13,186 matches
-
cât de firesc, de spontan e acest moment inițial din poemul Aurorăi Cornu, unde, într-un ceas de răgaz, eroina își ascultă cântecul inimii: Un tei se leagănă deasupra mea Cum doar în Prahova se legăna Trec tinerii îndrăgostiți pe-alei, Ce, inima nu-și cere dreptul ei? Oare și mie cum mi-ar sta în seară Cu... asistentul nostru bunăoară (...) Incontestabil că în surprinderea «pe viu» a sentimentelor eroilor săi, Aurora Cornu izbutește mai totdeauna și că - în asemenea cazuri
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dar tu mergeai fără să spui nimic, înălțând la răstimpuri obrazul spre unduirea zăpezii. „Iată-i pe noii stăpâni ai țării!“ am exclamat în sfârșit, întorcându-mă spre gloata lor care intra în restaurant. Tăceai. Mergeam de-a lungul unei alei ce cobora pe lângă zidurile incintei, pe lângă turnurile având în creștet cristalele tulburi ale stelelor roșii. În fața tăcerii tale, mi-a venit chef să te provoc, să te silesc să răspunzi, să te smulg din calmul tău. „Stăpânii se schimbă, dar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simplu durerea... Un bărbat s-a desprins din mulțime, având aerul că ne îndeamnă să intrăm mai repede, a constatat că s-a înșelat și a făcut o mutră de uimire ofensată. Drumul ocoli clădirea fermei și se întâlni cu aleea la capătul căreia Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Nu o clădire cenușie, un bloc inexpugnabil pe care imaginația mea îl construise cu piatra umedă a imobilelor pariziene, ci o vilă cu un etaj, la capătul unei grădini dominate de mai multe mănunchiuri de palmieri tineri. Dincolo de grilaj, la stânga aleii înguste ce ducea spre casă, era parcată o mașină cu portbagajul deschis, pe care un bărbat, întors cu spatele, tocmai îl curăța cu ajutorul unui mic aspirator ce te ducea cu gândul la o stropitoare. Am apăsat pe butonul soneriei. Omul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
apoi pe acela al persoanei care mă recomanda... Întrebările tărăgănate ale paznicului reveneau neschimbate față de cele din ajun, ca în refrenele ritmate ale unui joc de copii. Vinner ieși pe veranda casei, un șir lung de luminițe străluci, desenând curba aleii ce ducea spre grilaj. Se apropie, clipind sub picăturile de ploaie, mă văzu, ascunse rapid sub un surâs un ușor tic de ciudă sau de teamă, care se ascunse într-una din cutele acelui zâmbet silit. Înainte să ajungă la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și câinele... Se supuse. Glasul îi rămase vesel, dar nu putu ascunde o vibrație sonoră și, mai ales, accentul rusesc, dintr-odată mai perceptibil. Paznicul apucă de zgardă câinele și dispăru în fundul grădinii. Șirul întrerupt al lămpilor de-a lungul aleii se stinse, iar chipul lui Vinner nu mai era acum luminat decât de valul albăstrui ce venea dinspre felinar. Încercă să zâmbească, vru să vorbească... Și tăcu, auzind printr-o fereastră deschisă vocea soției sale, care-i certa blând pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
scris. Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri de ploaie, pietrișul de pe alee scârțâia, cu o sonoritate de sticlă. Soția lui Vinner păru să nu remarce prezența mea. Dreaptă, cu un aer de demnitate jignită, se opri la câțiva pași de noi. — Ce se întâmplă, Val? Intonația ei, o ușoară mișcare a bărbiei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
asta științifică de care va avea nevoie mâine, am anunțat scoțând din sac un magazin. Zâmbi cu un aer distrat, ca și cum abia atunci mă zărise în întuneric, și se îndepărtă spunând noapte bună, fără să se adreseze cuiva anume. În mijlocul aleii, lângă una dintre micile lămpi înșirate, se aplecă pentru a ridica de jos o lopățică din plastic, uitată de copii. Materialul din care era făcut halatul, foarte fin și mătăsos, îi desenă linia spatelui, șoldurile arcuite. Într-o imagine închipuită
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
părea inconfortabil (dacă nu de-a dreptul macabru), am avut surpriza să descopăr cât de generos poate fi - jurnalistic vorbind - un asemenea loc. Aproape fără excepție, fiecare student descoperea în cimitir altceva: cimitirul ca oraș în interiorul altui oraș (cu străzi, alei, centre, cartiere, biserică, administrație etc.), viața clădită pe seama morții (dughene cu flori și lumânări, oameni fără adăpost care trăiesc în cavouri etc.), jocul textual al însemnelor săpate pe cruci etc. Alegerea unui inteligent și neașteptat unghi de atac face minuni
