5,707 matches
-
este vorba de sexe opuse sau de același sex, de la dragostea de scurtă durată până la divinizare - cu cultul personalității șefilor, de la dragostea platonică până la respect - dragoste la distanță); 5. șeful țap ispășitor și subordonatul căutând să‑și descarce furia și agresivitatea (relație stranie în care șeful își acceptă rolul); 6. șeful care face totul singur și subordonații care nu știu cum să depășească dificultățile sarcinilor de muncă (șeful se substituie total subordonaților săi, preluând totul asupra sa și eliberându‑i astfel pe subordonați
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de indivizi. Unele dintre ele țin de domeniul sarcinii (indivizii oferă sugestii, opinii sau informații sau solicită informații, opinii și sugestii), altele de domeniul socioafectiv pozitiv (se manifestă solidaritate, destindere, aprobare) sau de domeniul socioafectiv negativ (manifestări de dezaprobare, tensiuni, agresivitate). În funcție de numărul actelor comportamental-comunicaționale manifestate de un individ în grup, precum și în funcție de calitatea acestora, vom putea deduce în final dacă acel individ este participativ sau nonparticipativ, dacă el creează dificultăți instrumentale (legate de domeniul rezolvării sarcinii) sau afective (legate de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Totuși, datorită progresului tehnic, fluctuației, absenteismului, direcția era nevoită adeseori să schimbe un muncitor de la un post de muncă la altul, de a transforma sarcinile unui post de muncă. Muncitorii se împotriveau unor astfel de practici prin reclamații, frânarea producției, agresivitate față de șefi. În aceste condiții, sub impulsul modei, se pune problema modificării stilului confecțiilor, fapt care atrăgea după sine o serie de schimbări cum ar fi: modificarea sarcinilor de muncă, învățarea noilor operații, reducerea temporară a câștigului etc. Reacția inițială
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asocierea cu tulburările sociale, cu războiul și cu psihopatologia, i s-a „atribuit o reputație proastă” (Deutsch, 1998, p. 165). Acești autori care au fundamentat chiar o sociologie a conflictelor nu mai descriu conflictele sociale în termenii descărcării tensiunilor, ostilității, agresivității - într-un cuvânt, a aspectelor afective și pulsionale -, ci prin chiar procesele sociale caracterizate prin inegalitatea repartiției puterii sociale și a autorității a existenței intereselor divergente dintre grupurile sociale. Conceput în acest mod, conflictul nu mai îndeplinește exclusive funcții negative
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu care (re)acționează cineva. Christine Marsan consideră că diferența între conflict și tensiune constă în aceea că tensiunea reprezintă energia subiacentă conflictului, intensitatea relațională, presiunea pe care opoziția o aduce între protagoniști. Violența este rezultatul conflictului, descărcarea sau explozia, agresivitatea excesivă produsă de conflict (Marsan, 2005, p. 14). Și această distincție trebuie interpretată dintr-o perspectivă practică. Identificând tensiunile, observând violențele verbale sau comportamentale ale subordonaților săi, un manager poate găsi soluții adecvate pentru a preîntâmpina izbucnirea unor conflicte latente
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
manifeste un același comportament ca un alt șef al lui dintr-un alt grup, el s-ar putea să aibă dificultăți cu noul șef). Printre modalitățile de soluționare a conflictelor de rol intersubiective se enumeră: tactul (permite reducerea și controlarea agresivității); solicitudinea pentru sentimentele altuia ( poate masca agresivitatea și evita conflictul); eticheta (cu rol relativ rigid și strict codificat asigură depășirea unor indecizii de rol); convenționalizarea relațiilor umane (camuflează multe ambiguități și inconsistențe în sistemele de roluri); ruperea relațiilor de rol
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
șef al lui dintr-un alt grup, el s-ar putea să aibă dificultăți cu noul șef). Printre modalitățile de soluționare a conflictelor de rol intersubiective se enumeră: tactul (permite reducerea și controlarea agresivității); solicitudinea pentru sentimentele altuia ( poate masca agresivitatea și evita conflictul); eticheta (cu rol relativ rigid și strict codificat asigură depășirea unor indecizii de rol); convenționalizarea relațiilor umane (camuflează multe ambiguități și inconsistențe în sistemele de roluri); ruperea relațiilor de rol (ușor de aplicat în grupurile de prieteni
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Asemenea roluri sunt îndeplinite nu de orice fel de reguli, ci doar de cele care sunt aplicabile, utile, contractuale, protectoare, suple. Dacă o regulă apare ca fiind greu de aplicat, ea va genera fenomene negative ce se traduc prin pasivitate, agresivitate, culpabilitate, manipulare. Problema se complică atunci când unii membri ai grupului percep regula ca fiind ușor de aplicat, iar alții, dimpotrivă, ca fiind dificil de aplicat. La aceștia din urmă vor apărea comportamente frecvente de încălcare a regulii sau de trișare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
