9,447 matches
-
Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn, din amar dulceață, Pentru ca prin bolovanii neadaptării Să strigăm din rărunchii bolnavi: Vrednic este! ABIA ATUNCI Când colbul de pe uliță dispare, Când olul de lut nu mai aduce apă, Când Crucea din turlă se va apleca, Atunci, abia atunci... Dacă oamenii nu
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
la munci atât de-apăsătoare, încât pe capul meu cădeau reproșuri grele, felurite pentru amestec nepermis în taina lucrurilor scurse din viitor înspre trecut, ce răul - deja cunoscut și devenit obișnuit - l-a-nlocuit cu un calvar mult mai perfid și mai amar decât obida dinainte. Atunci, ca Faraonul să-nțeleagă că-i un nevrednic muritor și că Tu, Domnul, ești Unicul de viață și de moarte dătător, trimis-ai plăgi pustiitoare peste-a Egiptului suflare, ca inima de căpcăun a bestialului stăpân
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
astfel încercările din proza fantastic eminesciană, cu deosebirea că Emil Botta se adresează , deși având “ obrazul de cretă“ din prezentul vieții, unei foste iubite cu care conversează peste moarte. Partenera îi răspunde, ca un ecou de la marginea lumii, cu duioșie amară:” Da e posibil, întunecatul meu iubit,/ să mă auzi cântând chiar când voi fi murit,/ să mă vezi aieve în cereasca oglindă/ și în părul meu stele să se stingă și să se aprindă “.( Remember, vol.I, p.36). Gestul
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
08 iunie 2016 Toate Articolele Autorului N-o să pot despărți gustul copilăriei de cel al cărților. Niciodată. S-au întrepătruns insinuant, cum le e năravul culorilor din țesăturile ieftine. O devălmășie de real si de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție. Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În prima secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
Așadar, talismanul de safir. Talismanul de cerneală. Pod între maluri care iși schimbă coordonatele, doar ca să refacă din frânturi o panoramă : un copil, o lumânare, o carte. Și cortina lumii, coborând peste dunele realității și ale himerelor, peste dulce și amar, peste vinovăție și bucurie. Referință Bibliografică: TALISMANUL DE SAFIR / Carmen Lăiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1986, Anul VI, 08 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Carmen Lăiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
nr. 1986 din 08 iunie 2016. N-o să pot despărți gustul copilăriei de cel al cărților. Niciodată. S-au întrepătruns insinuant, cum le e năravul culorilor din țesăturile ieftine. O devălmășie de real și de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție. Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În primă secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
de soare, de ... Citește mai mult N-o să pot despărți gustul copilăriei de cel al cărților. Niciodată. S-au întrepătruns insinuant, cum le e năravul culorilor din țesăturile ieftine. O devălmășie de real și de himeric. De dulce și de amar, de plăcere și de vinovăție.Ochiul și mintea au înregistrat, de curând, un titlu. În primă secundă, cuvintele nu mi-au spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
m-am târât să-ți fiu doar rugăciune, Aveam sărutul taină și ne-ntinat reper Iar tu aveai un singur și simplu''da'' a-mi spune... Mă uit acum în urmă și toamne se destramă Cu poalele spălându-mi deschise răni amare, Mă învelesc tomnatic cu galbena năframă Scâncind a primăveri și-a iarbă pe cărare... Și-mi plâng în brațe zorii ce-au părăsit firesc, În clipa-n care miri ne-am cununat în umbre, Alcovul plin de stele pictat în
SĂ-ŢI FIU DOAR RUGĂCIUNE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359515_a_360844]
-
Acasa > Poezie > Cantec > INVIDIA, CA O POTAIE... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 345 din 11 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Statornicului a-mic... Duminică, 11 Decembrie 2011 Vorbele tale nu mă înspăimântă, Le simt răutatea și gustul amar, Mi-e milă de zborul din aripa frântă, Mi-e silă de zbaterea ta în zadar. Te uită-n oglindă să vezi cum arăți, Între tine și ea e o veșnică ceartă, Vederea durută se sparge-n bucăți, Te iert