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
automate și lasă pașnic să circule în fața tramvaiului un camion cu lăzi, fără să semnalizeze măcar. Am ajuns în centru. Cocleala smoalei îți pătrunde în plămâni ca o inhalație de gudron și amoniac [...]. Ajung în Cișmigiu și cotesc pe o alee singuratică, acolo unde un baldachin împletit din frunze cedează locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
locul unei liziere dese de castani. Pe un bolovan, un student exilat de urgia proprietăresei purică citatele dintr-un curs de drept roman și privește apoi cerul, ca și cum ar aștepta o confirmare divină scrisă pe bolta străvezie. În chioșcul din aleea trandafirilor, un grup de tineri intelectuali minori îmbină utilul cu plăcutul, „flirtul” cu lectura cărților didactice, aroma molcomă a măceșilor cu esența abstractă a științei. Apariția unei dudui solitare, ce-și plimbă melancoliile în decorul romantic al pergolelor înflorite, îi
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
decât pălimarul care făcea curat. Liniștea avea răcoare de piatră. Sub icoana Maicii Domnului, bătrâna aprinse o făclioară, puse în cutie un ban și se rugă, făcând cruci rare. Clipind apoi din ochii galbeni, se retrase în strană. Afară, pe aleea de nisip, se auzea rar un pas târșit. Era Băltoaia care, surdă de tot și tremurând din cap, abia se târa până la slujbă. - Mai poți, mai poți, liță ? o întrebă Aglaia. - Ei, răspunse tremurând Băltoaia, fără să înțeleagă. Ating aproape
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Curtea sanatoriului era destul de mare și plină de vegetație părând o frumoasă grădină. Undeva printre pomi se vedea și o fântână arteziană lăsată în paragină, un chioșc de vară, ce aminteau de starea materială a foștilor proprietari. De la poartă, o alee, încă bine întreținută, ducea spre o clădire destul de impunătoare, ale cărei ziduri erau făcute din granit. Când au ajuns aproape de clădire, pe o ușă a ieșit o femeie în halat alb, ce părea a fi cadru medical. Tânăra mamă o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
de zi, cânta Lefty. Dis-de-dimineață, amarul spre-al nimici. Două fete de harem am zărit pe nisip, erau destul de amețite, dar frumoase la chip. Între timp, narghileaua se umplea. La miezul nopții, plutind, Lefty ieși din nou În stradă. O alee coboară, cotește, se Înfundă. O ușă se deschide. Un chip zâmbește ademenitor. Lefty se trezește stând pe un divan cu trei soldați greci, privind la trei femei durdulii, parfumate, ce stau toate pe divanul de vizavi. (Dintr-un gramofon răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
servici. Aduc aminte marșurile pentru foame, toți oamenii au mers În stradă, un milion de oameni, unul după unul, unul după unul, să mergă să spună la domnul Henry Ford să deschidă fabrica. Atunci Într-o noapte am avut pe alee o larmă, a fost Îngrozitor. Oamenii au omorât pe șobolani, pleosc, pleosc, pleosc, cu bâtele, ca să meargă să-i mănânce pe șobolani. O, Doamne! Și Lefty nu a lucrat la fabrică atunci. El avea numai, știi, bodega, unde oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ieșind afară din fabricile fără geamuri ca să ia o gură de aer, cu fețele pătate iremediabil cu maro de la praful de tutun. Ar fi putut să vadă muncitori care Împrăștiau manifeste pro-sindicat În timp ce erau urmăriți de detectivii lui Pinkerton. Pe alei lăturalnice ar fi putut vedea bătăuși puși pe eliminarea sindicatelor, tăbăcindu-i pe autorii acelorași manifeste. Ar fi putut zări polițiști, pedeștri sau călare, dintre care șaizeci la sută erau În secret membri albi ai Ordinului Protestant al Legiunii Negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cărămizile roșii care se fărâmițau de pe un pridvor, maldăre de gunoaie și ciolane, cauciucuri uzate, moriști de la bâlciul de anul trecut, un pantof rătăcit. Tăcerea de loc părăsit dură Însă doar o clipă și apoi Groapa Neagră erupse din toate aleile și pragurile sale. Uită-te la copii! Cât sunt de mulți! Dintr-o dată, niște copii Începură să alerge pe lângă