5,899 matches
-
în mâini, oferindu-mi o vedere panoramică asupra despicăturii dintre sâni; și dintr-odată am fost prins din nou într-o încâlceală de imbolduri care mă împingeau ba să mă uit, ba să nu mă uit. Bineînțeles că mi-am abătut privirea, prefăcându-mă că admir peisajul și s-a lăsat o tăcere stânjenitoare, până când Joan a cedat și a pus inevitabila întrebare: — La ce te gândești? — Mă gândeam la cronica mea. Cred că a citit-o deja. Mă întreb cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
șteargă cu prosopul. De obicei, primul lucru pe care-l fac dimineața. Desigur, azi e puțin altfel: e Crăciunul, înțelegeți. Avem o casă plină cu nepoți și n-am putut scăpa mai devreme, cu cadourile care trebuiau desfăcute. Fiona își abătu privirea când el începu complicata manevră de a-și scoate slipul în timp ce rămânea înfășurat în prosop. Sunteți de pe aici? întrebă el. Sau ați venit doar azi? — Am venit de la Londra, spuse Fiona. — Înțeleg. Ați vrut să scăpați. Și de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
peisaj i-ar prii - înțelegi, aer de mare, chestii de astea. Nu se plânge niciodată, dar ne-a terminat; și dacă se dovedește a fi ceva grav, nu știu cum o să fac față, zău nu știu. — Ce să zic? Norman oftă, își abătu privirea și își târșâi stingherit picioarele. N-am vrut să spun nimic, dar acum că mi-ai povestit, arăți îngrozitor. Și chiar înainte de a se întoarce Fiona să ne audă, adăugă: Să sperăm că nu te termină. Ne-am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Mark puse câte un măr pe creștetul fiecărei chelnărițe, apoi băgă mâna în sacou și scoase un revolver. Cine va fi primul? spuse el. Deși beți, ceilalți se dovediră a fi excelenți trăgători - cu excepția lui Louis, al cărui glonte se abătu cam un metru de la țintă și spulberă la o aplică. Femeile țipară și scânciră, dar nu se mișcară, nici măcar după ce fusese țintit mărul lor. În cele din urmă, veni rândul lui Graham. Nici măcar nu pusese până atunci mâna pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
tulburată, dar dorind să mai adauge ceva, aproape sperînd că el va continua s-o tachineze, pentru că n-avea cu cine altcineva să vorbească; el era singura persoană căreia Îi spusese... Dar lăsă să treacă prea mult timp; el Își abătu atenția, aplecîndu-și capul să se uite la buclele umede de pe ziarul de sub scaun. Căzuseră ca niște spirale, dar În momentul În care se uscaseră, se răsfiraseră În șuvițe pufoase. Îl văzu cum se strîmbă. — Nu-i ciudat, zise el, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
pistruii de pe obraz. Acum stătea rezemat, cu mîinile la ceafă, legănîndu-se pe cele două picioare din spate ale taburetului. Se uita leneș prin Sala Lumînărilor, plimbîndu-și privirea de la un obiect la altul În căutarea unui alt lucru care să-i abată atenția. După o secundă, se aplecă de parcă ar fi fost ațîțat de ceva. Strigă spre ceilalți de la banc: — Uite-o pe doamna A, uite-o cum intră. E cu doi tipi! Femeile care Încă mai lucrau la felinare Întoarseră capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceea ce se remarca Îndeosebi, se gîndi el, de la această Înălțime, era mohoreala locului: pardoseala din beton, zidurile vopsite cu o vopsea fără strălucire, uniformele cenușii monotone, cu petele alea roșii, mușamalele de culoarea flegmei... Doar Fraser Îi părea că se abătea de la regulă, fiind singurul punct luminos, pentru că părul lui tuns era blond, iar al celorlalți era negru sau castaniu spălăcit; și avea și gesturi animate, pe cînd alții umblau cocîrjați; și cînd rîdea - așa cum se Întîmpla acum - rîsul lui puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
el. Asemenea străinilor într-o țară străină, el nu putea să-i răspundă prin niște sunete inteligibile ale căror semnificații le uitase de mult. 20. Diminuarea instruirii vii și renunțarea la limba latină au fost două nenorociri care s-au abătut în același timp și din același motiv asupra poporului creștin. Invaziile barbare s-au îndreptat înspre sud. Spiritul păgîn și păgî-nismul însuși formau încă inima societății; pînă atunci, învățătura creștină fusese însușită numai individual. Convertirea împărățiilor a adus oameni puternici
