17,219 matches
-
am liniștit plângând. Nu înțelegea nimic. — Rar întâlnești oameni ca ăsta - mi-a spus el. Trebuie să aștepți zeci de ani, ceea ce e îngrozitor, dar nici chiar așa. Acum n-am vreme - i-am răspuns eu. Fotografia să fie perfectă. Alerg după cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a consolat el. M-a întors pe dos. — Da, merită! i-am mai strigat eu din ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cumpărături. O să încerc să gătesc măcar o dată în viață ceva ca lumea. Azi cinăm în trei. — Unul ca el merită - s-a consolat el. M-a întors pe dos. — Da, merită! i-am mai strigat eu din ușă și am alergat să mai găsesc chifle proaspete la brutărie. Cu șuncă și cașcaval în ele. Și câte ceva pe lângă ele. După-amiază i-am aplicat pe dos ștampila cu „Amintire de la Domnul...“ și i-am scris numele deasupra punctelor, literă cu literă: Szén Károly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
puternică. Numai așa, cum stătea ea acolo, mi se părea că seamănă cu o statuie mare, argintie, ca aceea din parcul orașului. Ea era singura din casă care mă putea ajuta, singura persoană puternică mai în vârstă decât mine. Am alergat dintr-odată spre ea și mi-am lipit tare de tot capul de stomacul ei și am prins-o strâns de mijloc. Era o senzație moale și caldă, era ceva de care mă puteam ține și care ar fi avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ei mare și osos era aproape rupt în două. Adu doctorul, imediat! Grăbește-te, lua-te-ar naiba! Am ieșit în fugă din cameră și am auzit-o pe doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lua-te-ar naiba! Am ieșit în fugă din cameră și am auzit-o pe doamna Watkins cum a căzut pe podea gemând. Niciodată n-am alergat atât de repede. Doctorul stătea pe Main Street, trei străzi mai încolo. Am alergat prin curțile oamenilor și m-am agățat în sârmele de atârnat rufe și am speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
speriat copiii care se jucau în noroi. Când i-am spus doctorului ce s-a întâmplat, a zburat spre școală. Mi-era cald și eram obosit, așa că eu am mers încet. Câțiva copii din cartier l-au văzut pe doctor alergând spre școală și-au început să-l urmărească. Când am ajuns acolo, era aproape mai multă lume în preajmă decât în tot orașul. Cei din clasa mea făceau glume despre doamna Watkins, dar mie nu-mi ardea de glumă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
tocul care se slăbise de la unul dintre pantofi. Nu voia să stea la loc, așa că tanti Mae și mama s-au așezat la discuții. Ringul se umpluse deja de femeile care dansau și încercau să-i ferească pe copiii care alergau printre ele. Tanti Mae se uita la ele și știu sigur că era puțin supărată din pricina tocului. Femeile care treceau pe lângă locul unde stăteam noi duceau pahare mari pline cu spumă albă care curgea pe margini. Nu se găsea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Primăvara era perioada când mă bucuram cel mai mult că locuim pe deal. Totul se mișca. Vântul făcea pinii să se clatine ușor, iar micile animalele se jucau prin iarbă și prin tufișuri. Uneori se întâmpla ca un iepure să alerge peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
departe. Când veneam de la drogherie, mă duceam în poiana din spatele casei, s-o văd pe mama. Puieții de pin erau mai mari acum, și n-ai fi zis că poiana fusese vreodată curățată. Câteodată pe sub pini țopăiau iepuri și veverițele alergau în sus și în jos pe trunchiurile lor. Mama stătea pe pământ sub pini și se uita în sus la crengile lor. Stăteam puțin de vorbă cu ea, însă nu prea reușeam s-o fac să spună mare lucru. Stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
s-a speriat când a auzit-o pe mama cum vorbea și a fugit din casă când mama i-a arătat poza cu crucile albe. Flora i-a arătat lui tanti Mae locul unde se lovise la picior. Alunecase în timp ce alerga în jos pe deal. De câte ori venea pe la magazin, mă uitam la piciorul ei. Acum avea o cicatrice care mergea pe piciorul stâng de la genunchi până aproape de gleznă. Tanti Mae mi-a zis că i se făcuse milă de Flora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
timp, mie mi s-a părut o oră întreagă, până când a venit autobuzul. I-am auzit motorul de la departe, așa că am mers în stradă să-i fac semn șoferului. A oprit la câteva clădiri depărtare. Am ridicat valiza și am alergat amândoi până unde deschisese șoferul ușa. Tanti Mae a urcat pe prima treaptă, apoi a coborât din nou ca să mă pupe și am pupat-o la rândul meu. Am vrut să-i spun să nu plece, dar i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
care-l fac ei mereu. Puteam deja să-mi imaginez dealul de dimineață, plin de ace de pin, de crengi mici și de frunze de la tufișuri. Cenușa o să fie fi acoperită cu chestii verzi de peste tot, iar animalele mici vor alerga ca nebunele. Vântul le făcea tot timpul să se comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și paharele pline de grăsime și m-am gândit cum va trebui să le spăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în același timp. Apoi i-am apucat lobul cu dinții și am mușcat. Un fior l-a străbătut prin tot corpul. L-am simțit cum se lasă pe mine. Și-a ridicat capul și m-a privit, respirând greu ca și cum alergase într-o cursă. Mi-a eliberat mâinile. în acel moment mi-am afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
