60,912 matches
-
la argumentarea credințelor. Oricât ne-am strădui, adevărul cade cel mai adesea în umbra unor credințe a căror geneză depășește tărâmul logicii. În pământ timpul ia formă materială: diversele perioade sunt sedimentate în straturile succesive ale solului. Găsim organisme dispărute așezate în timpul lor; dinozauri își indică epoca. Poate că mărimea construcțiilor omenești are în special rolul de a traversa mai multe straturi; deci nu reprezintă atât o luptă cu spațiul cât una cu timpul. Avem nevoie de ieșirea de sub imperiul progresului
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ca adjuvant al sănătății personale, reflectă viziunea mecanicistă pe care o avem asupra totului, deci și a propriului organism. Forma și funcțiile ei trimit la alte dispozitive prin intermediul cărora reparăm (spre exemplu piulița, șurubul etc.); cumva ne-o imaginăm ca așezându-se undeva, odată înghițită, într-un loc ce are o lipsă suplinită tocmai de această pastilă. Ne este mai greu să facem asta cu ceaiul; preferăm, în același timp, injecțiile. Și dacă nu suntem situați (și) într-un orizont religios
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
și posibilitatea ca limba română, în creuzetul căreia ni se formează conștiința, să nu suporte rigoarea nemțească. Poate că avem prea multe cuvinte care ne atrag mintea către lene, către relativism. Peste cuvintele șansă și risc încă nu s-a așezat umbra axiologiei, ele fiind folosite într-o totală devălmășie axiologică; spre exemplu, auzi deseori spunându-se în media: cineva care a suferit un accident "are multe șanse să moară", ca și cum acea persoană abia așteaptă să moară, când de fapt e
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
progres sunt oamenii de știință; halatele înlocuiesc sutanele iar instituțiile de cercetare se transformă în noile catedrale. Mântuirea este așteptată să fie adusă de viitor. Problema "adormirii" conștiinței este dată de permanentizarea unor structuri provizorii, a unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a le putea înțelege. Este vorba de legături temporare ce acoperă setea noastră de sens, stabilite dintr-un reflex al unificării sub semnul căruia stă însăși posibilitatea sensului. Contestarea metafizicii de către postmodernism vizează deconstrucția acestor teze
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul făcea fapte bune.Odată a găsit niște pui de pasăre care căzuseră din cuib și țipau și plângeau neputincioși. Ea i-a luat ușor În palmă și i-a așezat În cuibul lor. Altădată căzuse un pui de căprioară În apă Învolburată și zâna-i sări repejor În ajutor, salvându-l de la Înec. Într-o zi se prinsese un iepuraș În cursa vânătorilor și ea Îl elibera. La Început celelalte
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
o după-amiază ce se gândi Împăratul? Oare, ce ar fi să-i dăruiască ceva drag păsării?O colivie bătută toată cu nestemate? Nu. Văzându-se Închisă, ar muri de urât și supărare. O creangă de aur pe care să se așeze? Nu. Ea iubea crengile verzi cu umbra deasă.Se gândi Împăratul, se tot gândi, dar nu găsi nimic. Chemă la el pe toți sfeșnicii din țară, dar nu-l mulțumi ideea niciunuia. Rezolvarea o găsi copilul unui slujitor de la grajduri
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și moș Niculae ce făcea? Iaca, Își scutura barba lungă-lungă și albă albă. Baba cernea de zor, moșul Își scutura barba și din cer coborau lin, fulgi albi și pufoși și steluțe moi și strălucitoare.Și fulgii și steluțele se așezau unu lângă alții acoperind pământul cu zăpadă. Se bucura baba și mos Nicolae de isprava lor, dar cel mai mult se bucurau copii care aruncau cu bulgări, se dădeau pe derdeluș ori făceau oameni de zăpadă. Și azi, când ninge