INVIDIA, CA O POTAIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359547_a_360876]
-
Dragostea-i de vină:) Dar dacă stai bine și te gandesti dragostea a fost și va rămâne mereu aceeași. Noi suntem cei diferiți . Noi o prelucram și transformăm ,noi îi adăugăm ingredientele care fie o fac dulce că mierea,fie amară că fierea:) Depinde de cine te îndrăgostești nu cât te îndrăgostești:)Te poti îndrăgosti de cineva care se îndrăgostește de tine în același timp și dragostea devine frumoasă și liniștită ...susur de izvor cristalin în toată regula.Si dacă în timpul
PACIENT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359540_a_360869]
-
o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă una părăsită. Pe următoarea, deși proprietarii de drept sunt decedați, fiul o întreține, ba chiar are stupină și vine destul de des ; îmi crește inima
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
hipnotizau, mă încântau, erau de o eleganță desăvârșită, ca un ritual. De fiecare dată când mergeam, pe măsuța maronie din cameră erau așezate un milieu din saten de un alb imaculat, câteva chesele cu trei-patru sortimente de dulceață: nucă, cireșe amare, zmeură, afine, gutui, depinde..., ea avea orice, apoi aducea bliduște, lingurițe, șervețele și nelipsitele pahare cu apă rece. Îmi era foarte dragă și vizita la ea, o mare bucurie. Cu gândul încă salivând de poftă la dulceața preotesei, plec mai
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
lângă ea și soțul ei..., deci nu e întâmplare. Nu este bine ca lucrurile să rămână neînfăptuite. Aud o voce ce mă strigă și tresar... Măicuța gândul mi-a simțit,/ bătrână,/ pe-un colț de prispă/ cu dureri și cu amar./ Cu un surâs din colț de ochi/ într-o batistă,/ tristețile-și ascunde./ Mă cheamă să mă-ntrebe:/ ce mai fac, cum mă mai simt./ Să am grijă de mine,/ îmi spune/ cu suflet istovit de dor,/ un trecător,/ pribeag
DIN „LUCEAFĂRUL DE BOTOŞANI” LA 7 OCTOMBRIE 2014 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360207_a_361536]
-
pe un autor decât în scrierile lui despre lumea în care a deschis ochii. O lume mirifică în amintire, dar văzută cu ochii adultului de azi. O lume din care nu a mai rămas nimic decât amintirile. Fina autoironie, dulcele amar al întoarcerii în timp, contrapunerea cu lumea de azi, tot mai străină, în care Ultimul Moromete, Alexandru, Sae, Săică, fratele cel mic al celui mai mare prozator român, trage să moară, iar fiul lui își pune cu disperarea sinucigașului sufletul
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > AL FLORIN ȚENE - ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 1132 din 05 februarie 2014 Toate Articolele Autorului ACUZ În aula zilei a ruginit statuia amară, Sub metalul oxidat aud un glas ursuz- El speră de veacuri să apară Un soare pentru țară și strigă: ACUZ! Ne-au trădat prietenii, ne-au vândut vecinii, Noi ne-am dus spre un prezent obtuz Și o mască de
ACUZ... ADEVĂRUL DIN ACROSTIH (POEME) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360309_a_361638]
-
Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Doi copii, atâta am! Altă alinare n-am. Sânge din sângele meu! Să-i păzești, Doamne, mereu! (Georgeta Nedelcu) ,,Ce-i viața mea?” Mă-ntreb cu-amar... ,,Să fie veșnic un coșmar?” Îmi pun într-una întrebări, Privind cu ochii-n patru zări. De ce îmi e sufletul gol? De ce mi-e teamă c-am să mor? Aș vrea să pot da un răspuns, Dar totu-n mintea
EU, PRIN COPII M-AM ÎMPLINIT! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360339_a_361668]
-
lacrimi și întristare atunci când te cufunzi în moarte ! Plângăream apele, dar mai mult Dunărea ce mi-a oferit totdeauna amintiri plăcute. Culoarea și mirosul ei, m-a însoțit permanent ca o sărutare. Uneori a purtat în inima ei tăcută, destinul amar al pescarilor nevăduvindu-i de libertate. Pe valurile ei, i-a plimbat ca pe niște prunci înainte de vreme prin anotimpuri. De aceea pescarii o socotesc nemuritoare - întâmpinându-i cu voie bună. Din marea ei iubire Dunărea le-aduce cântări îngerești
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