că asta e: murisem. Aerul se rotea în jurul meu, iar urechile mele erau pline de scârțâitul cauciucurilor. în același timp, farurile au trecut pe lângă și au dispărut, iar eu m-am izbit de pământ, avidă după aer ca și cum aș fi alergat la maraton. Eram conștientă încă și pentru un moment am crezut că murisem și că încă nu mi-am dat seama, că mi s-a disociat creierul de restul corpului și că pluteam peste el. Și avea sens. Părți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
răsuflat ușurați. După ce ne-am întors pe veranda casei în care locuiam, legăturile cu trecutul s-au schimbat brusc. O atmosferă romantică cu miros din Evul Mediu s-a instalat pe neașteptate. Cavaleri, cai și câini de vânătoare începuseră să alerge în imaginara mea pădure plină de mister. Mi se părea că văd sufletele animalelor ucise rătăcind pe aici și pe acolo, în drum spre lumea cealaltă, cu contururi albastre în jurul corpurilor supte parcă de o nouă stare. Cavalerii care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
erau și mai negre. Mi-a dat două palme răsunătoare care s-au auzit în tot salonul. Am ieșit amândouă pe ușă, luând-o în două direcții diferite. Obrajii îmi ardeau de rușine. A fi liber însemna să fii singur? Alergam pe străzi, gândind că aș fi putut să prevăd toate astea. Mai târziu m-am calmat așezându-mă pe o bancă într-un parc, în apropierea Statuii Aviatorilor. Noaptea căzuse peste oraș, apăruseră primele stele. Poate cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-l mai căuta nimeni, prieteni și cunoscuți îl dăduseră uitării. În locul lor, demoni și spirite rele așteptau să-l ia în ghearele lor din nou. Și într-adevăr asta s-a întâmplat - într-o seară când, zăpăcit de singurătate, a alergat ca un nebun de-a lungul șoselei Sveavagen după un tânăr care semăna cu Severino, impostorul. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, începuse să strige în italiană: - SEVERINO, TI VOGLIO BENE! Când bărbatul după care alergase se întorsese curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de singurătate, a alergat ca un nebun de-a lungul șoselei Sveavagen după un tânăr care semăna cu Severino, impostorul. Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, începuse să strige în italiană: - SEVERINO, TI VOGLIO BENE! Când bărbatul după care alergase se întorsese curios, Feifel rămăsese perplex: nu era Severino! Bineînțeles. Își ceruse scuze bâlbâindu-se, schimbând direcția, cu inima grea. Cum fusese posibil să alerge după „Severino“ când el abia se putea ține pe picioare. Și cum îi veniseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de ajuns, începuse să strige în italiană: - SEVERINO, TI VOGLIO BENE! Când bărbatul după care alergase se întorsese curios, Feifel rămăsese perplex: nu era Severino! Bineînțeles. Își ceruse scuze bâlbâindu-se, schimbând direcția, cu inima grea. Cum fusese posibil să alerge după „Severino“ când el abia se putea ține pe picioare. Și cum îi veniseră pe buze cuvintele intense „ SEVERINO, TE IUBESC“ ? Nu erau cuvintele lui, ci ale altuia, care vorbea din lăuntrul lui. Se întorsese acasă dezamăgit, se așezase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să duc o asemenea bucurie fără să-mi dau duhul? Părăsi repede sinagoga și se îndreptă spre Strandvägen, către magazinele unde putea să cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din Albatrosul lui Baudelaire. După câteva luni de la fuga lui Sucki, ne-am mutat de la Solna din nou la Stockholm, unde locuiserăm mai înainte. Am lăsat cu melancolie multe lucruri din viața noastră noului chiriaș. Viața noastră parcă începuse să alerge cu viteză către țelul său. Noul apartament era în centrul Stockholmului, lângă un cimitir vechi. Treceam în fiecare zi pe lângă pietrele tombale și citeam numele morților, anul nașterii și morții lor. Priveam florile și păsările care-mi aminteau de Sucki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nu era deloc. Îndărătul lui, unde puteau foarte bine zbura Robert și ai săi, căci cu nimic diferită de nemărginirea nopții stelare este nemărginirea gândurilor umane, acolo înăuntru, deci, era o agitație ieșită din comun. Drept dovadă, Clossettino începu să alerge absolut nebunește prin încăperea nu mai mare de douăzeci de metri pătrați, înconjurând cumva un fel de tablă de șah ce se afla încrustată în pardoseala încăperii. Din când în când, în toată această goană absurdă, Clossettino holba ochii spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
asupra lor, pentru că erau ființe minunate, de la care am avut de învățat nenumărate lucruri. Și chiar și astăzi, la atât de mulți ani după ce toate acestea s-au terminat, iar eu nu mai sunt altceva decât un biet bătrân neputincios alergând printre propriile-mi amintiri, parcă mai văd figurile și privirile celor care au crezut în mine și, mai mult decât atât, au avut curajul să afirme cu tărie că voi fi cel care sunt astăzi. Mi s-a întâmplat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Domnului, cel puțin așa mi s-a spus, iar acum mă chinui în zadar să găsesc o ieșire din încăperea ce deodată-mi pare blestemată și, dacă n-aș fi aproape convins că e un vis, m-aș chinui să alerg, să găsesc o ieșire, să scap din locul acesta străin mie, în care simt că îmi voi pierde viața. Fă o minune, Dumnezeule, și scapă-mă din locul acesta al pierzaniei! Numai că ceea ce trăiesc și văd nu este deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vor avea ca finalitate faptul că vor târî încă o dată popoarele într-o nouă luptă îngrozitoare? Pantofii mei sunt singurii care mai scot vreun sunet în această încăpere pe care sufletul meu o dă în vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]