KorAP: Find »[drukola/base=apuca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...1055 >

26,366 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

decât să mă înghită într-o vâltoare întunecată, în care curțile succesive ale palatului Alvarado sunt fixate una într-alta, familiare, dar și străine memoriei mele pustii. Primul gând ce-mi vine în minte i-l strig în față Anacletei, apucând-o pe fiica ei de păr: — Atunci eu sunt stăpânul vostru, stăpânul fiicei tale, și o voi lua când voi pofti! — Nu! strigă Anacleta. Mai înainte de a o atinge pe Amaranta vă omor pe amândoi! Și Amaranta se retrage, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
joase, învăluită în aburi nesănătoși. — Ce e cântecul pe care-l cânta despre tatăl meu, Anacleta? o întreb pe femeie, nemișcată în fața ușii, ca o statuie într-o firidă, în biserică. E vorba de un mort, de o groapă... Anacleta apucă lanterna. Traversăm împreună câmpurile de porumb. Pe câmpul ăsta tatăl tău și Faustino Higueras s-au certat - explică Anacleta - și au decis că unul dintre ei era în plus pe fața pământului; au săpat o groapă împreună. Din momentul când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
și un capăt atârnă până la pământ. Din gurile indienilor iese un sunet care nu e un murmur, ci mai degrabă un suspin trunchiat. — Cine ești? Sunt Faustino Higueras. Apără-te. Mă opresc dincolo de groapă, îmi înfășor ponchoul pe brațul stâng, apuc cuțitul. X Bei ceaiul cu Arkadian Porfirici, una dintre persoanele cele mai fine din punct de vedere intelectual din Ircania, care deține pe merit funcția de Director General al Arhivelor Poliției Statului. El a fost prima persoană pe care ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar șarpele înceta să se mai zbată. Domnul J.L.B. Matekoni știa că astfel de câini nu apucă o vârstă înaintată. Dacă supraviețuiau până la vârsta de șapte sau opt ani, reacțiile li se încetineau, iar balanța înclina, pe nesimțite, în favoarea șarpelui. În cele din urmă, câinele domnului J.L.B. Matekoni a căzut victimă unei cobre și a murit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Mi-a murit bebelușul. N-a avut zile. Doamna Curtin își plecă privirea. — Atunci știți cum e, spuse ea. Mma Makutsi terminase de preparat ceaiul de rooibos și adusese cele două cești pe o tavă cu smalțul sărit. Doamna Curtin apucă recunoscătoare ceașca ei și începu să soarbă din lichidul roșu, fierbinte. Ar trebui să vă povestesc câte ceva despre mine, spuse doamna Curtin. Atunci veți ști de ce mă aflu aici și de ce vreau să mă ajutați. Dacă puteți să mă ajutați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
unde stătea fetița. Sunteți foarte amabil, Rra, îi mulțumi ea. Trebuie să mă întorc acum, să nu creadă educatoarea că m-am rătăcit. Porni pe cărare, lăsându-l pe domnul J.L.B. Matekoni să-și continue treaba la pompă. El se apucă de treabă și într-o oră termină. Fu mulțumit când îi dădu drumul și părea să funcționeze bine și domol. Totuși, reparația nu va rezista mult timp și știa că va trebui să se întoarcă s-o demonteze cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
e patul acela mare, dublu, pe care-l cumpărase de la Central Furnishers. E tare confortabil - se irosea aiurea cu un burlac, zău așa - și bărbaților le plăcea. Îi dădeau cadouri în bani, iar aceste cadouri erau și mai mari dacă apucau să petreacă ceva timp împreună în dormitorul domnului J.L.B. Matekoni. Toate acestea se vor sfârși dacă se va schimba ceva cât de cât. Menajera se încruntă. Situația era destul de serioasă ca să recurgă la măsuri disperate, dar nu prea vedea ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
