3,776 matches
-
în Ontos și ontos II, probabil cele mai bune texte ale volumului, în care meditația despre calitatea unui timp, de altfel punctul centrifugal al întregii lirici scrise de "teutonul român" Michael Astner, câștigă și în calitate estetică. Succesiunea uneori tensionată, abruptă a versurilor depășește, aici, modalitatea poetică teoretizată indirect de autor (incizia directă în carnea percepției nude) printr-o reflecție amplă, bine articulată stilistic, despre poematică și estetică, despre livresc și biografic, despre identitatea și alteritatea lirică. Într-un cuvânt, despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
zile și zile/ dintr-un clin al casei:/ un șuvoi de sânge curge atunci/ din țevăraia spartă în mine.// obosesc de parcă aș trage la jug,/ dar femeia plutind cu fața în sus/ în băltoaca roșie de la picioare/ ca soarele strălucește:/ abruptă și clară". Altădată, acest drog se antropomorfizează, apărând sub forma unui demon sexuat, care o supune unui viol a cărui brutalitate se conjugă, oximoronic, cu o voluptate a trăirii, pe care poeta nici nu intenționează să o deghizeze în spatele vreunui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lui îl făcea odinioară să fie un punct strategic deopotrivă de prețios, atît catolicilor, cît și calviniștilor; numai că forța lui de altădată constituie slăbiciunea lui azi: împiedicîndu-l să se întindă de-a lungul rîului Charente, întăriturile și povîrnișul prea abrupt al stîncii l-au osîndit la cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a ansamblului desemnat prin tema-titlu. La fel și în exemplul următor: (49) Au cunoscut nenumărate clipe fericite. Se lăsau duși, în galopul cailor sălbatici, pe cîmpuri întinse cu lanuri unduitoare. Urcau pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
simplu și subțire. Își depărta ușor picioarele lungi. Le apropia. Lăsa bețele într-o parte. Își îndrepta ușor trunchiul spre stînga, apoi spre dreapta, apoi spre stînga, spre dreapta, legănîndu-se în timp ce aluneca pe schiuri cu repeziciune, pe partea cea mai abruptă a pantei, coborînd povîrnișurile, urcîndu-le din nou, apoi se arunca în gol de parcă ar fi vrut să plonjeze în zăpadă; dispărea ca mai apoi să apară ceva mai jos, încordat, cu mîinile în sus, cu pieptul înainte; se apleca în
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
urmă nori. Această stranie și misterioasă panoramă se întindea pînă undeva departe de ei, împresurîndu-i cu o mare de nisip cenușie, monotonă și aparent fără nici o urmă de viață... Dar deodată se făcură simțite niște vibrații ce veneau dinspre pantele abrupte de pe vîrful masivului de stînci cenușii care formau un lanț muntos sculptat destul de bizar. Se ridicară în picioare și zăriră un crater înspre care se și îndreptară. Pe măsură ce se apropiau, nisipul dispărea lăsînd loc unui peisaj sălbatic stîncos. Ici, colo
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
logicienii, se produce în mine o ruptură, echivalentă cu o crucificare"11. Pentru el, logica modernă este o logică totalitară care nu are nimic de a face cu lumea vieții 12. Jean Largeault emite o judecată similară, dar mai puțin abruptă: "raționamentul logic este sigur, dar orb, certitudinea se plătește cu cecitate"13. Să admitem, totuși, accepția cuvîntului "logic" în sensul lui Lupasco, integrînd o componentă ontologică. Acest demers este în plin acord cu propria poziție a lui Abellio: "Nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a fi percepută; -Pauza ascultatorie la unii pacienți, sunetul poate dispărea pentru scurt timp; -Faza III revenirea la sunetele clare, similare celor din faza I. Semnificația clinică a fazei II și III nu este cunoscută; -Faza IV scăderea distinctă și abruptă a intensității sunetelor; -Faza V dispariția zgomotelor de lovire. În acest punct la care toate zgomotele dispar complet, manometrul indică tensiunea arterială diastolică. Nu există la momentul actual un consens universal privind care fază a zgomotelor Korotkoff trebuie utilizată pentru
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
explicația: iepurele a adormit. Iepurele reprezintă viteza, mobilitatea, instabilitatea, dificultatea de a-l surprinde într-un anumit punct al spațiului: nu se știe de unde sare iepurele. Povestea cu femeia care a trăit cu ursul este foarte răspândită. Începutul poveștii este abrupt: "o fată zice că a fost ursită s-o iaie ursul" (Niculiță-Voronca, II]. Două surori trăiesc în pădure; într-o noapte ursul prinde pe una din ele în brațe și o duce în vizuina lui, acoperind vizuina cu cioate și
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
