25,860 matches
-
O mare de flăcări prin mine-agitată, În dulcea-i strânsoare letal mă cuprinde Mă pierde năucă, prin vis alb de fată... Răvășită în templu, dar imaculat, Ofrandă mă vrea zeitatea păgână Când îmi săruți cu-ardoare, trup pontificat Cânt, lut albastru, modelat de-a ta mână... Zidindu-mă-n taină, topindu-mă-n noapte Simțirii de rai, nediluate trăiri Găsește-mă-n zori, după dâra de șoapte Tu, Rege al celei mai sfinte iubiri... M-adorni cu sidefuri pe trup, Galatee Te
ZIDEȘTE-MĂ ÎN TINE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382992_a_384321]
-
ta. Baia Mare, 12 februarie 2017 Zvon de primăvară Se-aude-n vânt un zvon de primăvară, Șoapta păpădiilor de sub zăpadă... Clopoței ce cântă să ne aducă-n grabă... Miros de iarbă crudă prin ogradă. Se-nalță fruntea brazilor spre soare, Iar ochii albaștri ai zilei se măresc... Lumina se revarsă ca și o ninsoare, Iar ghioceii tandri învingători sosesc. Oftează-n taină cărările de munte... Ce știu secularele doine din codru... Și piscuri înalte cu tâmple cărunte... Suspină-n pieptul nopților cuvântul. Primăvara
CÂNTĂ SUFLETE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382989_a_384318]
-
fulgi nevinovați, plutind, se rătăcesc, Te caută, cu disperarea lor în mine, Să-mi te aducă ca un dar divin, ceresc. Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine... Pe fruntea cerului un soare se ivește, Cu razele-i albastre, cristalizate... -mi vine- Să -ți dau iubirea toată, care mă orbește. Mi s-a făcut atât-amar de dor de tine, Pornesc printre stafiile de fulgi, ciudate, Să îți întorc, obsesia, ce o lăsai pe mâine, Când simți, că dorul pare
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
-ți fie dor de noi... Cu doruri marțiale. PARTEA MEA DE IUBIRE Iubirea, partea mea de inocență, De spirit și lumină concentrată, Într-un sărut de vrajă și clemență Mă face ca să tremur iarăși toată. Iubirea, partea mea de vis albastru, În care îngerii mi-i chem, să se așeze Într-un decor cu scrânciobul din astru Și tihna valsului din noi să ne-o vegheze; Iubirea, partea mea de veșnicie, O chem pentr-un minut din renunțări, Să-mi fie
de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383009_a_384338]
-
tu care văd că ești un mare filozof te întreb te-ai fi împăcat cu ea dacă ți-ar fi făcut ce mi-a făcut mie, haide să te văd acum ce zici?” Vladimir tăcu puțin privind cu ochii săi albaștri în zare unde Dunărea părea că se unește cu cerul, fața sa în acele momente avea o expresie foarte suferindă și serioasă după un timp spuse: Am cinci ani de când m-am despărțit de familie iar doi ani de când trăiesc
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
bată în ușă și bătu cu putere de câteva ori, câteva clipe se făcu tăcere apoi se aprinse un bec în fața casei și ușa de la intrare se deschise iar în prag apăru Sofia îmbrăcată într-un halat gros de casă albastru. Iar Mihai o privi și fulgerător își aduse aminte de ziua când era mireasă în biserică era mult de atunci o revăzu cu ochii minții înaltă, blondă, îmbrăcată în alb strălucind de frumusețe feminină cu acei ochi albaștri frumoși, cu
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
de casă albastru. Iar Mihai o privi și fulgerător își aduse aminte de ziua când era mireasă în biserică era mult de atunci o revăzu cu ochii minții înaltă, blondă, îmbrăcată în alb strălucind de frumusețe feminină cu acei ochi albaștri frumoși, cu acel zâmbet al unei femei tinere ce începea să descopere dragostea, toată acea scurtă amintire a lui Mihai fu întreruptă de vocea Sofiei: ,,Mihai cum e posibil cei cu tine cum de ai ajuns în halul ăsta haide
PAȘI SPRE ABIS ( 3 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383006_a_384335]
-
