6,798 matches
-
aplică două lovituri de stânga În față. Nimeni n-a boxat mai bine decât a făcut-o Jack În seara aceea. Walcott Îl urmărea prin tot ringul, deplasându-se mereu Înainte, cu bărbia-n piept. E un tip care se-agață, așa că-și ține mâinile destul de jos. Tot ce știe e să se bage-n tine și să dea acolo, la nimereală. Dar de câte ori dă să se-apropie, Jack Îl aranjează cu stânga drept În față. Parcă-i un automat. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de făcut e să-și ridice stânga, și după aia o vezi În fața lui Walcott. De vreo trei-patru ori Încearcă ceva și cu dreapta, da-l nimerește doar În umăr sau În cap. E ca toții gagii ăștia care se-agață. Nu i-e frică decât de altu’ ca el. Își apără doar zonele În care poți să-l lovești cu adevărat. Lui nu-i pasă de-o stângă-n față. După vreo patru runde Jack l-a umplut de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strecură pe sub ea și Începu să-l lucreze pe Jack la corp. Jack Încercă să-i prindă brațele, dar era ca și cum ai Încerca să ții o drujbă cu o singură mână. Jack se smulse și rată o dreaptă. Walcott Îl agăță cu un croșeu de stânga și Jack căzu. Căzu În patru labe și se uită la noi. Arbitrul Începu să numere. Jack ne privea scuturându-și capul. La opt, John se duse spre el. Din cauza mulțimii dezlănțuite nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack. Să știi că ești un puști dat dracu’, Jack, Îi spune John. — Ei, nu, spune Jack. O nimica toată. Un simplu interogatoriu Afară, zăpada se Înălța mai sus de pervazul ferestrei. Soarele intra pe fereastră și strălucea pe harta agățată de peretele din scânduri de pin al cabanei. Soarele se ridicase și lumina pe deasupra nămeților. Săpaseră un șanț de-a lungul colibei și În fiecare zi senină razele soarelui străluceau pe zid, reflectând căldura pe zăpadă și lărgind, astfel, șanțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stătea trează În așteptarea unei ciocniri. Dimineața ne apropiam de Paris, și doamna din America ieși din baie având un aer foarte sănătos, de americancă la vârsta a doua, deși nu dormise deloc. După ce luă pânza de pe colivie și o agăță pe aceasta la soare, se duse-n vagonul-restaurant ca să-și ia micul dejun. Când se-ntoarse În lit salon, paturile fuseseră Împinse Înapoi În perete și transformate În canapele, canarul Își scutura penele În soarele dimineții care lumina prin fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pus-o-n hambar peste stiva cu lemne. Când am Început să folosesc buștenii mai mari am observat că era țeapănă, așa că am sprijinit-o de perete. Avea gura deschisă, așa că atunci când veneam noaptea În hambar ca să tai lemne Îi agățam felinaru’-n gură.“ „De ce făceai așa ceva?“, Îl Întreabă preotul. „Nu știu“, zice Olz. „Și făceai asta des?“ „De fiecare dată când mă duceam să lucrez noaptea-n hambar.“ „Foarte urât ce-ai făcut“, Îi zice preotul. „Îți iubeai nevasta?“ „Ja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să se agațe de cârlig, și de atunci nu am mai folosit niciodată salamadre, deși le găseam foarte des. Nici greieri nu foloseam, tot din cauza felului În care se chinuiau când Îi băgai În cârlig. Pârâul străbătea o pajiște și În iarba uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
femeie, cu părul plutindu-i prin apă. O vedeam cum plutește și am lovit tare cu cheia de două ori; am auzit zgomotul, da’ tot n-am putut să-l sparg și a trebuit să ies la suprafață. M-am agățat de șalupa de pe margine cât să-mi trag sufletul, pe urmă m-am urcat În ea, am respirat adânc de câteva ori și m-am scufundat iar. Am Înotat până am reușit să mă apuc de marginile ferestrei și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reci, cu șoapte de taină fierbinți. Pe buzele mele, Isuse, e jale cât nu pot să spun, Suspinele grele aleargă și-n suflet cu greu le adun. Din șalul tristeții, uitarea croiește speranțe ce mor, Pe aripa nopții nădejdea se-agață pe aripi de nor. Obrazul de lacrimi amare, zadarnic încerc să-l ascund, Căci ochii din slava cerească oriunde mă văd și oricând. Târzie stă ora să bată și-ncerc să m-agăț și să urc, Spre Casa Speranței din
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
ce mor, Pe aripa nopții nădejdea se-agață pe aripi de nor. Obrazul de lacrimi amare, zadarnic încerc să-l ascund, Căci ochii din slava cerească oriunde mă văd și oricând. Târzie stă ora să bată și-ncerc să m-agăț și să urc, Spre Casa Speranței din stele lumină sub ochi să-mi aduc.
