4,115 matches
-
ajuns cu bine. James a avut măcar decența să pară puțin jenat. Am înțeles. Din nou, tăcere. James se uita la telecomandă, de parc-ar fi implorat-o în gând să ilumineze, ca prin farmec, televizorul. Julia strângea din buze, adâncită în gânduri. — Deci, să vedem dac-am înțeles corect, a spus ea după câteva secunde. Mă aduci la New York, drept cadou de ziua mea, eu îți ofer o partidă de sex oral senzațională, după care tu o suni pe fosta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai multe ori pe claxon, ca să-i anunțe pe socrii c-au ajuns. Susan s-a dat jos din mașină și s-a apucat să desfacă curelele de protecție ale scăunelului din spate, în care fusese instalată Milly. Femeia era adâncită în gânduri. Nu contează câte realizezi în viață, cât câștigi sau unde locuiești... dacă un lucru atât de prețios, precum propriul copil, îți este luat de lângă tine, toate astea nu mai contează nici cât negru sub unghie. Susan era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
prietenele mele sunt măritate..., a spus ea și s-a uitat prin încăpere. A, dar stai puțin! Vino cu mine! Julia l-a luat pe Paul de braț și-a făcut câțiva pași până în locul unde Jade și Deborah erau adâncite în conversație. Probabil că discută despre diagramele Venn sau logaritmi, și-a spus Julia reprimându-și un căscat. —Jade, le-a întrerupt ea, îl cunoști pe Paul? În secret, Julia era încântată de faptul că Deborah era singura care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce se mai întâmplase atunci? Se uitase cineva urât pe stradă la ea? Se lovise cu piciorul în masa de călcat? Indiferent ce rahat îți îndrugă, tu întotdeauna pui botul. Julia s-a întors către James, dar bărbatul fixa podeaua, adâncit în gânduri mohorâte. — Și a doua oară? a vrut Julia să știe. Când a fost a doua oară? — Într-o sâmbătă după-amiaza, când tu erai la masă cu fetele. —În care sâmbătă? James a ridicat din umeri de parc-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Irinei, nu reușea să-și dea seama ce anume îl producea. Sau poate că evita să o facă, așa cum își izgonise și gelozia de noaptea trecută cu ajutorul gândurilor îndreptate către dragul ei Ignatius. Acum se silea să și-l imagineze adâncit în cărțile sale și în scrisul lui migălos, stând calm ca o stâncă ore în șir și apoi trăgând o linie la finalul vechiului caiet de exerciții, pe care îl umpluse în întregime, căci nu voia să irosească nici un milimetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-se, și rămase așa, prostit, în camera cu parfum de mosc, în timp ce Virgil chicotea, Gilles Priape se uita descumpănit, Kamala Sutra îi săruta picioarele lui Virgil, iar madame Iocasta turba de furie, fără să-și dea seama cât de mult adâncea furia ei, prăpastia căscată între cei doi călători. — Tu, zise ea cu un dispreț profund, tu ești un om complet egoist! Ai văzut că Virgil e un om bun și generos, așa că ai smuls de la el tot sprijinul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile emoților sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și atunci când se gândea la el. O răscoleau fiori doar amintindu-și vocea lui. Aceeași întrebare se întorcea mereu și mereu în gândurile ei: cine era el, Străinul? Și cu cât se străduia mai tare să afle, cu atât se adâncea mai mult în întuneric. Ca și cum el nu-i permitea acest lucru, nu voia ca ea să afle adevărul. Nebunul jucându-se cu regina. Blestemata de eșarfă, doar ea era vinovată de faptul că se zbătea în disperare, că îi ascunsese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
găsise în acea dimineață în cutia poștală. Îl desfăcu cu mâini tremurânde și citi: „- Zâmbește, ești atât de frumoasă când zâmbești! Bucură-te de tot ce-ți oferă viața, de lucrurile mărunte care o fac să fie frumoasă! Nu te adânci în tristețe și durere, care nu fac altceva decât să-ți fure cei mai frumoși ani, ani care nu se mai întorc! Viața e atât de scurtă, bucură-te de ea!” Sfaturi. Știa foarte bine toate acestea, nu era nevoie