eterni. Și te-aș despovăra de orice vină, Precum un om care-i clădit din nea, Dar mi-e că va fi cald, și o lumină Mă va topi adînc, în sinea mea. Pe biciclete îngerii coboară Către o stea albastră, de pămînt, Să ne rugăm copacii să nu-i doară, Și să se interneze în cuvînt... Destin mizer, necroză sufletească - La cîte-o vatră-am fost lăsați ciudat, Și-am decăzut în legea omenească A celor ce odihnei s-au predat
SCRISOARE PE O FRUNZǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383051_a_384380]
-
publică poezia „De-aș avea” semnată pentru întâia oară Mihai Eminescu (numele fiind schimbat de Iosif Vulcan din Eminovici în Eminescu). I-au fost dați lui Eminescu doar 39 de ani. A adunat în ei: sori călători, luceferi și flori albastre, geneza, apocalipsa și timpul estetic, lacul, cetina și teiul sfânt, salcâmul, buciumul și trandafirul, îngerul, demonul și visul, luna, lumânarea și steaua, balta, trestia și părul de aur, obrazul ca mărul, ochii mari și mâna rece, Venere, Madona și amintirea
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
noi vedem cum timpul curge mai repede prin sufletul omului.” Luceferii și cetina: „Brazii eminescieni au fost duși la căpătâiul dalbilor pribegi. Noi nu mai răsărim din umbră de cetini. Ne e deschisă mai larg calea spre mlaștina umană.” Florile albastre: „Nu mai suntem «dulci minuni». Ne-a rămas tristețea repetării continue a versului: «Totuși este trist în lume». Ecoul ne răspunde cu vechea variantă eminesciană: « Totul este trist în lume»”. Geneza: „Odihna celui nepătruns s-a încheiat. Din prea multă
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
inima ascunsă”. Trestia: „Răsărea sprințară iubita dintre multele-mi verticalități. Azi, omul, în general, nu se mai vrea «o trestie gânditoare», vrea o verticalitate doar în a-și atinge ținta.” Părul de aurși obrazul ca mărul: „Purtam în plete flori albastre, flori de tei și stele. Azi, e tot mai auriu părul, dar nu mai împodobește obraji roșii ca mărul, ci pământiul ten al celui ros pe dinăuntru de viermele invidiei, al neputinței, al păcatului.” Ochii mari: „Nu mai sunt azi
EMINESCU S-A VRUT TROIENIT «CU DRAG DE ADUCERI-AMINTE. AZI MULŢI VOR SǍ AIBǍ AMNEZIE, FIINDCǍ ÎŞI AMINTESC PREA DES DE LUCRURI NECUGETATE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385319_a_386648]
-
aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
argint;Un nou Eden, să fie,Înveșmântat în slavă!Să fie doar iubireși pace pe pământ!... IX. EU VOI PLECA, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca pasărea rănită, În zbor spre nicăieri! Mă va-nsoți parfumul De toamnă rumenită, Argintul dimineții Cu brumă și tristeți. Citește mai mult Eu voi pleca desculță,Spre zorii cei albaștri;M-așteaptă primăvaraCu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde înveșmântat în soare,Lumina dimineții,Parfum de flori de tei.Eu voi păși tăcută,Pe drumul către stele! Am adunat coroleDe crini și trandafiri.Pe buza-mi tremurândăși-a pus pecetea, vântul
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
faclă-aprinsă, Să-mi luminezi drumeagul Păzit de plopii albi. Eu nu mai știu, Măiastro, De-ai fost cu mine-n luntre, Pe râul care curge învolburat, păgân. Cu palmele-ți de fluturi Să mângâi valul rece, Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro, Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia. Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită; Nectar din floarea vieții, Pe buzele de jar. Citește mai mult Eu nu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ai fost faclă-aprinsă,Să-mi luminezi drumeagulPăzit de plopii albi.Eu nu mai știu, Măiastro,De-ai fost cu mine-n luntre,Pe râul care curge învolburat, păgân.Cu palmele-ți de fluturiSă mângâi valul rece,Pe-ntinderi de lumină,... albastre, spre liman. Eu am uitat, Măiastro,Că mi-ai cântat pe umeri, În dimineți senine, când vântul m-adia.Mi-ai pus dulceța verii, pe pleoapa ostenită;Nectar din floarea vieții,Pe buzele de jar.... XIII. CÂND VINE PRIMĂVARA, de