care vor fi aceștia. În primul rând, nu te vei ocupa de clienții mari. Vei începe cu niște cazuri mărunte și, în timp, vei avansa. — Mi se pare rezonabil, zise Mma Makutsi. Mulțumesc, Mma. N-am de gând să mă apuc să alerg înainte de-a învăța să merg. Așa ne-au învățat la Colegiul de Secretariat din Botswana. Întâi învață lucrurile simple, abia apoi treci la cele complicate. Nu invers. — Iată o filozofie de bun-simț, replică Mma Ramotswe. Mulți tineri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ca viitoarea mea soție să înfrunte pericolul cu ochii închiși. Ea se uită la el. — Sunt fericită că soarta mea te-ngrijorează, spuse ea. Dar am menirea mea, aceea de detectiv particular. Dacă eram slabă de înger, mai bine mă apucam de altceva. Domnul J.L.B. Matekoni se întristă. — Nu-l cunoști pe bărbatul ăsta. Nu poți să te duci așa, pur și simplu, în casa lui. Dacă insiști, vin și eu. O să aștept afară. N-o să știe că sunt acolo. Mma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
urmă a luat-o la fugă, dar nu spre casă, ci în direcția opusă, spre savană. Carla mi-a strigat să mă duc după el, așa că m-am dus. Alerga repede, dar l-am prins din urmă și l-am apucat de umăr. M-a îmbrâncit și a fugit din nou. L-am urmat, trecând chiar și prin arbuștii țepoși care mă zgâriau pe mâini și pe picioare. Puteam să mă trezesc foarte ușor cu unul din țepii ăia în ochi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

urmă, așa ținut în cușcă n-avea multe zile... hai că i-am făcut un bine...”, și ne-am despărțit. Nu l-am mai căutat și nici el n-a mai trecut pe la mine, mai ales că pe Carina o apucau pandaliile numai când auzea de el... „să nu-mi mai calce în casă!”. Într-un fel, dacă stau să mă gândesc, chiar de asta-mi plăcea să-l mai salt de la „Zoiosul”, unde-și făcea veacul vânzându-și poeziile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a prins gumă de mestecat și-un fluturaș de reclamă, „Vrei să ai un corp de invidiat?”. Cred că numărul patruș’ unu spre patru’ș doi... Rămâne în șosete de lână gri. Începe să tragă de cracii pantalonilor. Anatol o apucă de-o aripă, s-o susțină. Zboară și pantalonii chinezești și șosetele. Pun capul la cutie, ca un căprar din Afganistan terorizat de tirul de mortiere. Înc-o țigară. Tot cu sete. Poposește și puloverul în dungi, din mohair sută la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
poemul pe moaca ta. Nu merge și pace, asta-i parcă de burete... Pe mă-sa, fir-ar să fie de comedie! Anatol, n-am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am cum să scriu, frate... - Ia stai... îi vine o idee salvatoare amicului meu. Eu o s-apuc dintr-o parte, îi întind pielea și tu scrie repede. Acuma, cum ziceai că e? Muza îndură totul cu stoicism, dar când îi apucă unul dintre cele trei pliuri ale burții, începe se chicotească: - Stai, Anatol, hihihihi, mă gâdili...hihihi... - Paceauro, nu te mai zbuciuma și tu... Stai acolo, terminăm, facem poze și gata! Și tu, Tavi, ce stai ca mamelucul? - Păi, cu ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ochiuri. Ce să caute „Portul Vechi” lângă Bahlui? - Prinde-te de bară, să nu-i dai drumul, dacă pui și picioarele pe bordură, nu-ți ajunge apa decât până la brâu, nu pățești nimic, nu te mai sclifosi. Poți să te-apuci de scară, așa, să nu-ți fie frică, lasă-te. Hai, că te-mping eu de burtă... Parcă ești un topor! Înțelege odată, poți pluti, nu e așa de greu, te ține apa... Respiră normal, hai... Nu strânge aerul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
la refec, s-au lăsat bătuți ca niște proști, au aruncat babele-n ei cu ouă. Da’ ce-s rele ale noastre, ho-ho!, să le-auzi pe-ale lor când își dau drumul la gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu toată apa Prutului. Când am fost io acolo, s-a apucat una să mă-njure că-i dădusem peste coșuri, știi cum? Și căutătura a dracului, de tătăroaică... De-aia zic c-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