se detaliază o informație deja transmisă marchează încheierea incipitului și începutul secvenței expozitive (expozițiunea/situația inițială). În poezie - text de mare concentrare - incipitul se reduce, de obicei, la primul/primele două versuri. Opera dramatică apelează frecvent la un incipit ex abrupto, intrând direct în miezul faptelor. Cele mai frecvente tipuri de incipit sunt: - Incipitul clasic produce „efectul de real“ (Roland Barthes), atenuând pragul dintre realitate și ficțiune, prin formularea unor enunțuri de orientare (repere spațiotemporale, instanțele narative, situația inițială etc.). El
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
a unei judecăți de valoare, precum în Moara cu noroc de I. Slavici) sau stereotip (în basme: Povestea lui HarapAlb de I. Creangă). - Incipitul modern apelează la semnale metatextuale care reliefează convenția ficțiunii/convenția producerii textului. Incipitul de tipul ex abrupto prezintă elemente textuale ca și când ar fi deja cunoscute lectorului (Sărmanul Dionis de M. Eminescu, O scri soare pierdută de I.L. Caragiale). Punerea în abis schițează un „desen“ emblematic care esențializează structurile textuale ( Dimineața pierdută de Gabriela Adameșteanu). Incipitul de tipul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cronologie realistă, ci o fragmentează ca sumă de experiențe trăite de eul narator, ca „monografie a unui sentiment“ ori ca „dosare de existență“. O altă particularitate a prozei de analiză psihologică este motivarea acțiunii prin conflicte predominant interioare. Incipitul „ex abrupto“ al romanului de dragoste (cap. al II ea, Diagonalele unui testament: Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.), de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Trahanache, Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu) și aripa reformatoare, care aspiră la structurile de putere (Cațavencu și „dăscălimea“). Relația conflictuală dintre cele două grupări vizează lupta pentru putere (conflict de interese); ea este reliefată chiar din prima scenă a piesei. Incipitul „ex abrupto“ este focalizat asupra prefectului Tipătescu, care, citind un articol vehement al lui Cațavencu, decide: Nu salege! Se conturează astfel un conflict derizoriu, specific comediei. Definitoriu pentru această specie este și finalul vesel. Acesta mar chează stingerea conflictului și încheierea relației
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
să spun". Expresiile "Cum să zic" și "Un fel de" sunt o scuză față de faptul că vorbitorul nu găsește cuvântul potrivit. DE CE METALIMBAJUL? Dacă am da la o parte tot metalimbajul din conversațiile cotidiene, ar rămâne un dialog neînsemnat, scurt, abrupt, la obiect. și s-ar părea că suntem lipsiți de maniere, nepoliticoși și nepăsători unii față de alții. Metalimbajul amortizează loviturile pe care ni le dăm reciproc, ne permite să manipulăm, fără să se vadă, să ne arătăm propriile virtuți sau
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
cât și în volumele ulterioare, Poezii patriotice (1995) și Studii pe viață și pe moarte (2000), poemele, concepute ca o suită de notații, mizează pe impresia de simplitate a discursului și pe efectul de intensitate al repetiției și al sintaxei abrupte. Sub aparența unui monolog, se aglutinează imagini ale concretului cotidian, iar secvențele (articulate uneori în macropoeme, alteori individualizate) sugerează o transcriere neprelucrată a pulsației vitale: „Dar nu ai făcut avere. Nu. În aerul galben / ți-ai lipit pantofii de marginea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285777_a_287106]
-
a fost și a intrat în conștiința posterității ca un martir. Mircea Coloșenco, unul dintre cercetătorii mai noi ai biografiei scriitorului remarca pe bună dreptate: „Poetul a fost prins în vălmășagul unui timp utopic, pe cât de iluzoriu, pe atât de abrupt. A crezut în lozinci! Când și-a dat seama de falsul promisiunilor, de închistarea dogmatică, dezmeticindu-se, nu a mai fost pe placul puterii, fiind sacrificat, după formula stalinistă consacrată: decât un disident în viață, mai bine un erou decedat
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sale se regăsește și sub aspectul structurii formale, se remarcă tipul de frazare de mare fluență, trecerea unei fraze dintr-un vers în altul fără opriri dictate de nevoile versificației. Fraza are un fel caracteristic de a numi direct și abrupt lucrurile, de a intra repede în subiect, cu un aer firesc de intimitate cu lumea. Multe versuri pot fi luate drept sintagme, fragmente ale vorbirii curente, ale informării stricte: „M-am născut noaptea la Sf. Andrei”, „Mănânc și plâng. Mănânc