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
arme și nu are cum să o apere; iar o bogăție mare lipsită de apărare sfîrșește mai devreme sau mai tîrziu în mîinile celui puternic, căci simțurile acestuia sînt ascuțite de comorile ușor de cucerit. Este evident că toate spolierile abătute de atîtea ori asupra Bisericii de-a lungul timpului au pornit de la acest motiv, sau, mai bine spus, de la slăbiciunea posesorilor lor. Acest lucru explică de ce nobilii nu au fost spoliați atît de frecvent precum Clericii; aceia erau bine înarmați
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
umple întotdeauna curțile și se manifestă prin ei, nu mă refer numai la principii răi, ci și la cei mai buni și, în special, la cei cărora le pasă de binele Bisericii, și care se lasă influențați 260 și se abat de la calea cea dreaptă. Erezia se înveșmîntă în pietate; iar teologia laicilor nu este atît de rafinată încît să o poată descoperi; aceea spune vorbe dulci, alimentează ambiția, și nu ezită să mintă și să se prefacă. Așadar, chiar și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
clădirea era folosită ca adăpost pentru femei molestate și mame care-și creșteau copiii singure. Când eram mică, le vedeam pe fete cutreierând prin orășel fără țintă. Victime lipsite de apărare, li se puneau în spinare toate relele care se abăteau asupra orășelului Stibbly, până și căderea giruetei de pe clopotnița bisericii. Câteva mile mai încolo am încetinit la o curbă periculoasă. Renault-ul a început să se cabreze, apoi, dintr-odată, s-a oprit. Am tras frâna de mână, am pus schimbătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și alți creatori ai detectivilor secolului nostru au folosit exact aceeași tehnică, Înlocuind copacii malefici cu orașul malefic și apoi luându-și o mare libertate, Îndărătul pretextului de erou incoruptibil, În a descrie toate viciile, ororile și seducțiile care Îl abat pe erou de la cărarea cea dreaptă și pe care acesta trebuie să le Înfrunte pentru a-și câștiga adjectivul. Sir Galahad și Philip Marlowe sunt frați de sânge. Pentru Întreg mileniul nostru aproape, adevărata virtute umană (și frumusețea Însoțită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
horincă, trasă de două ori. Singur Nicanor Galan n-avea astâmpăr deplin în inima lui, nerăbdările mânându-i gândul la pepenii care, de două zile de când nu fusese pe la Loturi, trebuie să li se fi lignificat codițele de purcel. Uneori, abătându-se, solitar, către gardul din latura livezii, numai nu mânca din priviri coasta arcuită verde a Baisei. Așa se întâmplă că zări, într-o vreme, pata aceea rubinie din depărtare. Grămada de jar spori, în Țarina Baisei, lăbărțându-se, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura bostănăriei imensa cavalcadă, de fapt, fostul lui camarad de militărie legase prieteșug de ocazie, cu paznicii megahergheliei. Însetat, ca și ei, de drumul prin arșița de furnal a Baisei, se îmbătaseră toți, ca niște porci, așa că, purtându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
împartă cu ceilalți Apoi, zicându-mi în cuget cele cuvenite și cele necuvenite, o altă fierbințeală mi-a revărsat în inimă, gândind la altă undă de mare primejdie Ci, așa cum bănuisem, nu după multă așteptare, lampa lui Pamfil Duran a abătut unda de lumină spre locul de unde venea plescăitul Și unde nu ne-am trezit că, în lumină, Enea Căpută, ancorat în frânghii, mai jos de geamblac, cu trăistuța lui care fusese ciuntită de baiere, dar plină iarăși, pusă între genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