o alta); lipsa standardelor de performanță comune (unele departamente își măsoară eficiența pe temen lung, altele pe termen scurt; unele după anumite criterii, altele după alte criterii); existența diferențelor individuale (abilitățile personale, trăsăturile, deprinderile influențează mult natura relațiilor interpersonale; dominanța, agresivitatea, autoritarismul, toleranța la ambiguitate își vor pune pecetea pe dinamica conflictelor organizaționale). Aceste surse ale conflictului intraorganizațional au fost reluate aproape obsesiv în majoritatea lucrărilor de psihologie organizațional-managerială, chiar dacă cu unele mici diferențieri (vezi Wexley, Yukl, 1984; Luthans, 1985; Steers
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Dacă în acest stadiu conflictul nu este eliminat, el se amplifică, devine greu de controlat și trece într-un nou stadiu. Stadiul 4: conflictul manifest. Conține comportamente deschise manifestate de un grup împotriva altuia (zădărnicirea realizării sarcinilor de către celălalt grup, agresivitatea afișată violent, lupte interne între reprezentanții diferitelor grupuri și departamente). Uneori se recurge și la utilizarea diverselor forme perverse, ca, de exemplu, agresivitatea pasivă, adică frustrarea obiectivelor adversarului prin a nu face nimic, mai ales când activitatea unui department depinde
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conflictul manifest. Conține comportamente deschise manifestate de un grup împotriva altuia (zădărnicirea realizării sarcinilor de către celălalt grup, agresivitatea afișată violent, lupte interne între reprezentanții diferitelor grupuri și departamente). Uneori se recurge și la utilizarea diverselor forme perverse, ca, de exemplu, agresivitatea pasivă, adică frustrarea obiectivelor adversarului prin a nu face nimic, mai ales când activitatea unui department depinde de activitatea altuia. În acest stadiu apar efecte extrem de neplăcute: perturbarea totală a comunicării, dispariția coordonării dintre manageri, scăderea gravă a eficacității. Stadiul
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
parte se manifestă ca fiind intratabilă); 2) recunoașterea posibilităților de negociere (negociatorii își estimează veritabil forțele, se fac primele concesii; se caracterizează prin contradicții în discursuri, prin absența aparentă a logicii, prin flexibilizarea pozițiilor inițiale; politețea, prietenia și animozitatea sau agresivitățile latente ce acumulează treptat și se succed cu repeziciune); 3) deznodământul (acceptarea și semnarea acordurilor sau ruperea negocierilor). Jean-Marie Hiltrop și Sheila Udall (1998) inventariază nu mai puțin de șase etape ale negocierii: 1) pregătirea (se identifică subiectele negocierii și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1974 în literatura de specialitate conceptul de „pattern comportamental de tip A” (PCTA). Persoanele caracterizate printr-un asemenea pattern se disting prin: dorința de a face cât mai multe lucruri într-un timp cât mai scurt; trăsături cum ar fi agresivitatea, ambiția, simțul competitivității, impulsivitatea; comportamente verbale explozive și desfășurate cu o mare frecvență (îi grăbește pe alții să termine mai repede ce au de spus); sunt nerăbdători (consideră că a aștepta e o pierdere de timp); sunt orientate și centrate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
urmă de Cox (vezi Cox, 1978, p. 92). Vom relua și adăuga clasificarea lui Cox. Așadar principalele efecte ale stresului sunt: fiziologice (creșterea glicemiei, creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale, uscăciunea gurii, transpirația abundentă, dilatarea pupilei); subiective, psihoindividuale (anxietate, agresivitate, apatie, plictiseală, depresie, oboseală, frustrare, iritabilitate, scăderea stimei de sine, nervozitate, sentimente de inferioritate); cognitive (incapacitatea de a lua decizii pertinente, scăderea capacității de concentrare a atenției, hipersensibilitate la critică, blocaje mentale); comportamentale (predispoziții la accidente, toxicomanie, izbucniri emoționale, bulimie
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trait emotional Subgrupurile răspund emoțional și atitudinile încep să se polarizeze: „noi contra lor”. Ceea ce fusese doar o mică problemă se transformă într-un conflict uriaș. Stadiul 4: conflictul manifest Subgrupurile încearcă să se răzbune unele pe celelalte. Lupta și agresivitatea sunt la ordinea zilei, iar eficiența scade. Stadiul 5: consecințele conflictului Conflictul se rezolvă într-un mod care dă naștere în cadrul grupului fie atitudinilor de competiție fie celor de cooperare. Comportamentul Agresorului Comportamentul Apărătorului Divergențe de interese percepute Tactici dure
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
includ mesaje corporale ( poziția corpului, gesturi, mimica, contact vizual și contact fizic), comunicare spațială ( distanța dintre două persoane care conversează), și paralimbajul ( cum ar fi tonul, intonația sau accentul folosite). Stiluri de comunicare: Comunicare asertivă Comunicare agresivă Comunicare pasivă Asertivitatea, agresivitatea și pasivitatea reprezintă trei modalități calitativ diferite, de abordare a relațiilor interpersonale. Fiecare dintre acestea deține un set corespunzător de comportamente verbale și non-verbale. Aspecte verbale ale comportamentelor: Asertiv: exprimările reflectă opțiunea de a lua în considerare dorințele celorlalți concomitent
