10,371 matches
-
trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
imolarea animalului și risipirea sângelui pe altarul sacru. Apoi animalul sacrificat era jupuit și tăiat În bucăți: organele interne erau folosite pentru divinație; Împreună cu carnea, erau coapte pe focul altarului și consumate Într-un prânz comunitar. Oasele erau puse pe altar reconstituind forma animalului sacrificat. Apoi, erau arse pe focul sacru, fiind astfel oferite divinităților. Coarnele erau păstrate cu grijă, ca dovadă a sacrificiului. Pielea era vândută, iar banii rămâneau la dispoziția sanctuarului. Diferite libații cu vin Înlocuiau ofranda de sânge
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
media Între crima sângeroasă și consacrarea prin sacrificiu: În ziua de 14 a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a lunii Skirophorion, Atena celebra sărbătoarea Bufoniilor, literal „uciderea boului”. În centrul ritualului, un sacrificiu dramatic: profitând de neatenția stăpânului său, un bou de plug se apropie de altarul lui Zeus Polieus și se apucă să mănânce ofrandele depuse pe altar, cerealele și turtele rezervate zeului cetății. În fața acestui sacrilegiu preotul lui Zeus, cuprins de mânie, apucă o secure, lovește animalul și Îl ucide. Îngrozit de fapta abia săvârșită, „ucigașul boului”, bouphonos, fuge În mare grabă lăsând la fața locului arma
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei cerealiere, el mănâncă cerealele, condamnându-se astfel să fie mâncat la rândul său. În același fel, apropiindu-se de altar pentru a mânca acolo hrana consacrată, boul se desemnează pe sine Însuși ca victimă a sacrificiului. Omul care lovește este tot atât de ambiguu, el fiind „ucigașul boului”, dar, În același timp, și preotul lui Zeus Polieus, sacrificatorul calificat (M. Detienne, 1997b
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unui grup printr-un spațiu determinat, către o destinație cunoscută, cu scopul de a depune o mărturie, a adora un anumit obiect, a performa un anumit ritual, a Îndeplini o promisiune, a obține o consacrare sau a vizita un altar. ș...ț Spațiul procesiunii este linear. ș...ț Procesiunea nu este o mișcare În jurul unui obiect sacru, ci către un anumit loc. Chiar dacă se reîntoarce la punctul de plecare, circuitul ei nu este, În mod obișnuit, unul perfect Închis. Mișcarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
autonome sau ca elemente ale unui alt complex ritualic (procesiunile care precedau sacrificiile din Grecia antică sau procesiunile integrate În sărbătorile calendaristice). Traseul lor poate fi circular (mai ales În procesiunile religioase În care un obiect sacru este scos din altar și plimbat prin comunitate) sau linear (participanții pleacă dintr-un punct pentru a ajunge În alt punct, deseori consacrat: procesiunile care precedă sacrificiile, cele legate de riturile funerare, cele ale breslelor medievale etc.). Ele pot fi prevăzute În calendarul religios
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
biserică până În curtea unde va fi depusă racla, Înconjurarea bisericii de trei ori de către alaiul care poartă moaștele sfinte, așezarea raclei În spațiul monarhului, intrarea În biserică a alaiului religios și domnesc, readucerea moaștelor În biserică, mutarea lor succesivă În altar și de acolo Înapoi În centrul bisericii: Această etapă odată Încheiată, este rândul sfintei să „Întoarcă vizita” monarhului. Racla este instalată În mijlocul Curții improvizate În fața bisericii, iar ordinea În actul de devoțiune reproduce ierarhia charismelor și puterilor: „și merge Întâi
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dat un semn al prezenței sale divine (icoana care lăcrimează, icoana apărută Într-un copac), fie a produs un lucru neașteptat, dorit de oameni, dar greu de atins prin mijloacele comune (M. Nolan, S. Nolan, 1989, p. 5). Cele mai multe dintre altarele consacrate Fecioarei Maria În lumea creștină și care fac obiectul pelerinajelor au drept punct de atracție o statuie sau icoană făcătoare de miracole - precum lăcașurile de la Chartes sau Rocamadour (Franța), Guadalupe sau Montserat (Spania), Catamarca (Argentina) sau Tachira (Venezuela). Acest