faci acolo, nea Duran? Bagă de seamă, că o pățești, nea Duran!... Atunci, din partea unde se afla Pamfil Duran, a dat răcnet și Cornel Braiu și Daniel Mărăcinescu Iar eu, lăsându-l pe Manuil Fragă și găleata lui spartă, am abătut lumina în râpa întunecată, unde își dăduse drumul în scrânciob, ceva mai înainte, Pamfil Duran Și mi s-a făcut părul măciucă, de ce am văzut acolo, că Pamfil Duran, petrecându-și un capăt de funie pe după ceafă și făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de un vin înșelător și toți am adormit, ca trunchiul Și noi nu ne-am trezit, nici când s-a auzit strigându-se, chemându-se și întrebând lângă noi Zicându-ni-se: fraților, sunteți în viață? Și trei salvatori au abătut lămpile spre geamblacul sondei, luminându-l cu lumină tare Iar noi, Înviind, dintr-odată, le-am dat răspuns, dar cu lacrimi în ochi, însă nu de altceva, ci fiindcă ne dureau de acea lumină vie Zicând: da, suntem în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut și-mi era greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă nu poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În Budapesta, mâine sunt În Arad, aștept să ne vedem. Nu de-abia aștept ci doar aștept. Să ne. Adică cine? Noi doi? Sau noi și ceilalți, Întregul C.a.? Eram În Joy’s singur, n-aveam clienți, eram deja abătut, Îngrijorat. Mătușa Clara se Întorsese de la băi, trecuse pe la cafenea de câteva ori, nu era nevoie de ea. Pe la opt-nouă seara a intrat pe ușă Leac, mi-a spus că pe el Cristina nu-l sunase, era un semn bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
liniște, de spații largi și calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi aduc aminte! Marius, în viață se întâmplă nu o dată ca multe să se abată de la calea lor normală. Dibuie după mâna lui, o găsește și o cuprinde în palma ei. Dar pentru tine, pentru noi, eu îți promit că acum și totdeauna nimic nu mă va opri să îți fiu alături și împreună vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
axul drumului. Din sens contrar apar nenumărate camioane, înțesate cu infanteriști sau pline ochi cu echipamente militare. Din urma lor apar câteva tanchete. În sfârșit, trec ultimele mașini. Bătrânul îndeamnă grăbit calul în timp ce agită deasupra lui o jordie. Curând, se abat din șosea și apucă pe un drum de țară. Nu peste mult timp trec un podeț șubred întins peste o gârlă unde se scaldă numeroase rațe și gâște, măcăind vesele, dincolo de care se zărește intrarea în sat. Ajung din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii lui prieteni vor mai prinde frumoasele zile ale păcii? Sau pacea devenise un deziderat mult prea abstract pentru această lume abătută de la sensul ei originar, deraiată către o absurditate uriașă în care oamenii se nasc doar pentru a fi uciși în diferite războaie? Soldații se răspândesc în tăcere. Doi militari aruncă încet, metodic, bulgări mari de pământ împietrit. Rămas singur la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dar nu Înainte de a-i simți ocrotitoarea mînă pe umărul drept: ultima dovadă a prezenței lui În seara aceea. 4. Într-o după-amiază dinspre mijlocul toamnei acelui an, venind acasă și văzînd toate luminile aprinse În apartamentul doamnei Pavel, mă abătui pe la ea. Mă bucurai; avea În vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
superi, că țineai la el, dar soția lui, datorită complexelor ei, m-a oprit; n-a dorit să te «deranjeze»; m-a rugat să nu te anunț decît după Înmormîntare. Iartă-mă; dar cred că Înțelegi că nu mă puteam abate. De altfel, zăpada e destul de mare, drumul acoperit. Cine știe dacă și cum ai fi nimerit În chiar ziua aceea; cu ce să vii de la gară? - s-ar fi găsit poate, nu-i vorbă, dar nu garantez În ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
EVANGHELICĂ 20 noiembrie - Ultima duminică înainte de Advent (Comemorarea morților). CULTUL MOZAIC 19 noiembrie - Vaiera. Intrarea în Biserică a Maicii Domnului l În 21 noiembrie Omul a fost creat de Dumnezeu pentru veșnica fericire. Diavolului i-a reușit întrucâtva să-l abată de la aceasta, ca să zădărnicească planurile lui Dumnezeu. Omul cel dintâi a călcat porunca, s-a făcut vinovat de pedeapsă, dar nu fără de nici un remediu. Planul lui Dumnezeu nu va fi zădărnicit. Omul va ajunge la fericire, dar numai după ce liber
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]