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
XVIII. EU N-AM FOST, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2241 din 18 februarie 2017. Eu n-am fost lacrimă În ochiul cerului pustiu! N-am fost nici cerșetor La porți de vise! Am fost doar aripă albastră Și ulcior, Am fost doar lut Și cântec și viață. Am fost o pasăre Pe-o ramură de măr, O adiere caldă de lumină; Un fir de iarbă, O floare în mohor, Scânteie vie În nămeți și gheață. Eu n-
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
2224 din 01 februarie 2017. Sunt un culegător de stele, Rătăcitor și singur; M-apasă taina nopții Și zorii violeți. Rup scânteieri de lună Și albele comete Să-mpodobesc veșmântul Magicei dimineți. Sunt zbor printre planete, Un pumn de praf albastru; O clipă de visare, Galaxic vagabond. Am aripi de mătase, Cu râuri argintate; Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Citește mai mult Sunt un culegător de stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Citește mai mult Sunt un culegător de stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși albele cometeSă-mpodobesc veșmântulMagicei dimineți.Sunt zbor printre planete,Un pumn de praf albastru;O clipă de visare,Galaxic vagabond.Am aripi de mătase,Cu râuri argintate;Mă-nvăluie dorințaDe zbor prin Univers.... XXIII. MĂ IARTĂ, MAMĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. Mă iartă, mamă, Vântul mă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
fii un pom sădit de Dumnezeu! Cu ramuri verziși roade parfumate,Iubire și candoare,Nu blestem!... XXV. M-APLEC, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pincotan , publicat în Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017. Pe mal, m-aplec, Cu fruntea către ape, Albastre râuri, Nopți înmiresmate; Tril printre frunze, Foșnet de aramă, Cer înstelat Cerând tăcerii,vamă. Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Pe mal, m-aplec, Sorbind din râu albastru, Un strop de mir Din vas de alabastru; Licori vrăjite În potir de floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet de aramă,Cer înstelatCerând tăcerii,vamă.Pe mal, m-aplec,Sorbind din râu albastru,Un strop de mirDin vas de alabastru;Licori vrăjiteîn potir de floare,Parfum de crin,Sărut curat de soare
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
floare, Parfum de crin, Sărut curat de soare. Citește mai mult Pe mal, m-aplec,Cu fruntea către ape,Albastre râuri,Nopți înmiresmate;Tril printre frunze,Foșnet de aramă,Cer înstelatCerând tăcerii,vamă.Pe mal, m-aplec,Sorbind din râu albastru,Un strop de mirDin vas de alabastru;Licori vrăjiteîn potir de floare,Parfum de crin,Sărut curat de soare.... XXVI. MI-AȘ FI DORIT, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Mi-aș fi
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
tainic, Murmurând poveste, Imi sărută geana Tremurând suspin; Gura frăgezită De alintul dulce A cireșei coapte În nopți de pelin. Dacă aripi roze Înfloresc pe ramuri, Printre spinii aspri, Sângerând dureri; Falnice podoabe Ce-mi deschid cărarea Către libertate! Spre albastre zări! Citește mai mult Dacă vântul,Lacrima-și așternePeste frunze,Peste ramul crud;Peste iarba verdeMirosind a vară,Peste tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
tâmpla-mi caldă,Gânduri adormind.Dacă vântul tainic,Murmurând poveste,Imi sărută geanaTremurând suspin; Gura frăgezităDe alintul dulceA cireșei coapteîn nopți de pelin.Dacă aripi rozeînfloresc pe ramuri,Printre spinii aspri,Sângerând dureri;Falnice podoabeCe-mi deschid cărareaCătre libertate! Spre albastre zări!... XXXIII. COLIND, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. O stea a rasărit pe cer! O stea miraculoasă! Vestind un Fiu de Dumnezeu, Sosit în lumea noastră! Trei magi călătoresc grăbiti, Venind să
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]