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Mama fetei o dojenea și Îi spunea că era normal ca un bărbat să ia de nevastă o fată vrednică și gospodină. Îi mai spunea că era bătrână, mâine poimâine va Închide ochii și tare ar vrea să o știe așezată la casa ei.Ba, ar vrea să apuce ziua În care va ține nepoțeii În brațe.Mama o sfătuia să fie mai răbdătoare, mai chibzuită, că doar nu toți flăcăii sunt proști, leneși și risipitori. Dar degeaba.Fata, nu și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îmbrace rochia cea nouă și să-și potrivească cârlionții. Habar n-aveau ce fac feciorii la bucătărie. Când În sfârșit au sosit boierii așteptați, toată lumea era cuprinsă de emoție. Au fost duși În sala cea mare luminată de lumânări parfumate, așezate În sfeșnice de argint, au vorbit, au râs, au ascultat muzică.Doar că nau mâncat nimic. Boierul făcea semne să fie pusă masa, boieroaica stătea ca pe ace, Tușa privea În pământ: de unde bucate dacă nu mai erau? Doar Îndrăgostiții
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și i-a mai spus ce frumoasă e noaptea de Înviere. Florile, când au auzit de norocul care a dat peste Busuioc, nu mai puteau de ciudă. Vântul le-a spus că fetele Îl poartă În sân, iar credincioșii Îl așează la icoane. Aceasta este povestea busuiocului și aceasta v-o spun. Dacă voi știți alta, să mi-o spuneți și mie. LEGENDA CUVÂNTULUI Se Întâlniră odată un om care venea din deal cu un om care venea din vale. Nici unul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un strigăt de spaimă și pata albă se adună la pământ. Era Magdalena! Am mugit ca un taur, m-am întors și am luat-o la fugă. Fugeam, fugeam cu disperare și nu știam încotro. Epuizat de alergătură, m-am așezat într-un parc, pe o bancă. Și atunci a trecut Adela. Probabil că eram desfigurat la față, din moment ce mă tot întreba: Ce ai, ce ți s-a întâmplat? Eu nu scoteam o vorbă. A stat pe bancă lângă mine, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Stela și-a luat repartiția și a plecat. Am rămas singur. Ar fi vrut să plec cu ea, dar simțeam că nu pot părăsi încă Bucureștiul. Într-o zi, în drum spre casă, am trecut prin parc și m-am așezat pe o bancă. Prinsesem obiceiul, de la Stela, de a aprinde câte o țigară. Mama mă certa: "nu ai luat alte obiceiuri de la fata asta decât să fumezi și să umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a aprinde câte o țigară. Mama mă certa: "nu ai luat alte obiceiuri de la fata asta decât să fumezi și să umbli prin crâșme. Bine că a plecat"! Cu gândurile aiurea, aproape n-am observat că lângă mine s-a așezat o tânără țigancă, îmbrăcată curat, într-o rochie albastră înflorată, cu cizmulițe ce-i cuprindeau glezna fină, părul împletit în cozi și bănuți pe frunte. Era tare frumoasă, cu trăsături delicate. Îmi tot spunea ceva, dar eu nu auzeam, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
n-o ascultam. La un moment dat, m-a strâns de mână și mi-a spus: Domnișorule, hai cu mine! Și m-am dus. Eram ca vrăjit. Mă trăgea după ea și ne-am afundat printre ierburile înalte. S-a așezat liniștită pe iarbă, nelăsându-mă de mână, trăgându-mă ușor spre ea. Eu nu-i vedeam decât ochii mari, negri. Mi-a pus mâna între pulpele ei. Dogoreau! Ochii îi ardeau! Dogorea toată și era fecioară! Era un amestec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
M-am aruncat repede în apă, am înotat nebunește și am tras afară pe una din fete. Nici nu știam pe care din ele. Se îneca! Era moale, nici nu se mai agăța măcar de mine. Înghițise destulă apă. Am așezat-o pe mal cu fața în jos și am încercat s-o reanimez. Nu reacționa! Când a început puțin să miște, i-am făcut respirație gură la gură. De aici mi s-a tras! Dar asta... mai târziu. Dani nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