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
defensiv constă în transferarea sursei de anxietate de la individ la mediu. Astfel, un manager poate simți că șeful său, colegii, subordonații sunt supărați pe el, în loc să conștientizeze că de fapt el este cel supărat. Dacă ceilalți sunt ostili, atunci desigur, agresivitatea sa este justificată ca o reacție de autoapărare. • Regresia. Aceasta constă în recurgerea la un comportament care asigură satisfacerea unor nevoi de nivel inferior atunci când individul se confruntă cu o situație care îi provoacă anxietate. Regresia se poate manifesta la
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
adulți vom avea tendința să reacționăm pasiv sau agresiv în situații similare. Deși o persoană a învățat să reacționeze pasiv sau agresiv, se poate schimba și poate învăța să devină asertivă. Care sunt efectele comportamentului pasiv, agresiv, în comparație cu cel asertiv? Agresivitatea este o reacție comportamentală prin care... îl blamezi și îl acuzi pe celălalt, încalci regulile impuse de autorități (părinți, profesori, poliție), ești insensibil la sentimentele celorlalți, nu-ți respecți colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele prin violență
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de apărare, utilizat pentru a explica funcția psihosocială a prejudecății (sau a stereotipului). I se mai adaugă adesea conceptele de deplasare și de proiecție, de refulare și de reapariție a tendințelor refulate. De unde recurgerea, spre exemplu, la modelul „frustrare ă agresivitate” (Dollard et alii, 1939; Banton, 1983, pp. 82-83), echivalent cu o reformulare a modelului popular al „țapului ispășitor”, sau la cel al „personalității autoritare (Adorno et alii, 1950)”. Se presupune astfel, În orice caz, că baza reală a prejudecăților rasiale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși de o patologie, tratați ca și cum ar fi victimele unui „virus” ideologic
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cf. Mucchielli, 1986, p. 92), de deculturație și de asimilare („pierdere a unei apartenențe prin adoptarea exclusivă a alteia, mai cu seamă În situațiile de aculturație forțată”, cf. Gresle et alii, 1994, p. 380), de devalorizare (care provoacă desocializare și agresivitate), de exaltare fanatică (printr-o exagerată concentrare asupra propriei persoane și, În general, prin nesiguranță identitară), de construcție de identități de fațadă („prezentarea artificială a unor trăsături culturale care sunt așteptate de la un individ, prin reacție defensivă de evitare a
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
poate decide să evite această tensiune; poate, de asemenea, să prefere Înfruntarea directă, față În față, sau armonizarea. În toate cele trei cazuri, poate să aleagă o atitudine pozitivă sau una negativă. De exemplu, confruntarea se poate derula În registrul agresivității sau poate avea drept scop afirmarea culturii proprii. Pentru a reduce aceste șocuri și a le reglementa Într-un mod satisfăcător, Raymonde Carroll preconizează o analiză În trei etape. Ne vom strădui, pentru Început, „să stăm la pândă”, Învățând să
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
o simplă emulație. O logică a Înfruntării. Din perspectiva socio-biologistă reținută de Pierre Van den Berghe, naționalismul este prelungirea mecanică a unei identități culturale preexistente. O serie de tendințe universale orientează comportamentele colective (atașamentul față de persoanele cu care ne Înrudim; agresivitatea față de străini; nevoia de ancorare teritorială). Nu este vorba despre trăsături dobândite, ci despre date inerente naturii umane, Înscrise În noi din fragedă pruncie și fără vreun scop prestabilit În psihologia indivizilor. Mobilizările naționaliste servesc la perpetuarea grupului și la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și trebuie să gestioneze sectoarele educației, sănătății publice etc. Aceste funcții noi impun controlarea perfectă a populațiilor care trăiesc pe teritoriul său, precum și prevenirea conflictelor. Pretenția de a obține un echilibru intern perfect conduce, În mod inevitabil, la manifestări de agresivitate: poporul este conceput ca o entitate omogenă care luptă cu entuziasm Împotriva opresiunii străine sau care caută să se apere de amenințările din afară (ibidem, pp. 226-235). Țările neoccidentale se raportează la popor Într-un mod mai polemic, Întrucât statul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
utilizări sistematice a stereotipurilor la subiecții „autoritariști” și, prin urmare, a unui stil aparte de elaborare a cunoștințelor, legat de anumite caracteristici personale, cum ar fi ambivalența față de părinții autoritari, Însoțită de o admirație excesivă și de un transfer al agresivității refulate asupra unor grupuri exterioare minoritare. Într-adevăr, părinții autoritari, care exercită o mai mare presiune disciplinară și au o conduită rigidă, pot genera sentimente negative la copiii lor, care vor trece În uitare impresiile nefaste din perioada supunerii lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]