Trepte spre cer by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83221_a_84546]
-
am jucat noi cât ne-am jucat aici, pe prispă, pe urmă el a zis că s-a plictisit. Și a plecat în curte. Ori pe stradă. Cred că acum joacă fotbal cu Cuțulache”. Vița de vie care și-a agățat, ca într-o îmbrățișare, câteva crengi de ramurile pomilor de prin apropiere, șoptesc aprobator: „Așa-s băieții, n-ai ce le face! Bat mingea prin colbul uliței; e plăcerea lor”. „Cirip-cirip, așa-i!” par a spune, de sub streașina casei, trei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
cuib. „Ce-ați pățit, de ce sunteți așa de triști?” Dar nu mai e nevoie de nici o explicație. Privesc și ei în jos și-și văd puiul neastâmpărat. Apoi, fără a sta prea mult pe gânduri, încep să zboare, să se agațe. „Ce să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii” au sosit acasă. Cam obosiți, ce-i drept, dar fericiți. Într-o mână, Sorin ține mingea, iar cu cealaltă îl ține de zgardă pe Cuțulache, care acum merge precum oamenii. Deodată, însă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n aer brațele lungi Iar păsări ce uită de cuib și visare Se scutură-n frunze cu triluri prelungi M-agăț cu privirea mirată-n senin Uitând de vremelnic și gânduri ce dor Pe suflet s-așterne un zâmbet sublim Și simt cum spre Tine mă-nalț iar în zbor
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
din nenumarate ceaune ieșeau balonașe care zburau de colo-colo, cu un țiuit subțire. Oxigen! țipau speriați bucătarii și, cum puneau mâna pe balonașe, le aruncau afară, prin ferestre... la să prind și eu un balonaș, zise Ionel, dar cum se agață de el zbură cu el cu tot pe fereastră... și se trezi afară, sub copacul cel mare care înflorise. Cerințe: 1. Răspundeți la întrebări: Cum crește pomișorul? Cine trimite materiile prime către laborator? Cum se numește bucătarul care pregătește dulci
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
femeile țin pe umerii lor jumătate de cer. În regiunea autonomă Naxi, femeile au ținut dintotdeauna Întregul cer pe umerii lor. Fiind o societate matriarhală, femeile muncesc, administrează banii, sunt proprietarele caselor și cresc copiii. În acest timp, bărbații călătoresc agățați de cozi de comete, ca să zic așa. Sunt burlaci, iubiți și unchi, trecând dintr-un așternut În altul fără să știe care copii sunt ai lor. Dimineața devreme pleacă cu animalele la păscut și se mai Întorc doar la apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Îngrijoreze dacă se trezește noaptea și nu mă găsește acolo. Atunci spune-i că te duci jos la un pahar. Pe Marlena o cam deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați. Observase deja că Harry bea foarte mult uneori. Spera să nu fie alcoolic. Nu o să agăți bărbați, o tachină Harry. Pentru că m-ai agățat deja pe mine. Marlenei nu i se păru deloc romantic răspunsul. Chiar credea despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jos la un pahar. Pe Marlena o cam deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați. Observase deja că Harry bea foarte mult uneori. Spera să nu fie alcoolic. Nu o să agăți bărbați, o tachină Harry. Pentru că m-ai agățat deja pe mine. Marlenei nu i se păru deloc romantic răspunsul. Chiar credea despre ea că e atât de ușuratică? Încerca să sugereze că nu era vorba decât de sex ocazional, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deranjă sugestia. Știe că nu beau. Nu prea sunt genul care umblă prin baruri să agațe bărbați. Observase deja că Harry bea foarte mult uneori. Spera