3,713 matches
-
și surorile ei. În 1942, la vârsta de doisprezece ani, ea a jucat rolul principal în "Don't Feed the Animals". În timpul liceului, ea a jucat, a dansat, și a absolvit în mai 1947 școala Stevens, o instituție proeminentă privată. Anuarul ei de absolvire a înregistrat că actrița ei preferată a fost Ingrid Bergman și actorul ei preferat a fost Joseph Cotten. Din cauza rezultatului slab la matematică, Kelly a fost respinsă la Colegiul Bennington în iulie 1947. Spre disperarea părinților, Kelly
Grace Kelly () [Corola-website/Science/309195_a_310524]
-
De atunci funcționează ca un centru cultural. În 1945 a fost unul din membrii fondatori ai "Uniunii Internaționale a Institutelor de Arheologie, Istorie și Istoria Artei din Romă". În 2005 a fost reprimita în "Uniune" și continuă să-și publice "Anuarul Ephemeris Dacoromâna". În curtea Accademiei di România a fost dezvelita în 1994 statuia lui Traian, operă a sculptorului Vasile Gorduz, (identică cu Statuia împăratului Traian din București). La 4 aprilie 2011, vis-a-vis de statuia lui Traian a fost dezvelita o
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
Pippidi, Ana Tzigara-Berza, Traian Chelariu, Céline Emilian Marcovici, Zoe Băicoianu, Ion Lucian Murnu, Dinu Adameșteanu, Eugen Drăguțescu, Ștefan Păscu. După proclamarea Republicii Populare Române, ca „Bibliotecă Română de la Romă” După Revoluția Română din 1989 "Ephemeris Dacoromâna", publicat de la înființare, este anuarul școlii, în el publicându-se lucrările realizate de membri școlii pe perioada șederii la Romă. "Diplomatarium Italicum", publicat începând cu 1925, prezența colecții de documente păstrate în bibliotecile și din arhivele italiene privind istoria și cultură românilor.
Accademia di Romania () [Corola-website/Science/309258_a_310587]
-
elevi (dintre care 3 fete). Comună Uești-Goleasca, cu satele Uești-Golești și Popeasca-Ciupagea avea 744 de locuitori, o biserică, o școală mixtă și o moară pe Dâmbovnic. Comună Uești-Moșteni avea doar satul de reședință cu 244 de locuitori, si o biserică. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasă Argeș a aceluiași județ. Comună Bucșani avea 1548 de locuitori și aceeași alcătuire; comună Obedeni avea 1782 de locuitori în satele Obedeni, Vadu Lat și în cătunul Anghelești; în timp ce comunele Uești-Goleasca și Uești-Moșteni
Comuna Bucșani, Giurgiu () [Corola-website/Science/310494_a_311823]
-
satul de reședință, avea 655 de locuitori, o biserică și o școală mixtă cu 17 elevi (dintre care 3 fete), iar comuna Pietrele, cu satele Meletie și Pietrele, avea 1213 locuitori, două biserici și o școală cu 23 de elevi. Anuarul Socec din 1925 consemnează cele trei comune în plasa Călugăreni a aceluiași județ, comuna Băneasa având 1448 de locuitori în satul Băneasa, comuna Frasinu având 1230 de locuitori în satele Frasinu și Sfântu Gheorghe. iar comuna Pietrele 1917 locuitori în
Comuna Băneasa, Giurgiu () [Corola-website/Science/310492_a_311821]
-
al comunei, mai funcționa în aceeași plasă și comuna Dărăști, formată din satele Dărăști-Mărcuța, Dărăștii de Jos și Dărăștii de Sus, având în total 1144 de locuitori, două biserici și o școală cu 32 de elevi (dintre care 2 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează cele două comune în plasa Călugăreni a aceluiași județ, comuna Adunații-Copăceni având 1514 locuitori în satele Adunații Copăceni și Pârlita, iar comuna Dărăști având 2020 de locuitori în satele Dărăști și Pâslari. În 1950, comunele au
Comuna Adunații-Copăceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310491_a_311820]
-
