3,823 matches
-
strigat după ei, am chiuit, dar n-am căpătat nici un fel de răspuns. Am mai mers o vreme și am Înnoptat lângă un firicel de apă. Am făcut focul, am Înfulecat câte ceva și ne-am culcat. Nu prea puteam să adorm. Mă tot Întrebam dacă mai avea rost să mergem mai departe căci pământurile Încă se Întindeau În fața noastră, dar oameni nu mai văzuserăm de o bună bucată de vreme. După un timp, am văzut că Logon se foia În culcuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
stârnească pe ici, pe acolo, și anume prin unele părți esențiale, amintiri din tinerețe. Dar iată, că nu pot să fac asta și basta! Sunt blestemat probabil, ca totdeauna să-mi bat capul cu ceva. De exemplu nu puteam să adorm aseară, până nu m-am lămurit cât de bătrân era Mircea cel Bătrân în bătălia de la Rovine, când i-a bătut cică așa de tare pe turci, încât după bătălie nici nu a mai așteptat să- și ia rămas bun
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Florin Salam. (Nota autorului: pierzând multă viață pe mijloacele de transport în comun, Leo nu era întotdeauna la curent cu viața muzicală și culturală, în general, așa că nu avea de unde să știe că Salam nu era lansat prin ’96-97). Ai adorat patinajul artistic? Perfect! Ești grupat cu galeriile marilor echipe bucureștene. Microbiștii se vor încăiera veșnic peste capul tău, vor urla: muie Steaua! muie Dinamo! muie Rapid!, după care se vor pișa, scuipând prin colțurile infernului. De asta e bine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
luat buletinul și a internat-o cu forța în sanatoriu. Doctorul spusese că ar fi prea riscant să o lase să dea greș iarăși. După asta a lucrat patru ani ca agent de asigurări la ADAS. Așa că Sabina nu-și adora mama, doar ținea la ea. La două zile m-am dus și eu după ea. De la început m-a impresionat negativ atmosfera din apartamentul lor. O mulțime de rude afumate, accent moldovenesc cât încăpea, mortul pe masa din sufragerie, enervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
e și tobă de carte. Știe nu știu câte limbi, scrie tratate de filozofie, chestii budiste. Stă în vila tatălui său dintr-un sat de lângă București, înconjurat de discipoli, cărți și computere. Ultima lui nevastă e o femeie din sat, care-l adoră și care i-a dăruit trei copii. Cel mai mic abia a făcut doi ani, deși Ladea e trecut de șaizeci. Un om nemaipomenit de vital care, chiar dacă a făcut ani grei de pușcărie pe vremea comuniștilor, se bucură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-un limbaj cifrat că „nu îi veniseră trandafirii roșii”. Imediat m-am gândit la cârnatul șterpelit de Zuza de pe masa lui tanti Cucu. Păi dacă te-au păcălit și pe tine cu crenvuști, fă reclamație la Protecția Consumatorului. Femeile adoră să îndrepte lumea, mai ales în punctele ei neesențiale. Uf, ce prost ești! Apoi, în șoaptă: nu mi-a venit ciclul, sunt însărcinată. Imposibil, doar te-am protejat! Și eu am zis la fel, dar uite că mi s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Adelina avea alt aer în orașul din bătaia brizei - era mai așezată, mai femeie. Constănțenii au două muchii: una liniștită, elegantă, provincială și alta tropăitoare, agresivă, bucureșteană. Îmi aduc aminte de o colegă de facultate, fată de dentist constănțean. Adora îmbulzeala din București: ah! aici e atâta viață! ce-mi place să merg pe jos de la Universitate la Romană, să mă frec de oameni. Uite-așa-mi place să mă frec - și ne arăta mișcarea de rotație a coatelor. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai Adelinei. Probabil că de asta îl și cărase cu ea, pe tren, când se întorcea de la Botoșani, unde avusese grijă să facă imposibilă retragerea lui Leo. Aidoma ei, motanul adora carnea de miel gătită în sânge. Și cu Tubu ăsta era un mister. Îl găsise într-o seară în fața apartamentului, băgat într-o poșetă din pânză. Era închis acolo cu un fermoar, se zbătea să scape, iar poșeta-cușcă se rostogolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trupul ei cauciucat mă intrigase, dacă nu cu mult timp în urmă izbucneam în râs când mă dezbrăca, acum ajunsesem dependent de mișcările ei repezite, de galopul ei peste coapsele mele finisate după ultima modă în bodybuilding. Îmi spunea că adoră sexul acvatic și, nu știu de ce, înclinam să-i dau dreptate. Doar că baia ei avea scurgerea mereu înfundată, iar de-a lungul faianței albastre urcau spre cerul tavanului zeci de limacși. Când ploua și se făcea igrasie în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la baie. O vărsam în vasul de WC. Făceam cam două ture pe minut. Din sufragerie a ieșit și Octav. Părea să se bucure că în sfârșit trecusem la o activitate care nu mă plictisea în așa hal încât să adorm în timp ce vorbeam. - Pot să te ajut cu ceva? - Nu, nu, merci Octav, ești drăguț, i-am răspuns deplasându-mă fulgerător cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cineva concepe studentă la Paris, în acea babilonie, în acel haos...Aici, la București, tata avea unele referințe de camaraderii intime și nu vrea pentru gâsculița lui albă, ce eram, în acest sens, nu vrea acest mediu studențesc. Eu însă adoram învățătura și, lipsită de ea în chip oficial, m-am simțit mâhnită și am acceptat la prima ocazie de revanșă, căsătoria. Cum ea se prezenta , cu ipocrizie, sub unele aspecte bune, s-a făcut!” Hortensia Papadat-Bengescu a avut totdeauna sentimentul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oare și fără de păcatul plăcerii ?!? Chiar și așa se simte o victimă a iubirii, pentru că ”iubirea sapă în ea...”. ”Cruzimea cumplită a acelui blând o revolta dintr-un val imperios de voință și de imposibil. Cum trebuie să-l fi adorat femeile și să se fi zdrobit de stavila voinței lui ! Și el trebuie să fi iubit...Fiul omului !... Lungul val al părului Magdalenei, resturnat în gestul lui etern de amor nefericit, își scurse plânsul ca al unei sălcii de aur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Un tango emanând senzualitate tipic „latino”, Una musica brutal, cântat de Cristina Vitalonga. Ciudata muzică pare să evoce o efigie feminină care „aduce” cu personajul din însemnările lui P.H.L. Numai că Profesorul nu este deloc „brutal” cu iubita sa. O adoră la modul sincer, cu sentimentul că nu mai este cale de întoarcere, că trăiește o experiență unică, totală, definitivă. O „dragoste înțeleaptă” - încearcă Profesorul să-și definească trăirile. Iar eu îmi imaginez situația lui ascultând un alt cântec: Yo vivere
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pentru a garanta și a salva cel puțin, prin această dureroasă operație, restul corpului. Machiavelli tratează ca pe o bagatelă lucruri atît de grave, serioase, importante. Pentru el, viața oamenilor nu valorează nimic; interesul, acest unic zeu pe care-l adoră, este cel care contează; el preferă cruzimea clemenței și-i sfătuiește pe aceia care au ajuns de curînd suverani să disprețuiască mai mult decît ceilalți reputația de a fi sîngeroși. Călăii sînt cei care-i așează pe tron pe eroii
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acum te iubesc. Știi că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să ți se pară din nou că-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iubesc. Știi că te iubesc. — Știu. Dar dacă o fac, o să ți se pară din nou că-s drăguță când zic că unele lucruri arată ca elefanții albi și o să-ți placă chestiile de genu’ ăsta? — O să le ador. Le ador și acum, atât că nu pot să mă gândesc la asta. Știi cum sunt când mă Îngrijorează ceva. Dacă o fac, n-o să mai fi niciodată Îngrijorat? — Nu din cauza asta sunt Îngrijorat, pentru că-i ceva extrem de simplu. — Atunci o s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și eu ascultam cum mănâncă viermii de mătase. Se hrăneau În rafturi În care erau așezate frunze de dud și Îi auzeai toată noaptea mâncând și mai auzeai zgomotul frunzelor care parcă ar fi căzut. Eu unul nu voiam să adorm, pentru că trăiam de foarte mult timp cu certitudinea că dacă-mi Închid vreodată ochii pe Întuneric și mă las pradă somnului, o să-mi iasă sufletul din corp. Simțeam asta de mult timp, Încă din noaptea cu explozia, când am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din