3,875 matches
-
mucegai... Un rahat imens prin care fojgăie gîndaci de bălegar și din care răsar flori diafane în jurul cărora roiesc albine fără stup. O societate care se scufundă și indivizi care se ridică, imprevizibil, unde te aștepți mai puțin, un spațiu abandonat și oameni care sfințesc locul. Dracu’ să mai înțeleagă această țară ! Cîndva, demult, am hotărît însă că o iubesc, așa că asta e... 4. Scutecele națiunii sau despre „mentalitatea românului” De ce ni se întîmplă nouă toate astea ? De ce ? De ce ni se
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ilustra revenirea „științei rasiale” în Europa cu un caz din România : New York Times a luat interviuri unor persoane ce lucrau la un orfelinat de stat din Ploiești. Cînd i s-a spus că un străin vrea să adopte un copil abandonat, dr. Luiza Popescu a atras atenția că majoritatea provin din „fabrica de copii” a țiganilor. „Cum pot americanii să vrea să adopte țigani ?” - s-a minunat ea. „Genetica este singurul lucru care contează încă de la început. Ha ! Un astfel de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu bani în buzunar. Mă tem de hoți, de tâlhari și de cei care nu au deschis în viața lor o carte de literatură. În Balcani, comunismul a fost înfrânt. Și nici capitalismul nu se simte prea bine. Orice țel abandonat devine scorbură. E greu să-ți păstrezi calmul, când îți deraiază toate șansele. Bilanț românesc la final de mileniu : N-a fost să fie! Ne agităm uneori precum gândacii căzuți pe spate. Când sunt prea ascuțite, circumvoluțiunile se pot transforma
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ieși din încercuire, trebuiau să se deplaseze rapid, pe timp de noapte și să renunțe la matahala de fier ruginită, fără culată, fără obuze și fără posibilități de tractare. Au reușit. Au ajuns într-o zonă ocupată de aliați. Obuzierul abandonat a salvat viața a peste douăzeci de combatanți. Pentru a dovedi justețea hotărârii luate, avea nevoie de trei- patru martori. Teoretic nu era mare lucru. Atunci pe front, toți cei douăzeci și ceva de combatanți căliți în lupte, autori neînfricați
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
-mi schimb yala la ușă, să-mi schimb toate încuietorile și să pun semne peste tot, frânturi de chibrituri, ca să văd dacă respectivul mă va mai vizita, și să fiu cu ochii-n patru. O fi gelozia vreunei femei, care abandonată când nu trebuia, acuma iată, se răzbună. - eram deseori luat în răspăr de diverși prieteni. E adevărat, pe-o ureche-mi intra, pe alta - mi ieșea. Ca să n-o mai lungesc atâta, toată toamna lui ’76 am stat în expectativă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
simțindu-se ridicol. Avu impresia că și războinicilor li se va întâmpla la fel, după ce s-au târât prostește spre un dușman inexistent. În tăcere, luară în stăpânire tabăra. Nu era un suflet, nici măcar un câine sau o biată pisică abandonată, dar cămara era plină, colibele, pregătite pentru dormit, și cortul mare al lui Planchart, plin de hârtii. — Ce dracu’ s-o fi întâmplat? — Le-a fost frică de yubani... N-a vrut să-l contrazică, dar îi venea greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
aș face asta, dacă aș alerga și aș striga, n-ar veni nimeni, n-ar vedea nimeni. Aș ajunge la capătul străzii și aș descoperi că zgomotele de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se destramă ca o bucată de pânză putredă. Dar am găsit totuși gaura. Jos de tot era un loc plin cu șiruri întregi de bazine neîngrijite, urât mirositoare, cu pești bolnavi, morți sau pe moarte în ele; un oribil acvariu abandonat. În centrul acelui loc l-am găsit pe ludovician. Era mai tânăr atunci, mult mai mic, dar totuși foarte periculos. Și l-am eliberat, Eric, din închisoarea lui, din bucla conceptuală. Eu am făcut-o. Eu sunt de vină. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