să nu fie alcoolic. Nu o să agăți bărbați, o tachină Harry. Pentru că m-ai agățat deja pe mine. Marlenei nu i se păru deloc romantic răspunsul. Chiar credea despre ea că e atât de ușuratică? Încerca să sugereze că nu era vorba decât de sex ocazional, o aventură de-o noapte? — Uite ce e, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În mișcare ale animismului. Unele dintre aceste credințe animiste veniseră din China, cu mai bine de o mie de ani În urmă, când spiridușii și demonii se Îndreptaseră spre sud, cum făceau și prietenii mei acum. Acești Nați călători se agățaseră ca scaiul de hainele triburilor persecutate și ale armatelor Învinse care băteau În retragere spre Birmania. Oare n-aveau și prietenii mei niște autostopiști temperamentali agățați de țeava de eșapament sau așezați pe bara din spate a autocarului? Nații au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se Îndreptaseră spre sud, cum făceau și prietenii mei acum. Acești Nați călători se agățaseră ca scaiul de hainele triburilor persecutate și ale armatelor Învinse care băteau În retragere spre Birmania. Oare n-aveau și prietenii mei niște autostopiști temperamentali agățați de țeava de eșapament sau așezați pe bara din spate a autocarului? Nații au fost Întotdeauna asociați cu dezastrele. Ei erau coincidența accidentelor. Și creșteau În importanță Încontinuu, alimentați de nenumăratele tragedii și morți. Nici o religie nu reușise să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se dea la o parte. Ceilalți Începură să caute pe jos bețe pe măsură, inclusiv Dwight. Astfel echipați, o luară din loc. La fiecare câteva minute, se auzeau țipete sau Înjurături semn că unul dintre ei găsise o creatură dezgustătoare agățată de cracul pantalonului. Pată Neagră venea și-l Îndepărta pe intrus. — Cum e locul unde mergem? Întrebă Bennie. E un sat? Nu sat, mai mic. Mai mic decât un sat, se gândi Bennie. OK. Un cătun, o așezare, periferie... proprietatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le era frică de soldați În timpul musonului. Ploaia dădea jos acoperișurile din stuf de deasupra micilor verande ale tribului, iar ei trebuiau să trăiască În noroi și să-și culeagă lipitorile de pe corp la câteva minute. În timpul anotimpului ploios, Își agățau hamacuri din Împletitură de bambus În copaci și acolo stăteau și dormeau. Atunci veneau și soldații SLORC. Puteau Încercui o Întreagă așezare pe la spate, oamenii pomenindu-se prinși Între soldați și apele unui pârâu Învolburat, singura soluție fiind să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încet, târându-și picioarele, toți rupți de oboseală , mai puțin Rupert căruia Îi venea să alerge În cerc În jurul lor și o luase Înainte strigând: — Hai odată! Aproape am ajuns. O fetiță slăbuță de trei ani alergă Înainte și se agăță de picioarele lui Pată Neagră. Acesta o ridică În aer, se uită la fețișoara ei și, după râsul și zâmbetul ei, concluzionă că era sănătoasă, scăpase de malarie. O luă pe umeri și intră În tabără. Soția lui Pată Neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Încercat să Înot Înapoi, curentul era prea puternic și mă purta ca pe o barcă goală. Voiam să mă las să cad la fundul râului. Dar atunci i-am auzit pe ei, pe Loot și pe Bootie. Râdeau precum clopoțeii agățați de un șal cântător. Erau Încă pe pluta luată de un vârtej. După ce am ajuns la ei și i-am căutat de două ori de găuri, am plâns și am plâns pentru că eram tare fericită, iar apoi am plâns și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]