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
putea să-i pună la locul lor, dar alesese să-i lase acolo unde se descălțase. Totul era o chestie de alegere. Alesese să lase tristețea să o cuprindă, să creadă că nu poate depăși, rezolva unele situații care o adânceau și mai mult în depresia întunecată în care se izolase. Alesese să lase evenimente neprevăzute să o întoarcă din drumul spre un altfel de a fi. Alesese să se declare învinsă înainte de a începe, de a încerca. Alesese calea cea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Era amorțită. Ridică mâna dreaptă pentru a se apăra de invazia luminii. De cât timp stătea în fața ferestrei urmărind jocul frunzelor din copacul ce-i umbrea apartamentul? Pierduse noțiunea timpului. Zilele treceau într-o monotonie infernală în care Karina se adâncea tot mai mult. Cumpăra ziarul, analiza anunțurile, dar nu se prezenta niciodată la un interviu de frica repetării experienței neplăcute pe care o trăise descoperind adevăratul lui caracter. Străinul, care reușise să se infiltreze atât de repede și adânc în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
păruse că fusese el în acele câteva momente în care inima folosise semnalul de alarmă. Nu mai știa ce să creadă. Deși se străduia să-l alunge din gândurile ei, el revenea mereu cu noi întrebări, noi necunoscute care o adânceau și mai mult în întunericul căutărilor. Într-una din zilele începutului de toamnă, cerul fu acoperit de câțiva nori de culoare gri, aproape negru. În sfârșit, toamna se hotărâse să întrerupă povestea, care devenise deja prea siropoasă, dintre vară și
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de la Început, nici vâjâiala din urechi, nici starea de somnolență care mi Împăienjenea toate simțurile. Nicio senzație de foame, de sete, oboseală, frig... Doar o liniște necunoscută se instalase În lăuntrul meu, umplând acolo un gol imens, În care mă adânceam cu fiecare secundă scursă. Viețuiam Într-un soi de luciditate bolnavă, separat de lumea care mă conținea, ca și cum aș fi fost prins În spatele unei oglinzi mari, de unde vedeam totul, dar nu mă puteam remarca În niciun fel. O dată la două
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
degete tremurătoare obrazul și se miră văzând cât de mult se schimbase. De afară străbătură vocile unor copii care țipau fugăriți. În capelă eram eu cu tanti Valeria (care mă exaspera cu șoaptele ei ca niște sâsâieli) și mama, retrasă, adâncită În gânduri fumurii. După ce strivi cu batista șuvițele de sudoare de pe chelia-i denivelată, domnul Martin zise dintr-o dată că l-a visat foarte ciudat pe Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce tata, care mâncase armată pe pâine o viață
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
purpurie se oglindea fericită. Îl ridică și privi globul soarelui prin bucata de sticlă și se arătă nespus de Încântat. Apoi, sărind de pe un picior pe altul, traversă un pod scârțâitor, construit din scândurele și sfori, În apa căruia Își adânci chipul cu maimuțăreli puerile, amuzându-se teribil de chipurile născocite În joacă. Doi pescari cu nailoanele undițelor Întinse Îi făcură cu mâna, iar el le răspunse zglobiu, agitându-și brațele pe deasupra. După care, se repezi cu pieptul Înainte, se roti
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tăria. O, Doamne, de data asta chiar mi-a plăcut. Îmi dorisem s-o mai văd făcând așa... Era clar că Începeam să o iubesc pe Lola. Mi-a trecut degetele ei fine prin păr și i-am simțit gheruțele adâncindu-mi-se În pielea capului. Deși mă durea, am ridicat pleoapele și am privit-o pătrunzător. Lola era fermecătoare! Purta o rochie neagră cu corset, care i se mula divin pe corpul zvelt, amețitor. Am băut ginul dintr-o Înghițitură
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