în față. - E blonda, băi, omule! E una din cele două fete pe care le-ai... Hai, spală-te cu apă rece și dă borhotul afară din tine,dacă poți! O să-ți amintești pe urmă. Dau comanda pentru o cafea amară... Te așteptăm! l-a impulsionat Doru, după ce l-a privit cu un fel de milă disprețuitoare și i-a întors spatele, îndreptându-se spre bucătărie. Fetele sporovoiau, gălăgioase, în fața cănilor de cafea, din care băuseră aproape jumătate, și a scrumierei
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
și până-n noapte... De foame cânți să-ți treacă; Că-mi zic: "Cum încă poate Să fie vesel și să placă?" * * * * * După ani, mulți ani de zile... Văd în stradă, lângă gară, Un bătrân cânta din gură Tot povestea cea amară. - Sărman, când m-am născut, Măicuța mea, să mă fi luat!... Ce rău pe lume am făcut... Păcate n-am, nu-s vinovat. Fașneta-n glas avea durere, Și cerul sângera-n apus... Abia i-am spus: "La revedere!" A dat
COPIL SĂRMAN de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360408_a_361737]
-
CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > DOMNIȘOARA Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Toamna poate fi amară, gândi, cu degetele de la picioare înghețate în cizmele verzi de cauciuc, trecând de la un tractor la altul. Ceața nu se ridicase încă și îi amorțea mâinile pe blocul de avize pe care îl purta atentă, adunat lângă piept. Nici scrisul
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
erau gata să pornească spre mormanele de sfeclă. Un IFRON se apropie și șoferul îi făcu semn să urce în cupa metalică, ca să o poată transporta și pe ea mai ușor de la o mașină la alta, Ha, ce răsfăț! Râse amar în sinea ei. Claudia, fosta ei colegă de bancă, se plimba cu decapotabila albă pe bulevard, iar ea, în cupa utilajelor agricole, se deplasa pe pământul reavăn, cu miros de mucegai, în ritmul sacadat al motoarelor. Dar cine intrase la
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
uită la mine pieziș, inima sa dorul întoarnă. E o literă făr' de care nu te pot iubi, sarea pământului e-o dulce rană!” O construcție oximoronică, prin care se exprimă un proces inițiatic îi relevă cititorului noi sensuri: „Gustul amar al fericirii mă-nvinge! Sarea sărutului doare!” Savoarea interogației este cu atât mai plăcută, cu cât asocierea termenilor este mai neașteptată: „În această supunere a sufletului mă mai vrei sare presărată pe rana foamei de tine?” Trecând la elemente și
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
de la curtea imperială (Regina a fost prezentă și la ceremoniile imperiale, pe când avea douăzeci și doi de ani, la încoronarea Țarului Nicolae al II-lea și a Țarinei Alexandra, în vara anului 1894, la Moscova), mâna Reginei noastre scria aceste amare și tragice foi de jurnal. Ireparabilă mâhnire din partea fiului O altă mare mâhnire i-a săpat-o în suflet propriul fiu, Principele Carol care avea să ajungă pe tronul României și să abdice de mai multe ori. Alunecat în plasa
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
la calitatea de moștenitor al tronului, a lui Carol, a pus jar pe rana inimii Reginei. Ca fiecare dintre trecătorii lumii acesteia, și Regina Maria a avut dureri personale, mai mici sau mai mari, elanuri și descurajări, bucurii și valuri amare, a văzut în lume bine și rău, dreptatea și biciul oprimării, a suferit pentru suferințele celor apropiați din familie, sau de oriunde, a rezistat la plecarea pe drumul veșniciei a celor dragi din familia sa, printre care a soțului ei
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
cu aceste bune și rele trăiri s-au țesut marile mâhniri nemiloase ale Reginei, care au fost războiul, asasinarea Țarului, Țarinei și a celor cinci copii ai lor, escapadele lui Carol, fiul ei risipitor care i-a produs reginei o amară dezamăgire pentru că nu atribuia suficientă rigoare poziției impuse calității de prinț și apoi de rege, viața lui personală fiind menită să aducă prejudicii dinastiei și țării. Această din urmă mâhnire a fost nu numai a ei, ci a întregii familii
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]