8,976 matches
-
dublă, efort generator de melancolie, mărturisit într-un text care vorbește despre condiția poetului: „mi-am întocmit un dosar în care povesteam visele/vanitos, creionul chimic nota data nopții/ ulterior am aflat că visul nu poate fi utilizat ca o amprentă/că personificarea e un procedeu artistic și că /«un sentiment nu poate fi înlocuit decât/de un alt sentiment/de o intensitate egală sau mai mare»// mi-am privit mâinile erau verzi și vechi/lipit de acest pământ/ chipul mi
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
de la Viața fără nume la Tratat de oboseală (1999), nu se pot observa schimbări spectaculoase în lirica lui M., care și-a găsit de la început direcția proprie, dar se înnoiește cu discreție și inteligență, experimentând semnificativ, fără să-și trădeze amprenta inițială. În Exerciții de transparență (1983) el își cultivă predispozițiile ca poet al realului surprins în aspectele domestice și înnobilat de ideea armoniei universale prin participarea senzorială la viața nesfârșită a cosmosului. Versurile acumulează o neliniște tulbure: „Umbra ta de
MOLDOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288227_a_289556]
-
volum de nuvele și povestiri. Frescă a Galațiului și a altor orașe dunărene în perioada interbelică, Lumea copilăriei mele (1998) reconstituie nu numai ambianța familială, ci și rafinamentul din mediile orașului de provincie, în care greci și turci aduc, fiecare, amprenta culturii lor. Se profilează case boierești, oameni care poartă haine scumpe croite în străinătate, călătoresc la Bayreuth la festivalul Wagner, au preocupări artistice, aici se organizează prelegeri despre muzică, la care cetățenii participă cu însuflețire. Sunt evocate și obiceiurile tradiționale
MUSEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288330_a_289659]
-
care denumesc realitatea. „Scara cuvintelor”, alcătuită după modelul lui Dimitrie Cantemir, caută să restituie sensul primordial al termenilor prin operația de reetimologizare, care presupune și o lectură de tip poetic. Îmbinarea de erudiție și de vocație literară conferă lucrării o amprentă originală în peisajul cultural autohton. SCRIERI: Le Fonctionnement des concepts dans un texte inédit de Castelvetro, Padova, 1977; Anatomia suferinței. Primul pătrar, București, 1981. Antologii: Poetică și stilistică. Orientări moderne, București, 1972 (în colaborare cu Sorin Alexandrescu). Traduceri: Aram M.
NASTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288354_a_289683]
-
poet. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1961). Debutează editorial cu placheta de versuri Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
Din leagănul holdelor (1963), conținând pasteluri idilice, festiviste. Și publicistica lui N. e poetizantă, sărbătorească, fiind inclusă ulterior în cărțile sale de schițe și reportaje, Amprente (1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
1972) și Vârstele propășirii (1983). Din păcate, tehnica reportajului se va generaliza lăsându-și amprenta și asupra versurilor din Poclon din țarini (1974), Vâslași (1979) și îndeosebi asupra celor din Secol în floare (1980). SCRIERI: Din leagănul holdelor, Chișinău, 1963; Amprente, Chișinău, 1972; Poclon din țarini, Chișinău, 1974; Vâslași, Chișinău, 1979; Secol în floare, Chișinău, 1980; Vârstele propășirii, Chișinău, 1983. Repere bibliografice: Vasile Coroban, În căutarea identității poetice, LA, 1980, 23 octombrie. I.C.
NEGRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288411_a_289740]
-
Verga, Blasco Ibáñez, Enoch Arnold Bennett, Thomas Hardy, August Strindberg, în timp ce în literatura americană pot fi citați Frank Norris, Theodore Dreiser, Upton Sinclair, John Steinbeck, Erskine Caldwell, John Dos Passos, Eugene O’Neill. În proza românească n. și-a pus amprenta în unele dintre nuvelele lui B. Delavrancea, cum ar fi Liniște, Paraziții, Iancu Moroi, Zobie, Milogul, ca și în scrieri ale lui I.L. Caragiale, și anume în nuvelele Păcat, În vreme de război, O făclie de Paști și în drama
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
variantelor de creație), consacrată pregnant în cercetarea europeană de Gianfranco Contini. Pornind de la premisa că semnificația unui text literar se naște nu numai în raport cu alte texte, ci și cu sine însuși, în dinamica producerii sau a circulației sale criticul caută amprentele lecturii de sine a autorului și constituirea în sistem a intervențiilor sale asupra propriului text (confirmând ipoteza lui Pareyson conform căreia opera se naște totdeauna reinterpretată). În atelierele de creație ale lui N. Filimon, Ion Agârbiceanu, E. Lovinescu sau Ion
PAPAHAGI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
de accentele așezate în comentariile asupra demnității umane. Atât versiunea italiană, cât și cea greacă și apoi cea românească fac, fiecare în parte, propria selecție, prin eliminări, adăugiri, prelucrări. Grigore Râmniceanu (1783) și Leon Gheuca (1786) își pun, de asemenea, amprenta asupra culegerii de pilde, deschisă intervențiilor prin natura structurii sale. Într-un manuscris, varianta din epoca brâncovenească este legată de câteva capitole dintr-o lucrare a lui Samuil Micu despre „învățătura politicească”. Dar ecoul cel mai important se identifică în
PILDE FILOSOFESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288812_a_290141]
-
extern declanșează inspirația, inefabilul tâșnește, în versuri, parcă de la sine. Prin structurări de aparență spontană, înfăptuite sub impactul fie al entuziasmului, fie, mai cu seamă, al indignării (facit indignatio versus, zicea Iuvenal), lirica lui P. devine, intermitent, modernistă sau dobândește amprente ale modernității. La debut ea a fost, de altfel, marcată de spiritul modern în aceeași măsură ca producția lirică a aproape întregii noi generații. Autorul versurilor din Ultrasentimente a participat la readucerea poeziei, în anii ’60, pe traiectul evolutiv normal
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
traiectul evolutiv normal tot atât de intens ca Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, și chiar cu aceeași eficacitate. Piesele remarcabile din volumul de debut și din cel următor, Mieii primi, reiau (în expresie personală, deocamdată doar prin amprenta tonusului afectiv) motive, trăiri și tonalități de genul celor frecvente în lirica perioadei interbelice. Nota cea mai pregnant individualizantă a „ultrasentimentelor” e un naturism cu accente de senzualitate candidă, analog, cu un spor de suculență, celui din Pașii profetului de
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
viață, pentru bătrânul bard vizionar, incitându-i pasiunea pentru poezie și cu lecturi din Corneille, Racine, Musset, Goethe, Shakespeare, care îi vor modela decisiv personalitatea, desăvârșită mai tarziu prin descoperirea lui Nietzsche și Wagner. Dintre lecturile copilăriei și adolescenței, cu amprenta în cele ce va scrie, nu pot fi omiși Pascal, Chateaubriand, Lamartine, Francis Jammes și Verlaine. La treisprezece ani se vădește total confiscată de muză poetica și compune două albume de versuri. Frédéric Mistral vede în mica autoare o viitoare
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
analiză structurală utilizate efectiv în practica sociologică. Tipuri de analiză structuralătc "Tipuri de analiză structurală" Contextul structural. Analiza contextului structural, extrem de frecventă în practica sociologică, pornește de la ideea că orice fenomen face parte dintr-un ansamblu structurat care își pune amprenta asupra sa. Odată introdus într-un sistem, el se va modifica sensibil din cauza influenței celorlalte elemente ale sistemului cu care se învecinează. El va trece inevitabil printr-un proces de acomodare structurală. Totodată, va exercita și el o acțiune modificatoare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ce caracterizează societatea globală nu influențează evenimentele din cadrul întreprinderii. A devenit însă clar că nu putem înțelege logica interioară a proceselor psihosociale făcând abstracție de logica globală a societăților din care fac parte acestea. Organizarea macrosocială (socialistă, capitalistă) își pune amprenta asupra tuturor proceselor din cadrul întreprinderii. Identificarea structurii. Adesea, interacțiunea dintre elementele unui sistem duce la stări caracterizate printr-o ridicată compatibilitate reciprocă, la creșterea coerenței interne, luând naștere stări de echilibru care, odată atinse, tind să se perpetueze. Fiecare element
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