având o populație de 2883 de locuitori. În comună funcționau două biserici și trei școli una de băieți și una de fete în Grindu, și una mixtă la Grindași cu 139 de elevi (dintre care 60 de fete). În 1925, anuarul Socec consemnează comuna în plasa Urziceni a aceluiași județ, cu 2559 de locuitori; satul Grindași s-a separat și a devenit reședința unei comune de sine stătătoare. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Urziceni din regiunea Ialomița, apoi
Grindu, Ialomița () [Corola-website/Science/310566_a_311895]
-
comuna Marsilieni, formată din satele Marsilieni, Dâlga Mică, Neamțu și Grumuzele, cu 1108 locuitori; această comună avea și ea o biserică și o școală mixtă cu 71 de elevi (dintre care 20 de fete). În 1925, comuna este consemnată de Anuarul Socec în plasa Căzănești a aceluiași județ, având în compunere satele Albești, Batalurile și Buești, cu 2295 locuitori. Comuna Marsilieni avea, în satele Dâlga Mică, Marsilieni și Neamțu, 1428 de locuitori. În 1950, cele două comune au fost incluse în
Comuna Albești, Ialomița () [Corola-website/Science/310564_a_311893]
-
din satele Valea, Dealu, Zlodica, Horodiștea, Lupăria, Sbereni, Hodura și Iosupeni, având în total 2698 de locuitori. În comună existau două mori de aburi, patru biserici, un paraclis și două școli cu 86 de elevi (dintre care 21 de fete). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cârligătura a aceluiași județ, având 3337 de locuitori în satele Cotnari, Hodora, Horodiștea, Iosupeni, Lupăria, Valea Racului, Zbereni și Zlodica. În 1950, comuna a trecut în administrarea raionului Hârlău din regiunea Iași. În
Comuna Cotnari, Iași () [Corola-website/Science/310569_a_311898]
-
din plasa de Sus-Mijlocul a județului Neamț și era formată din satele Filioara, Agapia, Văratic, Cehlăeștii-Gropii, Pârâul Târnovei și Zembești, având o populație totală de 3196 de locuitori. În comună existau 12 biserici (inclusiv cele ale mănăstirilor de pe teritoriul ei). Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Cetatea-Neamț a aceluiași județ, având 3185 de locuitori în satele Agapia, Filioara, Gropile, Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Văratec, Secătușești și Văratec (acesta din urmă fiind și satul de reședință). În 1950, comuna a fost
Comuna Agapia, Neamț () [Corola-website/Science/310694_a_312023]
-
secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Muntele a județului Suceava și era formată din satele Farcașa, Pârâul Pântei, Stejaru și Crăpăturile, având în total 1551 de locuitori. În comună existau o școală rurală mixtă și cinci biserici. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 1954 de locuitori în satele Farcașa, Pârâul Pântei, Popești, Stejaru și Dalia. În 1931, comuna a trecut la județul Neamț, având atunci în compunere satele Busnici, Farcașa, Frumosu, Pârâul-Pântei, Popești și
Comuna Farcașa, Neamț () [Corola-website/Science/310695_a_312024]
-
Babă Ana", de la care și-a luat numele. Comuna Conduratu avea 845 de locuitori și o școală cu 60 de elevi (toți băieți), deși copiii de vârstă școlară erau în număr de 190 (96 băieți și 94 fete). În 1925, Anuarul Socec consemnează comuna Baba Ana în plasa Tohani a aceluiași județ, cu satele Baba Ana și Șchiopoaia, având o populație de 1165 de locuitori. În 1931 ei i s-a adăugat și satul Cireșeanu, anterior aparținând orașului Mizil. În 1950
Comuna Baba Ana, Prahova () [Corola-website/Science/310697_a_312026]
-
părăsită deja la 1901, și ruinele unei alte biserici despre care se zicea că ar fi fost centrul unui oraș numit Bereasca și fondat de coloniști bulgari veniți din Rusia, unde se refugiaseră în timpul Războiului Ruso-Turc din 1711. În 1925, Anuarul Socec menționează comuna Blejoi în aceeași plasă, cu satele Blejoi, Cocoșești și Vadu Sârbești și 1596 de locuitori. Comuna Ploieștiori avea atunci 1450 de locuitori în satele Ploieștiori, Ploieștiorii Eforiei, Țânțăreni și Moara Nouă. În 1931, satul Cocoșești a fost