aici mi s-a tras! Dar asta... mai târziu. Dani nici n-a ieșit din cort. Cealaltă fată plângea și spunea că vrea să se întoarcă la București. Pe "înecată" am luat-o în brațe când și-a revenit, am așezat-o în cortul lor, am învelit-o bine și am plecat. Aproape adormisem de efort, când am simțit că cineva se strecoară lângă mine. Am crezut că este una din fete, dar am realizat repede că de fapt era Dani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Și a început iar să mă piseze cu tot felul de întrebări. Mă enervam ușor și eram violent. Abia mă abțineam să nu-i plesnesc una peste gură. Observasem că privirea lui era lipită de mica mea panoplie, în care așezasem două pistoale de-ale lui bunicu', din Primul Război Mondial, un pumnal, o sabie, o arbaletă... Am recurs atunci la o șmecherie, la un acord între mine și el. Îți dau un pistol și mă lași dracului în pace, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
gând diabolic. Am să mă duc, am să dau ochii cu el! Vreau să-l văd! A doua zi am lăsat treburile casei în grija mamei. La ora 10 eram la întâlnirea alegătorilor cu viitorul deputat Ștefan Argatu. M-am așezat în rândul întâi. Cu o întârziere de câteva minute, când sala era deja plină, a apărut și "domnul" Argatu. S-a așezat liniștit, cu o foiță de hârtie pe masă și a început să ne vorbească despre programul lui liberal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casei în grija mamei. La ora 10 eram la întâlnirea alegătorilor cu viitorul deputat Ștefan Argatu. M-am așezat în rândul întâi. Cu o întârziere de câteva minute, când sala era deja plină, a apărut și "domnul" Argatu. S-a așezat liniștit, cu o foiță de hârtie pe masă și a început să ne vorbească despre programul lui liberal. Trecea cu privirea peste noi toți și se opri asupra mea. Privirea aceea n-am s-o uit mult timp. Era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Cameliei i-am explicat că e o casă mare de bijuterii din Franța "Clotilde", cu care aș vrea să am relații. Am început să dau anunțuri în ziare: "cumpăr aur și bijuterii vechi". Când am adunat suficient material, m-am așezat la lucru. Am angajat două fete. Fetele sunt mai îngrijite, mai meticuloase. Alegerea am făcut-o, credeam, bine. Și, încet-încet, pe piedestalele magazinului au apărut primele bijuterii. Atunci am ridicat cortina metalică și totul a început să strălucească. Am anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
deasupra mesei, cu lupa pe ochi și că voi lucra și voi lucra la nesfârșit. Dacă și pe ea am uimit-o, ce să mai spun de ceilalți. Mama era fericită. Cu timpul am mai angajat un băiat pentru calculatorul așezat în spate, lângă depozit. Doream să-mi fac legături cu alți bijutieri din țară, apoi și din străinătate. Am scos un catalog cu modelele mele în aur și argint. Am plecat apoi la Viena, la Paris, la Tokio, la New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
căsători. Nu are nimic de-a face cu căsătoria mea! Camelia nu are de ce să fie geloasă! Asta mi-ar mai fi lipsit! Mi-a fost suficientă gelozia Olgăi. Trebuie să treacă un timp, să mă liniștesc, să mi se așeze gândurile. Aveam însă bucuria c-am regăsit-o pe Clotilde. Și teama de a nu o pierde. Nu știam ce să fac. De fapt cred că nu trebuia să fac nimic! Și n-am făcut! Nici nu aveam ce! Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să te văd. Du-te în parc și așteaptă-mă pe banca unde stăteam altă dată, dac-o mai ții minte. Vin imediat. M-am dus în parc. Mă întrebam, pe drum, dacă eu mai țin minte banca unde ne așezam. Nu, nu mai țineam minte, dar am zărit-o pe ea. Singură și tăcută, așa cum fusese întotdeauna. Unde ai fost în tot acest timp? Aici, lângă tine. Te iubesc. Ce vorbe sunt astea? i-am spus eu. Este un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
spre bibliotecă. Am găsit sertarul, l-am deschis și înăuntru am găsit un plic mare, îngrijit împachetat, de la o editură franceză. L-am desfăcut cu grijă și am rămas trăsnit de ceea ce vedeam Les confessions de Petre, Paris...! M-am așezat pe un scaun. Eram uluit. Am deschis cartea. Avea atașat un articol din Le Figaro. La rubrica de cărți apărute consemna opinii ale cititorilor despre cartea mea, urmate de o cronică foarte favorabilă. Nu-mi credeam ochilor! Deci toată lumea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]