tramvai, gesticulând și țipând. Se jucau prinsa cu el, sărind pe șine. Alții se cățărau În spate. Desdemona Își duse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Alții se cățărau În spate. Desdemona Își duse o mână la piept. De ce au atât de mulți copii? Ce-i cu oamenii ăștia? Femeile mavro ar trebui să-și alăpteze copiii mai mult. Să le spună cineva! Acum vedea pe alei bărbați care se spălau la cișmele, În aer liber. Femei pe jumătate dezbrăcate Își legănau șoldurile la balcoane. Desdemona se uita cu uimire și cu teamă la toate chipurile care apăreau pe la geamuri, la toate corpurile ce furnicau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cale, e prea mare ca s-o trădez de pe-acum.) Precaută, Desdemona traversă strada. Le spuse bărbaților că venise pentru anunț. Unul din ei Încuviință din cap. ― Trebuie să mergeți prin spate, spuse el. Politicos, o conduse pe o alee spre curtea din spate, bine măturată. În acel moment, ca la un semnal discret, ușa din spate se deschise larg și Desdemona avu cel de-al doilea șoc. Se iviră două femei În chador. Bunicii mele Îi păru că arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Indian Village Omul Alb luase jumătate din nume), erau mărginite de case somptuoase, construite În stiluri eclectice. Stil georgian din cărămidă roșie alături de Tudor englezesc, care dădea În stil franțuzesc de Provence. Casele din Indian Village aveau curți mari, alei impozante, cupole ruginite În mod pitoresc, statui de negri servili (ale căror zile erau numărate) și alarme antiefracție (a căror popularitate de-abia Începea să crească). Bunicul meu rămase totuși tăcut În timpul În care făcu turul impresionantei case noi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
național, poliția În Întregime albă din Detroit a făcut razii la barurile de noapte din cartierele de negri ale orașului. Ideea e, să dea lovituri preventive acolo unde sunt posibilele butoaie de pulbere. De obicei polițiștii Își parchează dubele pe alei lăturalnice și Îi mână pe clienți În mașini fără să vadă nimeni. Dar În noaptea aceasta, din motive care nu vor fi niciodată lămurite, trei mașini de poliție ajung la tipografia Economy, pe Twelfth Street, la numărul 9125 - la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sunt. Uite Carne Calitatea Întâi! Și Haine de la New York! Mă bucur atât de tare că le văd, Încât În prima clipă nu Îmi dau seama că ambele localuri sunt În flăcări. Lăsând tancurile să se Îndepărteze, o iau pe o alee și mă opresc În spatele unui copac. Mă dau jos de pe bicicletă și arunc o privire pe cealaltă parte a străzii, spre bufet. Firma cu cap de zebră e Încă intactă. Restaurantul nu arde. În acel moment, totuși, silueta care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
facă niște schimbări În viața noastră. Din toate amintirile mele din copilărie, nici una nu are atmosfera de vis, pura magie a nopții În care am auzit un claxon În afara casei, ne-am uitat pe geam și am văzut că pe aleea din față aterizase o navetă spațială. Se așezase fără zgomot alături de furgoneta mamei mele. Farurile Îi clipeau. Partea din spate lumina roșiatic. Timp de treizeci de secunde nu s-a Întâmplat nimic altceva. Până când, În sfârșit, geamul de la naveta spațială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
era doar un an.) Era neagră ca Însuși cosmosul și de forma unei rachete care stă pe-o parte. Capota era alungită, terminându-se Într-un punct, ca un scut aerodinamic, iar de acolo aeronava se Întindea În spate, pe alee, Într-o formă prelungă, superbă, Îngrijorător de perfectă. Avea un radiator argintiu multicelular, ca pentru a filtra pulberea stelară. Tubulatura cromată, menită să adăpostească ansamblul de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
stăteai În portofelul cuiva. Nu ne-am mișcat imediat de pe loc. Am rămas parcați, de parcă ar fi fost de-ajuns numai să stai În mașină, de parcă acum, că era a noastră, puteam să uităm de sufragerie și să stăm pe alee În fiecare seară. Milton a pornit motorul. Cu schimbătorul de viteze În poziția de parcare, ne-a arătat minunile. A deschis și a Închis geamurile, apăsând un buton. A Încuiat ușile, apăsând un altul. Cu un bâzâit, și-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]