voce mă ia pe nepregătite și-l văd pe Richard tresărind. Deci, unde a ascuns Paula porcăria aia de sită? Richard pare dintr-odată mai bătrân. Linia Încruntată dintre sprâncenele soțului meu, cândva un semn de exclamare amuzat, s-a adâncit și s-a transformat Într-o ușă cu zăbrele fără ca eu să observ. Minunatul și glumețul meu Richard, care mă privea cândva așa cum Dennis Quaid o privea pe Ellen Barkin În Polițiști corupți, iar acum, după 13 ani de parteneriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
face cele mai extraordinare lucruri, cum ar fi să iasă la un pahar după serviciu, să se ducă la baie În weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea și a făcut sex, În loc să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea cu produsul urlător al actului sexual. Candy a fost la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
baie În weekend fără să fie urmărită de un copil curios de cinci ani sau să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea și a făcut sex, În loc să vină la serviciu cu ochii adânciți În orbite din cauză că a stat trează toată noaptea cu produsul urlător al actului sexual. Candy a fost la un moment dat logodită cu un consultant de la Andersen. Din păcate, a fost atât de ocupată cu o prezentare finală pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
meu cădea, Talia ei subțire-n colan strânsă Tremura scump de brațul meu cuprinsă. Ea a murit. - Am îngropat-o-n zare. Sufletul ei de lume este plâns. Am sfărmat arfa - și a mea cântare S-a înnăsprit, s-a adâncit - s-a stins. {EminescuOpIV 79} Îmi plac a nopții turburate oare, Îmi place de dureri să fiu învins; O de-aș orbi, de-aș amuți odată, Că-n lume nu văd lumea căutată! Eu nu văd munții înnecați de nouri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în măreață lupta lor. Pe un arc de cer albastru în senină depărtare, Rezimați pe lănci și scuturi, zeii nordici stau în soare, O eternă auroră răcorește lumea lor; Iar în fruntea-acelei bolte pe un tron cu spata mare, Odin adâncit în gânduri vede-a luptei lungi grandoare Și coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arzător. Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin își netezește barba și priviri întunecate Ochii lui cei mari albaștri spre luptași au
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în câmpia ei lină Și-n urmă-ți pământul rămâne - o stea. III Magul rămas în munte, din el ieși afară, Pe-o piatră detunată el șede peste văi, Privește. - Codrii mîngîiu cu vânt de primăvară A lui frunte uscată, adâncii ochi ai săi. Se suie-n vârf de munte, o stea din cer coboară O stea, vultur de aur, cu-aripele de foc, Pe ea șezând călare, în infinit el sboară, Stelele sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lângă mine trece, Naintea ei vine-o suflare rece. În șiruri lungi se strecur și se strecur: Eu număr unul, număr doisprezece. {EminescuOpIV 213} Un chip atuncea de pe cal coboară. La mine-ndreaptă-a lui privire-amară Și fața slaba, tristă, adâncită Ș-osoasa mână o întinde-avară. Dar să mă mișc nu am nici cum putere, Căci țapăn mort eram și fără vrere. Pleoapele-mi pe ochi erau lăsate Deși prin ele eu aveam vedere. Iar umbra-n vălu-i de mătase sură
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Istoria cu lungile ei ere Un vis au fost amar - amăgitor; Tot ce-aspirarăm, toat-acea putere Care-am robit-o falnicului dor Am cheltuit-o ca niște nebuni Pe visuri, pe nimicuri, pe minciuni. Sunt nențelese literele vremii Oricât ai adânci semnul lor șters? Suntem plecați sub greul anatemii De-a nu afla nimic în vecinic mers? {EminescuOpIV 377} Suntem numai spre-a da viață problemei, S-o deslegăm nu-i chip în univers? Și orice loc și orice timp, ori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe alta. Ăl bătrân privea bilele schelei. Avea niște ochi posomoîți și sub buză i se adâncise o dungă neagră. - Nu dormi? fl întrebă Paraschiv. -Nu. - De ce? - Nu mi-e somn. De pe ziduri curgea molozul. Îl auzeau cum picură pe scânduri ca o ploaie. Mirosea a var stins în apă și, din pereții de cărămidă, netencuiți, se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]