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
doar expresia deghizată a unui destin personal, se naște din capacitatea de a se lăsa tulburat de omenescul existenței. Lirica lui începe prin a fi expresia unui stil de viață și sfârșește prin a-l determina. Confesiunea are un aspect abrupt uneori, violentând cursul cuminte al versului clasic. Traversarea abisului devine un drum firesc al purificării; boala, păcatul, eroarea nu sunt antiteza absolută a sănătății morale ci etape necesare înțelegerii: „Împleticit în alge de lene și de vin, Neînsoțit de nimeni
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
o victimă a accidentelor naturale. În literatura de specialitate se critică și alte sensuri ale pedepsei: pedeapsa cu rol preventiv, neavenită, de multe ori fiind și de prisos, pedeapsa redusă la efectul sancțional, aplicată ca pe ceva în sine, pedeapsa abruptă, neprecedata de alte procedee preventive etc. Respingând pedeapsa ca funcție expiatorie, E. Durkheim apreciază, pe de altă parte, ca “trebuie reținut ceva din ea, ca “ceea ce trebuie păstrat este principiul ca pedeapsa șterge sau cel puțin repară, în măsură posibilului
Rezolvarea conflictelor dintre şcolarii mici by MARIA COVĂSNEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91762_a_93523]
-
jumătate a timpului, arunc o privire pe ceas și, fără să spun nimic despre asta, hotărăsc instantaneu ce anume trebuie aruncat peste bord. Un dezavantaj al acestei metode este că la sfârșitul timpului s-ar putea să sune totul cam abrupt, ca și cum te-ai fi oprit în mijlocul unei propoziții. Pentru a evita un asemenea sfârșit abrupt, pregătește-ți cu grijă încheierea și nu sări peste ea. Încheierea poate fi un rezumat de trei propoziții al întregii prezentări, sau poate fi enunțul
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
hotărăsc instantaneu ce anume trebuie aruncat peste bord. Un dezavantaj al acestei metode este că la sfârșitul timpului s-ar putea să sune totul cam abrupt, ca și cum te-ai fi oprit în mijlocul unei propoziții. Pentru a evita un asemenea sfârșit abrupt, pregătește-ți cu grijă încheierea și nu sări peste ea. Încheierea poate fi un rezumat de trei propoziții al întregii prezentări, sau poate fi enunțul celor mai importante problemele nerezolvate ale temei prezentate. Fă tot ceea ce ți se pare potrivit
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
cuantice. Infinitul era rezultatul tuturor problemelor pe care oamenii încercau să le calculeze! RICHARD FEYNMAN Teoria relativității generalizate și mecanica cuantică au fost condamnate la incompatibilitate. Universul relativității generalizate este o foaie netedă de cauciuc. Este continuu și lin, niciodată abrupt, niciodată cu vârfuri ascuțite. Mecanica cuantică, pe de altă parte, descrie un univers spasmodic și discontinuu. Singurul punct comun al celor două teorii - și cel din cauza căruia intră în conflict - este zero. Zeroul infinit al unei găuri negre - masa înghesuită
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
recognoscibile, susținute sistematic. Poate că, prin apariția a numeroase - prea numeroase? - periodice, fragmentarea și improvizația, endemice în sistemul nostru mediatic, au devenit și statistic inevitabile: dacă toată lumea scrie și publică, eventual la mai multe periodice în același timp, eventual trecând abrupt de la unul la altul, cum se poate aștepta o clarificare conceptuală? Un fenomen înrudit este „supraexpunerea” unor autori prea harnici și poate prea lacomi, omniprezenți în publicistica de toate formele și tendințele, ale căror „voci” tind să devină mult prea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai frecvent chestiuni ideologice și politice, între care Orizont, Vatra, Apostrof, Timpul și revelația de acum câțiva ani, acum confirmată strălucit, Contrafort. Dar, așa cum am spus de câteva ori, direcțiile și orientările multor periodice culturale sunt încă prea confuze și abrupt schimbătoare pentru a se structura cu adevărat într-o piață funcțională și inteligibilă a ideilor. Rezultatul cel mai evident al acestor ezitări, confuzii și schimbări de macaz este lipsa unui curent de idei care să se fi lansat și impus
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
aceste cercetări, fără excepție, de la impulsul universal de a te situa - față de lume - creând către automatismele receptoare produse de acesta. De altfel, în cartea consacrată poeziei medievale tot ce rămăsese anterior implicit teoretic se etalează emfatic. Criticul coboară în picaj abrupt, fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]