Comuna Blejoi, Prahova () [Corola-website/Science/310698_a_312027]
-
1884 și una în Stăncești datând din 1874. În acea perioadă, satul Strejnicu constituia o comună de sine stătătoare, cu 941 de locuitori, având o biserică fondată de locuitori în 1881. Satul Zahanaua făcea pe atunci parte din comuna Negoești. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Târgșorul Vechi cu satele Colțu de Jos, Stăncești și Târgșoru Vechi în aceeași plasă și cu o populație de 1140 de locuitori, în vreme ce comuna Strejnicu avea 1754 de locuitori. În 1950, comunele au fost arondate
Comuna Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/310701_a_312030]
-
din imediata vecinătate a unui Maiorescu profețind lui Eminescu, în 1889 —, în cel mai firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală valoric (cum altfel ?), trecând testul primenirii generațiilor, va străluci și în zarea transmodernismului ce va să vină“...» ("Anuarul de martie", Timișoara, II, nr. 2, 2007, p. 76 sq.). • "ORIZONTUL LECTURII" (Editura "Facla", Timișoara, 1983) „Tentativa lui Adrian Dinu Rachieru este interesantă pentru că el propune racordarea disciplinei la ceea ce numim global sociologia literară empirică din câmpul literelor, oferindu-i
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
în Studia Antiqua et Archaeologica, VI, 1999, p. 245-249. 16.Le Professeur Marin Dinu à son 75e anniversaire, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII, 2000, p. 21-28. G.recenzii 1.Unitate și continuitate în istoria poporului român, București, 1968, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, VII, Iași, 1970, p. 367-374 (în colaborare cu N. Corivan). 2.Al.Odobescu, Opere, vol.IV, București, 1976, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, XIV, Iași, 1977, p. 591-592. 3.Dicționar de istorie veche
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
p. 21-28. G.recenzii 1.Unitate și continuitate în istoria poporului român, București, 1968, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, VII, Iași, 1970, p. 367-374 (în colaborare cu N. Corivan). 2.Al.Odobescu, Opere, vol.IV, București, 1976, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, XIV, Iași, 1977, p. 591-592. 3.Dicționar de istorie veche a României, București, 1976, în Anuarul Institutului de Istoriesi Arheologie, XIV, Iași, 1977, p. 593-596. 4.E.Comsa, Neoliticul în România, București, 1982, în Suceava
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
VII, Iași, 1970, p. 367-374 (în colaborare cu N. Corivan). 2.Al.Odobescu, Opere, vol.IV, București, 1976, în Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie, XIV, Iași, 1977, p. 591-592. 3.Dicționar de istorie veche a României, București, 1976, în Anuarul Institutului de Istoriesi Arheologie, XIV, Iași, 1977, p. 593-596. 4.E.Comsa, Neoliticul în România, București, 1982, în Suceava, X, 1983, p. 893-895. 5.Eneolit SSSR, Moskva, 1982, în Arheologia Moldovei, XI, 1987, p. 269-271 (în colaborare cu Al. Andronic
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
critic, istoric al culturilor / civilizațiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor și traducător. A scris și publicat 41 de lucrări științifice și beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Național Bănățean din Timișoara, director al Editurii Aethicus, redactor-șef al "Anuarului de martie", redactor la "Rostirea românească" și "Orient latin". Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, si Floriana Pachia, n. 1988). După absolvirea școlii elementare din localitatea natală, Tatomirești, a gimnaziului
Ion Pachia-Tatomirescu () [Corola-website/Science/309382_a_310711]
-
al XIX-lea, comuna purta numele de "Tatlageac" sau "Tatlâgeac", făcea parte din plasa Mangalia a județului Constanța și era formată din satele Tatlageac-Buiuc și Tatlageac-Cuciuc, cu 568 de locuitori. În comună existau patru geamii (câte două în fiecare sat). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 870 de locuitori în satele Mungeapunar de Tatlageac, Tatlageacu Mare, Tatlageacu Mic și Pervalia. În 1931, comuna a căpătat alcătuirea actuală, după ce satul Tatlageacu Mare a luat denumirea de "Domnița Elena
Comuna 23 August, Constanța () [Corola-website/Science/310368_a_311697]
-
romane conduse de Traian. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei făcând parte din comunele Enigea din plasa Medgidia și Hazarlâc din plasa Silistra Nouă ale județului Constanța. Comuna Adamclisi este consemnată însă în 1925 de anuarul Socec, având în compunere satele Adam-Klisi, Cherim-Kunis și Urluia, în plasa Traian a aceluiași județ, având 1795 de locuitori. Până în 1931, fuseseră înființate și satele de coloniști Abrud și Hațeg, care au format o comună separată cu numele de "Abrud
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
formată din satele Bunghi, Pâncești, Patricheni, Poenari, Săcăleni, Tălpălăi și Zimbru, având în total 1963 de locuitori ce trăiau în 500 de case. Existau în comună patru biserici (două de zid și două de lemn) și două școli primare mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în aceeași plasă, având 2800 de locuitori în satele Bunghi, Pâncești, Poenari și Tălpălăi și în cătunele Holm, Patricheni și Zimbru. În 1931, comuna și-a schimbat denumirea în "Poenari" întrucât reședința se mutase în
Comuna Pâncești, Neamț () [Corola-website/Science/310444_a_311773]
-
de reședință cu mahalalele Cucuruzu de Jos și Cucuruzu de Sus, având 1752 de locuitori. Existau și aici două biserici și o școală mixtă cu 55 de elevi (din care 35 fete), iar principalul proprietar de pământ era Nicolae Gherassi. Anuarul Socec din 1925 consemnează ambele comune plasa Câlniștea, comuna Răsuceni având 2580 de locuitori în satele Răsucenii de Jos și Răsucenii de Sus, după ce celelalte sate s-au desprins pentru a forma comuna Asan-Aga; și comuna Cucuruzu având în satul
Comuna Răsuceni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310498_a_311827]
-
mai funcționa în plasa Neajlov a județului Vlașca și comuna Gâstești-Români, formată din satele Gâstești-Români și Gâstești-Sârbi (Coteni), cu 962 de locuitori. Aici erau o biserică (la Gâstești-Români) și o școală mixtă cu 64 de elevi (dintre care 26 fete). Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna Buturugeni-Prisiceni în plasa Domnești a aceluiași județ, având 1793 de locuitori în aceleași sate; și comuna Gâstești-Români cu numele de "Gâstești", având în componență doar satul de reședință. În 1950, comunele au fost arondate plășii
Comuna Buturugeni, Giurgiu () [Corola-website/Science/310495_a_311824]
-
a fost teatrul bătăliei de la Mărășești, una din puținele victorii strategice ale Antantei în anul 1917 pe Frontul de Est. Până în 1925, datorită rolului de nod feroviar, Mărășeștiul s-a dezvoltat și a fost promovat la rangul de comună urbană. Anuarul Socec din acel an consemnează o populație de 4100 de locuitori. Comuna Pădureni, aflată, ca și Mărășeștiul, în plasa Caregna a aceluiași județ Putna, avea atunci 1005 locuitori. În 1931, în comuna Pădureni era consemnat și satul Haret. În 1950
Mărășești () [Corola-website/Science/297046_a_298375]