este ne-spațiul? Răspuns: E alcătuit din parcări nemarcate, tuneluri înguste, poduri și pivnițe nefolosite, buncăre, coridoare de întreținere, proprietăți industriale neîngrijite, case părăsite, fabrici închise, cu geamuri sparte, centrale electrice scoase din uz, unități subterane, camere de depozitare, spitale abandonate, ieșiri antiincendiu, acoperișuri, pivnițe, biserici în paragină, cu turle periculoase, mori părăsite, canale victoriene, tuneluri întunecate, pasaje de trecere, sisteme de ventilație, scări, lifturi, coridoarele mizere și întortocheate din spatele cabinelor de probă ale magazinelor, ascunzișurile de sub capacele canalelor și din spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine, clipi și plecă. Am rămas singur acolo o vreme, învârtind sticla de bere și uitându-mă la farfuria cu V-urile cojilor de sendviș și fâșiile de grăsime abandonate. 11 Tot mai mica Antarctică a timpului — Tu și motanul țineți o bibliotecă ambulantă, dragule? Tușa Ruth zâmbi, cu capul pe trei sferturi deasupra biroului de recepție. M-am oprit la baza scărilor. — Păi, partea „ambulantă“ s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul Eric și descoperisem atât de puține lucruri - în cel mai bun caz, frânturi inexplicabile dintr-un drum de cărămidă galbenă de mult abandonat; în cel mai rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult timp după aceea, aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul urmei lăsate de Fidorous. Gândul mă neliniștea. Cât încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Clădirea e scoasă din uz și ușile din față vor fi deschise. Al dumneavoastră devotat, Domnul Nimeni Imediat ce am citit biletul, am știut că mă voi duce. După atâta timp, un semn de la cineva. Ideea că intram într-un spital abandonat ca să mă întâlnesc cu o persoană care-și spunea „Nimeni“ ar fi tras semnalul de alarmă în mintea oricui, dar ce altă alegere aveam? Încercam de atâta timp să iau legătura cu cineva din ne-spațiu; când în sfârșit reușeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces numărul patru cam două ore. Am urcat pe-o scară în ceea ce părea a fi un depozit abandonat, apoi am străbătut o estradă și am coborât într-un tunel mai îngust, mai compact, cu becuri pâlpâitoare. Am discutat mult, despre nimic în mod special, Scout punându-mi o sumedenie de întrebări despre muzică, despre formațiile care mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
veche fabrică unde razele lanternelor, în trecere, descoperiră gâturile ruginite ale mașinilor de cusut și tricotat răsturnate și aruncară umbre de jurasic peste pereții de cărămidă - istoria se afundă în adâncuri - și apoi am străbătut parcări subpământene, arhive și pivnițe abandonate, zone de depozitare. Strecurându-ne prin deschizături, cățărându-ne pe molozuri, coborând scări de ciment pe care scria DOAR PENTRU PERSONAL în măruntaiele unor clădiri părăsite și încă-n viață. Ne opream să ne odihnim odată la două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
adânc până în până arhivă. Acolo, cărțile erau și mai vechi; șiruri sumbre de coperte din piele gri și roșie decolorată îndoite în partea de sus și de jos a cotoarelor. Mă duseră cu gândul la vechea armată britanică, armata imperială, abandonată și lăsată în urmă, continuând să stea în formație. Pe măsură ce coboram, soldații-cărți deveniră tot mai bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să creadă va pofti. — Pis pis pis pis pis. Spusese oare Nimeni, atunci când eram singuri în spitalul ăla abandonat, spusese ceva cum că ea a scris o lucrare despre mine? Oare așa mă găsise el? Chestia asta mi se părea cunoscută. Brusc, nu m-am mai simțit așa de vinovat. Scrierea unei lucrări academice nu reflecta comportamentul unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Luxofagi, vigofagi și aptifagi, spuse el. Cu miile. Iar cei mari din mijloc sunt panofagi, reginele bancului. O colonie precum aceasta se cheamă Gloom. Un tremur de repulsie. M-am gândit la luxofagul care se