8,255 matches
-
și Poliția, ne-am strecurat ca niște fantome de-a lungul coridoarelor purpurii, cu mochetă verde pe mijloc. Degeaba. Când am ieșit din lift, la parter, am dat nas în nas cu Maria și doamna Oacă. Coborâseră la recepție să aranjeze problemele legate de cazarea mea. Am surprins-o pe madam Oacă privindu-ne și zâmbind pișicher pe sub sprâncenele ei roșcate și încrețite de un permanent cu bucle mici. Asta m-a iritat teribil. Maria ne-a întrebat ce facem, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zile pierdute cu greva. C XXVI Se deșteptă abia când soarele îi bătea pe pleoapele subțiri. Trebuia să fie trecut de zece. Se simțea emo, înnegurat și apăsat de relele lumii. Se îmbrăcă în negru și, intrând în baie, își aranjă bretonul cu mașina de tuns. O fâșie de păr îi cădea peste ochiul drept și se prelungea până la bărbie. I-ar fi plăcut să-și lase cioc, dacă nu barbă, însă părul care îi creștea din față era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
demonstreze că Leo era un sadic care-și distrusese prima soție intenționat, interzicându-i să mai ia tranchilizantele prescrise de psihiatru. Bine, dar el aflase deja de fragilitățile genetice ale Sabinei, de internările succesive pe care maică-sa i le aranjase forțat în sanatoriul de la Măgura. Apoi, dacă Leo ar fi fost un sadic patentat, s-ar mai fi căsătorit cu Sabina doar pentru a-i conferi statutul de femeie măritată? Și asta la momentul când era subjugat fără drept de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zmucea să iasă din corp. O lumânare, o lumânare! și ceilalți o luară cu forța pe bătrâna care se dădea de ceasul morții să fie lăsată să-l mai vadă o dată, să nu-i dea voie să moară. Bătrânul preot aranjase dinainte să fie depus la capela cimitirului. Așa că, după ce-i spălară trupul schinguit de boală, îl duseră pe seară în orașul morților. A doua zi, dis-de-dimineață, întregul familion se îndrepta prin nămeți spre întâlnirea cu patriarhul care, pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soț, începu să-i așeze hainele și giulgiul cu dantelă. Bătrânul purta veșminte preoțești galbene cu broderii albastre. Mergea împodobit la întâlnirea cu Dumnezeul pe care-l cinstise toată viața. Ceilalți prinseră și ei curaj. Cornel se apropie și-i aranjă potcapul, nu înainte de a i-l împinge nițel pe o ureche, așa, ca să-i dea un aer ștrengăresc. Nepoții se strânseră fascinați de culoarea de lumânare a Bunicului. Îl atinseră sfioși, apoi luându-și-o în cap, începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese fatal. Fecioara cu coasa îl prinsese neîncordat. În drum spre priveghiul mortului se întâlni cu cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
argumente și contraargumente. Maria ne lăsa în fața ușii o tavă cu mâncare. O auzeam cum dă explicații rudelor la telefon: că sunt nehotărâți, că el e încurcat cu alta, că ea nu crede că se mai face ceva, chiar dacă a aranjat cu analizele. Toată lumea era foc și pară. Spre sfârșit, Sabina a ajuns la concluzia că, chiar dacă nu din dragoste, căsătoria tot e bună pentru o femeie. O femeie divorțată are mai multe șanse să-și refacă viața decât una care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
l-am făcut a fost să găsesc un telefon public, de unde am sunat-o pe Adelina: m-am însurat acum zece minute, dar de iubit, pe tine te iubesc! L LVI Sala restaurantului fusese eliberată, iar în centrul ei era aranjată o masă lungă, capabilă să ridice moralul a o sută de burți. Pe platouri lungi erau frumos dispuse aperitivele. Aveam și lumânări și două feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-au dus pe la casele lor, iar nașii să se odihnească, pentru că aveau să plece la un drum mai lung. Neobosiți au fost Paulina și Vasile care, ajutați de neamurile și vecinii lor, au strâns mesele, au spălat vasele, au aranjat totul în ordine și curățenie, lăsând o masă la care să poată mânca puținii oameni care mai rămăseseră pe acolo și bineînțeles, cei care făcuseră ordine. Când s-au trezit, nașii s-au pregătit de plecare. Paulina și Vasile le-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care i l-am spus și lui. Numai așa l-am convins să mă lase, că voia să mă ia cu forța. Tot vorbind ele în bucătărie, Vasile și Petrică la masă în curte, era gata și mâncarea. Femeile au aranjat pe masă bucatele și s-au așezat toți la ospăț continuând discuțiile, acum toți patru despre cele întâmplate în Murgeni, ori în Cocora, despre problemele legate de gospodăriile lor, despre planurile de viitor. Aproape de ora sosirii autobuzului spre Murgeni, s-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de vorbă cu Prințesa,i-a revenit iarăși dorința de a avea o fată. Îi plăcea de această fată, chit că era țigancă și-ar fi vrut s-o știe a ei. Când a venit arhitectul, adică soțul ei, a aranjat masa și au început să mănânce. — Ce gustoasă tocăniță ai făcut azi, Zina, a lăudat-o Eusebiu. Se simte gustul de roșii așa cum îmi place mie mâncarea; cu multă ceapă, cu multe roșii. Știi că nu mai aveam roșii și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spus că pe Prințesă o cheamă și Teofana fără să le dezvăluie toată povestea fetei. — V-aș ruga, boierule, s-o mai lăsați cu noi în șatră până plecăm. — Bine. Nicio problemă. În familia Stamate, era multă bucurie. Zina îi aranja camera în care va locui Prințesa. Niciodată n-o văzuse Eusebiu atât de fericită ca acum. Te bucuri, te bucuri, Zino? — Cum să nu mă bucur, Sebi? Vom avea o familie adevărată. Să-ți mai spun una; și Dumnezeu ne