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de miracole - precum lăcașurile de la Chartes sau Rocamadour (Franța), Guadalupe sau Montserat (Spania), Catamarca (Argentina) sau Tachira (Venezuela). Acest loc sacru poate fi marcat de un simplu obiect natural (stâncă, izvor, trunchi de copac) sau de un construct uman (de la altarul primitiv săpat În piatră, până la impunătoare monumente de arhitectură). Acest loc sacru este, În termenii lui Mircea Eliade, dovada și recipientul unei hierofanii: el Încorporează puteri ieșite din comun, deoarece aici o divinitate și-a revelat prezența și puterea. Dintr-
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
profan și sacru, Același și Celălalt (A. Morinis, 1992, p. 26). Deseori, călătoria include elemente specifice riturilor de inițiere. Traseul pelerinajului este marcat de atingerea mai multor locuri sacre, care se Înșiruie, Într-un crescendo, până la Centrul căutat. La aceste altare, biserici și mânăstiri (moschei, temple) sau locuri din natură consacrate religios (munți, stânci, poiene, izvoare, lacuri etc.), pelerinul performează diferite acte de devoțiune. Cel mai adesea, el experimentează momente (mai scurte sau mai Îndelungate) de reculegere și rugăciune și depune
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cele trei pietre sacre). Nu o dată, pelerinul Încearcă să Își permanentizeze legătura cu centrul sau centrele sacre prin Înscrierea numelui său, fie pe monumente dedicate acestui scop (ex voto), fie pe zonele disponibile ale locului sacru (pereții peșterii unde este altarul, scoarța copacilor din preajmă, zidurile construcțiilor etc.). Același scop simbolic este urmărit și prin actele de marcare a centrului sacru: pelerinii Încearcă să lase Însemnele trecerii lor (prin aceste inscripții), În speranța prelungirii comuniunii (magia prin simpatie) cu puterea mistică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între star și public se interpune acum o distanță, evidentă nu atât În plan fizic, cât În plan spiritual; starul evoluează pe scenă, Într-o altă lume, prin definiție inaccesibilă masei de spectatori, oficiind Într-un spațiu care, ca și altarul, nu este accesibil decât prin voia, la invitația și sub protecția sacerdotului. În timpul concertului, identificarea cu idolul se realizează prin reproducerea, la scară individuală și colectivă, a liturghiei de pe scenă; dansul și cântecul contribuie la cufundarea În delirul general, la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia acestor procesiuni sau pelerinaje, oamenii au confirmarea depozitării elementelor sacre În interiorul comunității și, În același timp, pot să prezinte altor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orașul până la catedrală, unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează În nef-ul catedralei, cântă cântece licențioase, mănâncă bucăți de carne grasă pe altar, joacă zaruri - lucru pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline de sticle de vin, pâini mari și hălci de carne. Purtând coroane de laur, se dedau la nenumărate farse; dansează În nef-ul catedralei, cântă cântece licențioase, mănâncă bucăți de carne grasă pe altar, joacă zaruri - lucru pe care Biserica și toate autoritățile Îl interzic prin multiple note care vorbesc despre amenzi și pedepse grave - lângă masa sfântă și vasele liturgice (J. Heers, 1983, p. 182) Odată cu impunerea structurilor sociale și a normelor de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fie prin ridicarea unui monument care evocă momentul, locul și faptele de instituire. Uneori, cele două mișcări se suprapun: pe locurile marilor bătălii, considerate definitorii pentru identitatea unei comunități, se refac vestigiile arheologice sau se ridică monumente comemorative, mausolee, statui, altare sau complexuri religioase: „Evenimentele trecute par fixate În peisajul În care au avut loc. Textele pot fi corectate sau rescrise, filmele pot să modifice povestea, iar fotografiile pot fi trucate. Peisajul rămâne Însă imuabil. De secole, această impresie de imuabilitate