aflase în mine în spitalul abandonat, la greața, lipsa de orientare și voință de atunci. M-am gândit la domnul Nimeni și la angajatorul său. — De unde vine? Întrebând, simțeam deja răspunsul cum prinde formă în mintea mea. Am început să simt începuturile unui cerc vast. — De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ieșire. — Așa. Tu vezi de asta și noi o să ne ocupăm de ambarcațiune. Mi-am ridicat gulerul hainei. Acum, că eram singur, aerul părea rece, încărcat de gânduri și îmbâcsit. Încăperea goală mirosea vag a covoare ridicate și-a fabrici abandonate. Era liniște, pașii mei scoțând bufnituri surde pe metrii nesfârșiți ai podelei de ciment. Numai că nu eram tocmai singur, nu-i așa? Ei bine, mă bucur că nimic din toate astea nu-ți afectează prea mult rutina. De deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care prelungesc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ci pe Tit. Mai ales partea de nord-vest, aflată aproape de ruși, e plină de sticle goale de vodcă, În urma chefurilor organizate la sfârșit de săptămână. Peste tot sunt munți de chiștoace, meșe, tone de deșeuri atomice și de steril, mașini abandonate, blănuri sintetice, cutii de lapte, prezervative, seringi, vapoare, vagoane de tren ruginite, tabele de marcaj care Încă arată scorul, portofele golite de bani, cabine de duș, capace de canal, un pod de cale ferată, o raboteză, câteva bombe rămase neexplodate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
probabil, s-o cunoască. Îi zâmbeau, poate. Emoția care o orbise în răgazul cât rămăsese singură cu gazda se stingea treptat. Nu voiau să fie prinși cercetând-o pe furiș, cum făceau, de fapt. Răspundea cuiva sau rămânea câtva timp abandonată, în afara discuției. Se ferea, și ea, ca ei să sesizeze că cerceta casa. Întorcea către ei, ori de câte ori trebuia, o privire vie, febrilă. Deveni, curând, mai sigură pe sine. Convorbirea urca, rarefiindu-se, în principii generale. Nu intervenea în dialogurile lor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
luaseră și pe colegul Lucian. Plaja încă ardea ; final de iulie, pârjolit. Marea adormise. Pletele înotătorului răsăreau, aurii, la intervale mereu mai scurte. Rămase până târziu sub cerul nemișcat, în pustiul de nisip și ape. Amurgul îl găsi sub valuri, abandonat adorației marine. Se afla în vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
S-a dus ocazia pentru ele ca și pentru puștoaicele înscrise la loteria regală sub mesajul „Ia-mă de nevastă, Harry". Dar așa e în lumea aceasta, criză mare de prinți de însurat, monșer! Sărmanele fete se simt distruse, trădate, abandonate, nenorocite... Dar dacă gândim la rece, audiență TV de două miliarde nu putea face decât o nenorocire, iar în privința asta monarhia britanică a devenit expertă. înmormântarea prințesei Diana a pus la televizor 2,5 miliarde de oameni. Acum cică pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și o lună. Maria are noroc, ca de obicei. Găsește o Dacie cu număr de Buzău, îl roagă pe șofer s-o ia cu el, ăla acceptă, gata, a plecat. Rămânem în gară, dezorientați. Pe peron dăm peste o japoneză abandonată. Vorbește o brumă de engleză. O cheamă Maiko. Are cam 40 de kilograme și 1,45 m. E total pierdută în spațiu, însă chipul ei nu trădează panica. Ba din contră, radiază liniște, puritate, tinerețe (deși ar fi fost foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de butelii. Una era într-o pufoaică de muncitor, pe cap cu o căciulă grosolană, prevăzută cu apărători pentru urechi. Cealaltă era sugrumată de un fular care se târa pe jos. Doi proletari, sau boschetari, cel mai probabil. Văzându-mă abandonat, n-am mai coborât pe peron. Am sărit pe partea cealaltă a trenului, între linii. Vechea gară de cărămidă roșie și galbenă era pustie. Doar câțiva bețivi doborâți de votcă. Am luat-o șontâc-șontâc prin parc. Castanii erau încotoșmănați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]