noaptea cu explozia, când am simțit cum iese sufletul din mine, se Îndepărtează și apoi revine. Am Încercat să nu mă mai gândesc la asta, dar atunci a Început iar să dea să iasă, noaptea, chiar când stăteam s-adorm, și doar cu foarte mari eforturi Îl mai puteam reține. Așa că, deși acum sunt convins că n-ar fi plecat cu adevărat, totuși, atunci, În acea vară, n-aveam chef să Încerc să văd ce se-ntâmplă. Îmi găseam destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dacă vrei. Nu prea ne-a afectat bombardamentul. E prea cald ca să ieși acum. Bănuiesc că nu-i nici o grabă. — Și cum Îți e, serios vorbind? — Bine. Cât se poate de bine. Nu. Vorbesc serios. — Sunt bine. Nu pot s-adorm dacă n-am o lumină aprinsă. Asta-i singura problemă. Am și zis că poate era mai bine să-ți facă o trepanație. Nu-s eu doctor, dar la asta mă pricep. — E, și ei s-au gândit că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Poppei, pe care le ridicase Nero, ca să-și demonstreze solidaritatea față de Octavia... Eram acolo! Poporul știe ce face! — Și Sporus? - cocoșatul presăra sare pe sturzi. Sporus, băiatul pe care Nero l-a castrat ca să-l prefacă în femeie? Nero îl adora, am auzit cu urechile mele ce cuvinte dulci îi șoptea... Ba chiar îi spunea Poppaea. Acum, că Nero a murit, Sporus va ajunge în patul lui Galba? - îi aruncă paharnicului o privire îngrețoșată. Sau în patul lui Vitellius, care, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
adesea banchete pentru soldați... Le dau vin și chiar băutura aia fermentată, dezgustătoare, cu care se îmbată germanii. Le-am dat mulți bani... Provincia asta e bogată. Mă rog, am vrut să mi se simtă prezența, iar acum toți mă adoră. Au înțeles că, odată cu mine, a început o nouă eră aici, în Germania Inferior! Continuă să se îndoape, fără să se sinchisească de privirea cu care îl fixa Valens - privirea celui care știa că bărbatul acela enorm și obsedat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tu poți fi capul lor de pod în Italia. Ești indispensabil, iar asta îți mărește puterea și ascendentul asupra lor. Nimeni altcineva nu are abilitatea ta în luptă, nimeni altcineva nu știe să atragă de partea sa legiunile. Soldații te adoră. Plisc de Găină e faimos în toată armata. După cum vezi, sunt bine informată. Mai știu că Vespasianus are sub comanda lui trei legiuni, dar încă nu a reușit să cucerească Hierosolyma. Mucianus comandă patru legiuni în Syria, dar îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greșeală gravă, zise Proculus mestecând ultima bucată de pâine. Astfel, Illiria va avea un alt motiv să se ridice împotriva lui Vitellius cu prima ocazie. — Un alt motiv? întrebă Hyrpus. Și care ar fi principalul motiv? — Armatele din Illiria îl adoră pe Antonius Primus, iar Antonius Primus nu e vitellian. Valerius asculta cu atenție. Marcus interveni din nou: — Vitellius se îndreaptă spre Italia într-un car împodobit cu ghirlande de flori, dând un banchet după altul. Foamea lui nepotolită i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ceva despre Valerius? Calvia bătu cu mâna în masă. — Imprudența ta! Crezi că nu știu despre discursul pe care l-ai ținut în fața soldaților? Ai reușit, așa cum mulți se temeau, să-i atragi de partea ta pe soldați, care te adoră și nu ascultă decât de tine. Acum toți repetă cuvintele tale, mai ales pe cele care îți vor fi fatale. „De ce să-l așteptăm pe Mucianus?“ recită Antonius cu un zâmbet rece. Astea sunt cuvintele care te enervează așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ar fi născut în clipa aceea. „Viața...“, se gândi, închizând ochii. Iubea cu pasiune viața. Și o iubea cu pasiune pe Velunda. — Sunt gata. Se ridică și-și luă coiful. — Unde-i Skorpius? — Probabil că a fost condus jos... Împăratul adoră să-l vadă pe campionul său ivindu-se de sub pământ. În clipa aceea, o umbră se îndreptă precaut către ei dinspre coridorul strâmt ce ducea spre grajduri. — Listarius... Valerius lăsă coiful jos. — Nu-i voie să intri aici. Pleacă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]