rele ale noastre, ho-ho!, să le-auzi pe-ale lor când își dau drumul la gură, te dumneiezesc apăsat de n-apuci să zici nici mâr, nu te speli cu toată apa Prutului. Când am fost io acolo, s-a apucat una să mă-njure că-i dădusem peste coșuri, știi cum? Și căutătura a dracului, de tătăroaică... De-aia zic c-au avut noroc, au venit americanii, le-au făcut drumuri, ăia au bani să-i bea în zonă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
bun, îți umpli tu buzunarele, doar de asta se duc toți în politică, da’ mai oprește-te, mai fă ceva și pentru nație... dar nu, că-s între ei... se știu, se-acoperă... și-s al dracului de gingași, i-apucă ulceru’ la pușcărie și tusea măgărească și bubele dulci, suferă săracii, le ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da’ noi am fost proști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
am lichidat. Ba nu, a mai rămas un plămân, uite la el ce rozaliu e, cu alveole curate de nefumător, se lasă ca o cremă de căpșuni când ating cu degetul. Vreau să mă spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița un gest atât cât să-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
un Mesia idiot, muieri dezbrăcate, vreun viol în grup... Ce zici, îți las textul sau vrei mai întâi să dăm o raită pe la hotel? Își mai scutură o dată codițele. - Lăsați, dar nu pot promite... Nu mă feresc destul de repede și apucă să mă pupe. Tresar ca atunci când mă tai cu ața dentară. Abia acum sesizez c-au mai apărut două citate din clasici, nu știu cine le confecționează la imprimantă. Au sublinieri galben-fosforescente, acolo unde-i ideea mai importantă. Sunt mobilizatoare, înălțătoare, filozofice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ceva, dacă nu înzecit. Să-mi ții și mie un loc pe-aproape, pentru că nu se știe... - Cine știe care-i soarta omulu’... mă ajunge din urmă un comentariu de Evanghelie. - Mișcă, vită! Nu vezi că-i verde? Dormi? Asta e, mă apucase reflecția în mijlocul drumului. O femeie se apără cu plasa de cartofi de o creatură zburlită. Nu sunt cavaler, nu intervin. Nici alții, cartofii se rostogolesc pe trotuar și în stradă. Liceenii din stație exersează pase cu tuberculii. - Dacă ăsta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
să-i dea telefoane de amenințare în timpul nopții, că ai antene prin care faci perturbații, că-i arunci pe geam țânțari care-aduc malarie, broaște, salamandre, șobolani gâtuiți, viezuri beliți și chiar și-un cal mort...” - Mișto gradația! - Ce-i, te-apucă teoria literară? A, am pus la cale să fie răpită, să i se scoată din creier tot ce știe. Nu știe exact, dar crede c-a fost adormită, drogată, i-am băgat ceva în vene cu seringa, a văzut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
dat drumul la maimuțoiul de plastic care se dădea peste cap. Ce să-ți zic, nu-ți prea vine să-l vezi nici cu țoalele pe el. - Nu, și eu trebuia să-i admir... Și, colac peste pupăză, s-a apucat să-mi povestească cum a rămas ea gravidă, pe la șaptesprezece ani, a făcut avort, cu relații, și-era băiat, l-a și văzut... a vrut să-l vadă... Cum maică-sa e alcoolică și-a băut sodă caustică... și taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Acum îți vine totul pe calculator, pe calc și tot îs încălțați. Lasă că și ăia care-aduc calcurile parcă-s înțărcați cu zeamă de ceapă... Vine unu’ aseară... E tot? îl întreb. „Cum să nu!” se bășică telectualu’. Pregătesc, m-apuc de turnat forme și văd că nu-i o pagină... o pierdut calcu’ în maxi-taxi, nu mai știe cum, da’ l-o avut... Sigur l-o avut! „Și-acuma, nea Mitică, ce fac...” i se tuflește mândria. I-am tipărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]