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai petrece în șatră. Peste câteva zile trebuia să vină domnul și doamna Stamate s-o ia la ei, după care țiganii trebuiau să plece cu șatra în altă parte. De aceea era mare forfotă. Pe de o parte îi aranjau hainele Prințesei pe care trebuia să le îmbrace la plecare, pe de altă parte își adunau lucrurile cu care trebuiau să plece ei. Niciodată nu plecau cu părere de rău spre alte meleaguri, fiindcă viața nomadă era viața lor în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
gândea că poate boierilor nu le place și nu dorea să dea cu bâta în baltă de la început.Așa că s-a așezat într-un colț pe canapea și stătea tăcută până boierii au luat bagajul din mașină și i-au aranjat lucrurile Prințesei în dulapul din camera ei. — Prințeso, ce ești așa tăcută? Vino să-ți vezi camera și cum ți-am aranjat lucrurile tale, a îndemnat-o doamna Zina. — Îți place?a întrebat-o Eusebiu Stamate. — Îmi place, boierule, săru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
într-un colț pe canapea și stătea tăcută până boierii au luat bagajul din mașină și i-au aranjat lucrurile Prințesei în dulapul din camera ei. — Prințeso, ce ești așa tăcută? Vino să-ți vezi camera și cum ți-am aranjat lucrurile tale, a îndemnat-o doamna Zina. — Îți place?a întrebat-o Eusebiu Stamate. — Îmi place, boierule, săru’ mâna. Acum că ești fata noastră n-o să ne mai spui „boierule” și „cucoană”. — Dar cum, boierule? — Mamă, tată, sau cum ai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
consultat cu părinții ce cadou să-i cumpere. Au convenit împreună, pondere având părerea lui Eusebiu să-i cumpere un ceas de mână pe care să-l aleagă tatăl ei care era cel mai indicat. În ziua aceea, Cezar a aranjat la patru ace a urcat la Teofana să o ia la el. — Ți-au venit deja oaspeții? Nu, dar vreau ca tu să fii prima. Nu ne potrivim în păreri. Vreau să fiu ultima. — De ce Teofana? este dezamăgit. — Te rog
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
el. — Ți-au venit deja oaspeții? Nu, dar vreau ca tu să fii prima. Nu ne potrivim în păreri. Vreau să fiu ultima. — De ce Teofana? este dezamăgit. — Te rog, lasă cum vreau eu. Numai bine până se adună toți, mă aranjez. N-o să te țin lângă mine până mă spăl, până mă pieptăn, mă îmbrac, când tu trebuie să-ți primești oaspeții. — Bine dar să nu întârzii, acceptă Cezar. Ciau! Te aștept. — Ciau! N-ai nicio nădejde, îl necăjește ea. — Teofana
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
azi, numărul mașinilor fiind mult mai mic. Era o plăcere să mergi cu autoturismul. Au ajuns la Gara de Nord. Acceleratul București Constanța era deja pe peron. Și-au luat rămas bun, Teofana a urcat în vagon la locul ei, și-a aranjat bagajul și a ieșit la fereastră să mai discute cu părinții. Când trenul s-a pus în mișcare și-au făcut semne cu mâna. — Să ai grijă de tine!i-a spus Sebi. Să fii cuminte! Teofana, a sfătuit-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
plimbare benefică, s-au întors la vilă, întretându-se fiecare spre camera lui. — Săru’ mâna, Teofana. Te aștept mâine pe plajă. — Noapte bună! Ne vedem mâine. A doua zi, știind că protectorul ei ocupă loc, Teofana a mai lenevit. S-a aranjat minuțios, dichisindu-se, deși era în șort și a cumpărat gustări și două sticle cu limonadă rece, cum era atunci. Când a văzut-o Alexandru venind agale, i-a făcut semn cu mâna, că ea, cu ochelarii de soare, îl
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
își verifică datele într-un carnețel. Te-ar deranja prezența mea la tine acasă? — De ce să mă deranjeze? Ce-ar spune părinții tăi să mă vadă? — Ai fi bine venit. Trenul suna apropierea de gară. Alexandru se ridică oftând, își aranjează bagajul. După ce salută pe cei din compartiment, iese pe culuoar urmat de Teofana. În aceste ultime momente se îmbrățișează amândoi sărutându-se de mai multe ori pe obraz. — Să ai grijă de tine!îi sărută mâna zăbovind să i-o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lăudat. — Să scoți din butoiul ăl mai mic de lângă ușa din pivniță, că e un vin bun, cu un buchet plăcut, îi spune mama tatălui lui Alexandru. — Și când pleci? — La sfârșitul săptămânii. Vineri sunt la ea. Trebuie să-mi aranjez mașina, s-o alimentez cu benzină. — