7,838 matches
-
Vinea. Ideea „internaționalei intelectuale avangardiste” se face, încă o dată, auzită. Tot aici este semnalată sumar — pentru prima oară — revista Zuvtotnika (corect: Zwrotnika) a lui Tadeusz Peiper. În catalogul expoziției internaționale a Contimporanului, lucrările prezentate de artiștii polonezi țin „capul de afiș” (Szczuka — Contrast, Fakturkontrast, Tereza Zarnowerowna — Construcție, Faktur contrast). Succintul comentariu redacțional în limba franceză conține o „remarcă” privind apropierea de „purismul” rus: La Pologne par Zarnoverowna et Szczuca démontre l’influence du dessin linéare et géometrique sur les moyens d
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărul 77 (martie 1928) al Contimporanului are, în bună măsură, caracterul unui necrolog dedicat lui M. Szczuka: „Dzwignia 5 este în întregime închinată lui M. Szczuka, decedat în august 1927, un vajnic luptător al modernismului pe tărîmul arhitecturii și al afișului, organizator și colaborator asiduu, alături de T. Zarnowerowna, al revistei Blok care a însemnat începutul mișcărei moderne în Polonia. Despre Szczuka scrie A. Stavau un articol cuprinzător și înțelegător pentru spiritul și opera constructivă a defunctului. Revista Dzwignia, condusă și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
am bani. Aș vrea să muncesc, dacă se poate. Asta nu-i o problemă. Fiind străin, vei putea probabil să obții o slujbă de om-afiș. — Om-afiș? — Exact. Sunt multe restaurante în Shibuya. Ai putea să te învârtești prin zonă, cu afișe pe spate, făcând reclamă unui restaurant. Asta numim noi, japonezii, un om-afiș. Sau poți să te faci ghicitor, ca mine, să ghicești soarta oamenilor. Ghicitor european! Nu sună rău! Cred că ți s-ar potrivi. — Dar nu știu nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încetat să mai zâmbească și au devenit foarte gravi. Unul dintre polițiști le-a explicat că n-aveau deocamdată mandat pentru arestarea lui Endō, dar, fiind foarte periculos, era pus sub urmărire. — Ăsta e, spuse polițistul arătând spre unul din afișele de pe birou. E un gangster cunoscut și e foarte inteligent. A absolvit o facultate. Fotografiile de pe afiș erau făcute din față și din profil. — Am să notez cele spuse de dumneavoastră. Spuneți că a fost în Sanya până ieri? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aveau deocamdată mandat pentru arestarea lui Endō, dar, fiind foarte periculos, era pus sub urmărire. — Ăsta e, spuse polițistul arătând spre unul din afișele de pe birou. E un gangster cunoscut și e foarte inteligent. A absolvit o facultate. Fotografiile de pe afiș erau făcute din față și din profil. — Am să notez cele spuse de dumneavoastră. Spuneți că a fost în Sanya până ieri? În drum spre Yūrakuchō, Takamori a tot clătinat din cap, încercând să-și amintească ceva. — Ce te frământă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de iminentul abandon, pufni Înspre el, nervos, și Îl evită printr-un balans. Felină capricioasă. Trebuie să fii răbdător cu noi. Avem atât de puțin timp pentru a fi Împreună. Îmbrăcându-se, privi Încă o dată cu duioșie peretele din spatele patului. Între afișul expoziției lui Vermeer all’Aja din ’96 și copia discobolului lui Mapplethorpe, era Înrămată o fotografie făcută de el În golful Marettimo. Sasha și iubitul, bronzați, cuibăriți la prova unei iole, Îmbătați de soare și de sare. Surâzători. Nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a douăsprezecea oră În parcarea sălii de dans era un autocar de șaizeci de locuri, cadavrul unei motorete și mașinile de escortă. Tabla se Încingea sub ochiul malefic al soarelui. Așezat la bord, șoferul ronțăia un sandviș cu salam. Nici un afiș, nici o pancartă nu lăsa să se Întrevadă că acela era autocarul suporterilor lui Elio Fioravanti: un grup haotic de șomeri care, de când avocatul Își Începuse etapa „din ușă În ușă“ a campaniei electorale, Îl Însoțeau oriunde mergeau. Prezența lor Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un ton neutru, fără s-o privească. — Nu-l pomeni pe maestrul de salsa, Îi spuse Emma. Întoarse capul și privirea Îi zăbovi asupra manifestelor electorale lipite În mod abuziv pe parcursul câtorva sute de metri pe barierele antifonate ale șoselei: afișe portocalii pe care un tip cu ochelari și cu părul creț surâdea binevoitor invitând-o să aibă Încredere În el. O clipă Îi păru că-l cunoaște, un tip ce-ți dădea Încredere, cu o figură paternă - VOTEAZĂ! VOTEAZĂ! VOTEAZĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aș putea să uit cuvintele, promisiunile, minciunile. De-a lungul pereților galeriei, panourile publicitare Îl obsedau cu amăgirile lor. Și deasupra lui, agățat de cupola goală a galeriei, străbătută de cabluri electrice și tuburi de neon, Îi atrăgea atenția un afiș albastru ca și semnalizatoarele stradale. Era un indicator. RESPECTAȚI SENSUL DE MERS, sublinia un mesaj Întâlnit din zece În zece pași. Pentru că aici dedesubt, și poate că oriunde În univers, persoanele trebuiau să respecte regulile de circulație. Pe partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că nu erau filme potrivite pentru Kevin. Lui Antonio Îi venise ideea să-i ducă la cinema. Îi era greu să stea de vorbă cu ei. Valentina insistase să meargă la Billy Elliot, dar nu mai rula nicăieri, iar pe afișul lipit pe ușa barului nu reușiră să-l găsească nici măcar În reluare. — Ce fel de filme vezi cu mama? Întrebă Antonio. Valentina și Kevin se priviră surprinși. O pomenise. Ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Atunci Înseamnă că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
complice. O, tati... Îl iertă că-l adusese și pe dihor. — Să mergem acasă, copii. Imediat, tati... Era mulțumită că nu intraseră În cinematograful acela. La sala 1 rula Valentine - Întâlnire cu moartea. Regizorul era un anume J. Blankes. Pe afiș era o fată drăguță, cu păr lung - aflată În pericol. Poate că ea era Valentina din titlu. Valentina e un nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
închis chiar când să treacă pragul. Iar ceea ce i s-a întâmplat atunci a fost cu totul imprevizibil. Zogru a atins lemnul neted, iar acesta l-a sorbit dintr-o singură suflare. S-a trezit prins de poarta uriașă, făcut afiș, lipit de lemnul care îi sugea puterile și viața. Își simțea corpul ca și când ar mai fi fost corpul lui Pampu, înțepat de mii ce ace, tras în fibra lemnului și imobilizat. Vedea în continuare podul, pădurea și pe Talpă încremenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Când au început să se sărute, Zogru s-a repezit în sângele lui Bobo, tremurător ca un epileptic. În dormitorul Giuliei toate erau în culoarea prunei, perdelele, lenjeria de pat, covorul. Pe ușa groasă, din lemn vopsit alb, era lipit afișul filmului Pirații din Caraibe. S-au dezbrăcat în lumina veiozei. Giulia avea sexul aproape în întregime ras, cu excepția unui smoc, împletit cu un fir de mătase verde și de care era atârnat un delfin minuscul, de aur. Îl privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că e plictisitor, mai bine îți vezi de ale tale și vorbim. OK? Andrei Ionescu programase întâlnirea cu studenții de la Istorie, care descoperiseră cadavrul lui Mihnea. Vorbise taică-său cu cineva de la Ministerul Educației și acțiunea luase amploare. Facultatea făcuse afișe mari, în care era anunțată vizita scriitorului Andrei Ionescu, din partea Academiei Române, fusese anulat cursul de „Istorie contemporană“, că o dată vine în facultate un scriitor de talia lui, se pregătise amfiteatrul, fusese anunțată toată lumea. Urma să vină Culturalul să filmeze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să citească, copiii preferă televizorul și internetul. Trebuia să fac ceva. I-am cerut să-l cheme pe Ministrul Culturii. Împreună am pus la cale un plan prin care să redăm cărților ceea ce li se cuvine. Am împânzit orașul cu afișe și am discutat cu oamenii. Le-am explicat că fără cărți viața noastră e pustie și că lectura ne dezvoltă vocabularul și cultura generală. Seara, piața publică din centrul orașului era animată, dar nu de zgomotul pașilor literelor revoltate, ci
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
m-am urcat pe pat și am încercat să dezlipesc posterele de pe perete, cu grijă să nu se rupă pentru că, neavând pioneze, erau lipite pe perete cu clei, mă temeam mai cu seamă pentru cele cu echipele de fotbal, pentru afișele filmelor cu indieni și pentru posterul cu portarul naționalei, care avea tipărit pe el și un autograf, trebuiau scoase cu mare grijă, să nu se rupă, mai bine putea să se strice zugrăveala, deci sprijinindu-mă de perete, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pomeții proeminenți. Janine Îi adusese În dar un pickup și mai multe discuri cu Rolling Stones. El luă totul fără o vorbă (a păstrat aparatul, dar avea să distrugă discurile câteva zile mai târziu). Camera lui era sobră, fără nici un afiș pe pereți. O carte de matematică era deschisă pe birou. „Ce-i asta? Întrebă ea. — Ecuații diferențiale”, răspunse el cu răceală. Janine Își pusese În gând să discute despre viața lui, să-l invite la ea În vacanță; era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vecinei sale. Sună Îndelung, de trei ori. Nu răspunse nimeni. Abătut, se Întoarse acasă; În fața ascensorului, se Întrebă ce se Întâmplă cu el. Era oare depresiv? Iar Întrebarea avea vreun sens? De câțiva ani, În cartier apăreau tot mai multe afișe chemând la vigilență și la luptă Împotriva Frontului Național. Extrema indiferență pe care, Într-un sens ca și-n altul, o manifesta față de această chestiune era deja, În sine, un simptom alarmant. Tradiționala luciditate a depresivilor, descrisă adesea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea din sat, La Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel un manifest intitulat SOLIDARITATE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că e cît se poate de firesc să ai, din cînd În cînd, cîte un mic secret față de prietenul tău. Toată lumea știe chestia asta. SFÎRȘIT Publicitatea „above the line“ se adresează maselor largi și utilizează televiziunea, presa, cinematografele, radioul și afișele stradale. Cea de tip „below the line“ folosește diverse metode, ca poșta directă, sponsorizarea, comercializarea, tîrgurile de profil, expozițiile, broșurile de prezentare, cataloagele etc. Persoana care răspunde de promovarea pe piață a produselor sau serviciilor unei companii, și care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
argumentele sale erau pe deplin documentate. Și toți nătângii se coalizaseră Împotriva lui (așa cum se exprimase cu multă vreme În urmă Swift sau poate Pope). Dacă ar fi avut puteri de FBI, profesorii ar fi pus mutra lui Ravelstein pe afișe - „Căutat urgent de poliție”, de felul celor din clădirile federale. Trecuse peste capetele profesorilor și ale elitei cultivate pentru a se adresa direct marelui public. În fond, există milioane de oameni care așteaptă un semn. Și mulți dintre aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
nu demult. Vine și p-aici. A făcut niște donații, subvenții, intervenții, ceva de-astea științifice... Dar nu m-am prins că-i de-al lui Tomnea. El să fie chiar Tomnea... Adică ăsta care i-a pus poza pă afișe, de zice că vine la noi? Păi da e mare omul, ta... dom Pancras! E mare și gros la bani. S-a făcut și liste la disperare cu ajutoarele care le vrea lumea, acuma cu venirea lui. Cică dă bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Băcănel, tabloul ăla mare care-l scot în balcon la partidul lor, când fac adunare cu pomenirea martirilor. Gentimir aprobă indiferent. -Tânăr Focan ăsta - urmă Pancratz -, da-l pusese un fel de șef peste pictorii care făcea pavoazarea. Lozinci, portrete, afișe. Propagandă. Se dădea și el la Katy, să-i pozeze nud, auzi, goală. Cea să o facă în emblema de la-nchiderea Festivalului. Avansuri, seara fredona cu limba scoasă după ea. Până mi-a spus Katy. „Nu-mi ajunge că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unul galben, celălalt roșu, năclăit, mai mult maroniu. „Armata țării ce-a ajuns“, oftă părintele. Așteptă să se schimbe stopul și traversă și el. Acolo, în stația autobuzului, se întâlni iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iarăși cu unul dintre aceia. Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]