s-a considerat că mormintele sărace maghiare erau slave, iar mormintele
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
(n. 22 martie 1975, Panciova, fostă Iugoslavia, azi Șerbia) este o actriță română de scenă, voce și film. Actrița este fiica omului de cultură, poetului și scriitorului Ioan Floră. Familia Floră este originară din Panciova din Banatul sârbesc. S-a mutat în România, la București, după 1990. Ioana a
Ioana Flora () [Corola-website/Science/337391_a_338720]
-
Floră. Familia Floră este originară din Panciova din Banatul sârbesc. S-a mutat în România, la București, după 1990. Ioana a urmat școala elementară și secundară, studiind baletul clasic și pianul la Școala de muzică „Josip Slavenski” din Novi Sad, Șerbia, după care a urmat Liceul de arhitectură „Jovan Vukanovic”, de asemenea în Novi Sad. Terminarea liceului, în 1993, a concis cu mutarea familiei Floră la București. Ioana a intrat la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică din „primul șut
Ioana Flora () [Corola-website/Science/337391_a_338720]
-
l’Académie de sciences de la RSS d’Ukraine". Ciupercă a fost găsită, documentat în anul 1930, pentru prima oară de Dmitri Constantinovici Zerov, soțul acestei botaniste, în Ucraina. De atunci, buretele s-a raspandit peste țările române până în Ungaria și Șerbia. În occident ciupercă nu este cunoscută. Din cauza morfologiei macroscopice precum filogeniei moleculare ale ei s-a dovedit independența speciei. Ciupercă este destul de rară. S-au găsit deja adesea oară exemplare cu o mărime până la 35 cm. Datorită locului ei specific
Zbârciog de stepă () [Corola-website/Science/335873_a_337202]
-
II-lea să-i vadă grădină de trandafiri la începutul lui iunie 1914; se presupune că cei doi ar fi discutat politică, eventual despre România, iar unele teorii ale conspirației susțin că atunci s-ar fi planificat un atac asupra Șerbiei. După asasinarea arhiducelui în aceeași lună, amintirea acestei vizite l-ar fi determinat pe împărat să ceară Austriei să fie mai reținută în negocierile cu Șerbia decât a fost în Criză bosniacă din 1909. Începând din 1921 castelul a fost
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
unele teorii ale conspirației susțin că atunci s-ar fi planificat un atac asupra Șerbiei. După asasinarea arhiducelui în aceeași lună, amintirea acestei vizite l-ar fi determinat pe împărat să ceară Austriei să fie mai reținută în negocierile cu Șerbia decât a fost în Criză bosniacă din 1909. Începând din 1921 castelul a fost proprietatea Cehoslovaciei și apoi a Cehiei, una dintre cele 90 astfel de proprietăți. Se spune că Ministerul Culturii cheltuiește mai mult de 800.000 de dolari
Castelul Konopiště () [Corola-website/Science/335948_a_337277]
-
(în sârbă chirilica: Ђорђе Вајферт, în ; 15 iunie 1850, Panciova 12 ianuarie 1937, Belgrad) a fost un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
Ђорђе Вајферт, în ; 15 iunie 1850, Panciova 12 ianuarie 1937, Belgrad) a fost un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern din Șerbia și un mare binefăcător. Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
Georg Weifert s-a născut în Panciova, Banatul German, într-o familie de șvabi dunăreni. De la o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere de München. Apoi s-a întors în Șerbia și a preluat fabrică tatălui său, pe care a extins-o. A investit profiturile, cumpărând o mină de cărbune la Kostolac, apoi o mină
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
o vârstă fragedă a lucrat împreună cu tatăl său, Ignatz Weifert, la fabricarea berii în Belgrad. Ei au deținut prima fabrică de bere din Regatul Șerbiei. Georg a absolvit "Braumeisterschule" din Weihenstephan, în apropiere de München. Apoi s-a întors în Șerbia și a preluat fabrică tatălui său, pe care a extins-o. A investit profiturile, cumpărând o mină de cărbune la Kostolac, apoi o mină de cupru la Bor, o fabrică Steinberg la Zaječar și, în cele din urmă, o mină
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
cumpărând o mină de cărbune la Kostolac, apoi o mină de cupru la Bor, o fabrică Steinberg la Zaječar și, în cele din urmă, o mină de aur. Veniturile obținute din minerit l-au făcut cel mai bogat om din Șerbia și cel mai mare industriaș din viitoarea Iugoslavie. În 1890 Vajfert a fost numit guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei. El a îndeplinit această funcție în perioadele 1890-1902 și 1912-1914/1918. În această perioadă el a dobândit o bună reputație
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]