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Între acestea, un loc aparte ocupă Mausoleul lui Lenin din Moscova și ansamblul manifestărilor ceremoniale de comemorare a vieții și realizărilor sale: Mausoleul lui Lenin din Piața Roșie ocupă un loc special În societatea sovietică. El este centrul ei simbolic, „altarul sfânt” În care principiile (transcendente) ale marxism-leninismului, cele mai Înalte semnificații ideologice ale sistemului societății sovietice capătă, oarecum, o formă concretă. La acest centru ritual, atât indivizii, cât și societatea (În forma grupurilor reprezentative) vin pentru a găsi putere În
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
progresiv, prin cortegii alegorice, cântece, embleme, psihodrame. Cântecele au revelat gestul civic: vehicule ale noului credo, ele exprimă aspirațiile comunitare. Alegerea acelorași atribute și a acelorași Însemne a Întărit unitatea națională. ș...ț Deja, după 1790 fiecare sat avea propriul altar al patriei, propriul arbore al libertății și propriul arc de triumf pentru gloria patrioților. Cetățenii purtau cocarde tricolore și boneta frigiană, simboluri ale eliberării, și, uneori, coroana din frunze de stejar, ca recompensă pentru virtuțile sociale. ș...ț Uneori, cetățenii
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
creadă că va cădea În ea, este pentru a-și distila mai bine răzbunarea. Optează deci pentru grămada cu exteriorul atât de ispititor, cea care ascunde oase necomestibile sub un strat subțire de grăsime. Acesta e motivul pentru care, pe altarele parfumate ale sacrificiului, oamenii ard pentru zei oasele albe ale victimei, ale cărei cărnuri și le vor Împărți. Ei păstrează pentru dânșii partea pe care Zeus n-a ales-o: cea a cărnii. Stratagema lui Prometeu este una eronată, pentru că
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
În aceeași măsură. Dar oamenii sunt singurii care Își prepară mâncarea, după anumite reguli și după ce au oferit zeilor spre a-i cinsti, viața animalului care le e dedicată, Împreună cu oasele. Grăunțele de orz, presărate pe capul victimei și pe altar, sunt asociate sacrificiului de sânge, pentru că cerealele, hrană specific umană, implicând muncile agricole, reprezintă pentru greci modelul plantelor cultivate ce simbolizează, În contrast cu existența sălbatică, viața civilizată. De trei ori coapte (prin coacere internă, prin acțiunea soarelui, prin mâna omului care
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secolului al IV-lea d. H., în vremea lui Teodosiu (379-395) Iorga vorbește chiar de "opera împăratului Teodosiu" era aici, la Dunăre, o lume creștină solid înrădăcinată, cu numeroși episcopi, goții aduc cu ei episcopi și călugări, în corturi aveau altare, stabilesc legături de rudenie cu femei romane. Barbarii se aflau în subordinea împăratului, ca și localnicii (autohtonii). Luptele n-au încetat multă vreme la Dunăre cu barbarii, deși fără ei, Imperiul ar fi pierit. Malul stâng al fluviului nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Olteniei, reintegrate Imperiului, în secolele IV-VI, credințele vechi păgâne au fost încurajate un timp de politica religioasă tradițională a unor împărați, de intransigența față de creștini și de staționarea unor trupe, instrumente ale politicii imperiale. Așa de exemplu un altar roman de la Drobeta dedicat lui Jupiter, de către un tribun pentru oamenii săi din trupă, este o manifestare a păgânismului oficial într-o localitate aflată sub stăpânire romană. O inscripție de la Sucidava (Celei, jud. Olt) menționează refacerea unui templu al zeiței
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a face semne cabalistice cu mâna, a descânta, a vrăji", din latinul vulgar admagire (de la magus-mag, vrăjitor și magia-magie, vrăjitorie), apoi "a fermeca" (popular fărmăca, fărmeca), de la latinul pharmacum, "a descânta", de la discantare, "soarte, soartă" din latinul sors, sortem, sau "altar", "vărgură", "păcat", "drac", "închina", "rugă", "ajuna" sau termenul provenit din substrat, precum "balaur" (monstru), smău, bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]