corectarea și/sau înlocuirea lor. Se poate vorbi aici de o masă critică a comunității științifice, atât pe ansamblul ei, cât și în fiecare dintre domeniile componente. Această exigență este cu atât mai acută, cu cât științele sociale poartă o amprentă semnificativ mai puternic locală. Sociologia este o știință nu numai a societății în general, ci, totodată, o știință a societății concrete în care activează, o știință a națiunii, cum îi plăcea lui Dimitrie Gusti să se exprime (Gusti, 1965). Caracterul
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
descriere a sa drept realitate unică, individuală, caracterizată prin istoricitate. Filosoful și istoricul român A.D. Xenopol a exprimat poate în modul cel mai clar și mai acceptabil, din punctul de vedere al unei viziuni științifice și filosofice moderne, lipsită de amprenta idealist-subiectivă neokantiană, această idee sub forma celebrei distincții între științe ale repetiției și științe ale succesiunii pe care încerca să o elaboreze pe larg (Xenopol, 1906, 1908). În numele disciplinelor cristalizate în jurul conceptului de evoluție, Julian Huxley avansa ideea că mentalitatea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pentru a o realiza eficient, este nevoie de o atentă analiză a situației în care acționează actorii. Robin Collingwood aprecia că analiza situației reprezintă un instrument esențial al înțelegerii. Henri-Irénée Marrou sugera o așa-numită „psihanaliză existențială”. Situația își pune amprenta asupra modului de a gândi și de a acționa. Există însă în acest punct crucial al relației dintre situație și comportament o diferență netă între punctul de vedere determinist și cel indeterminist. Determinismul consideră că situația este aceea care, în
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a istoricului. Modelul epistemologic este influențat într-o mare măsură de cadrul filosofic în care este elaborat. Am văzut în prima parte a acestei analize cămetoda comprehensivă, așa cum a fost ea propusă în contextul filosofiei germane postkantiene, purta din plin amprenta acestei filosofii. Ea se deosebește de propunerea lui Colingwood, de exemplu, mai influențat de o filosofie pozitivă, raționalistă. Se poate, desigur, face observația că însăși practica istoricului poate fi influențată de cadrele generale ale filosofiei. Deși nu s-au întreprins
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
reprezintă entități în sine. În mare măsură, semnificația lor este dată de poziția pe care o au într-o structură socială concretă, de interacțiunea lor cu celelalte fenomene concrete. În acest sens, profilul structural distinct al unei societăți își pune amprenta asupra profilului fiecărui element component al său. Strategia marxistă de explicare a fenomenelor sociale este diferită de așa-numitul pluralism sociologic. Pornind de la insuficiența tentativelor moniste - este greu să explici multitudinea faptelor sociale prin variația unui singur factor determinant -, s-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială, concepție despre lume, instrument de satisfacere a unor necesități psihologice (compensație, mijloc de reducere a incertitudinii etc). Religia deci trebuie explicată într-un context social, cognitiv, psihologic, cultural mai larg, asupra căruia, evident, organizarea economică a societății își pune amprenta. Ideea fundamentală a lui Marx constă însă în faptul că (și pentru a fi mai clari o vom formula într-un limbaj mai modern) funcțiile pe care le îndeplinește fiecare tip mare de activitate socială și care îi orientează constituirea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Natura - mediul biologic și fizico-chimic - reprezintă cadrul în care seconstituie societatea. Ea își va pune de asemenea amprenta asupra organizării societății și dinamicii sale. Mediul natural creează o serie de posibilități, la care nu numai ca specie biologică omul este adaptat, dar și ca societate. Relațiile cu mediul natural reprezintă una dintre sursele cele mai importante ale modelării
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specifice, aspirații, idealuri etc. Cu alte cuvinte, fiecare cadru social generează un tip de personalitate, rezultat al interacțiunii dintre datul uman natural, biologic și exigențele sociale particulare, experiențele, presiunile, posibilitățile etc., generate de societatea în cauză. Formațiunea socială își pune amprenta asupra tipului de comunitate umană. Comunitatea umană - ceata de vânători, tribul, cetatea, națiunea - se constituie în strânsă dependență de toate condițiile sociale ale unei societăți, în acest sens materialismul istoric stabilind o relație între tipul general de organizare socială- formațiunea
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obținute cu ajutorul terapiilor comportamentale și cognitive și varianta acestora EMDR, unele cazuri rămân rezistente la orice terapie, în special acelea pentru care complicațiile sociale constituie un al doilea traumatism, care reactivează cu fiecare nou conflict trauma inițială. Este posibil ca amprenta biologică a traumatismului, în special cele care afectează structurile temporale, să imprime, în unele cazuri grave, o urmă de neșters. Rămâne deci un spațiu larg pentru cercetarea psihosocială și biologică. Iar dezbaterea asupra relațiilor dintre amintire, memorie, inconștient, adevăratele și
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]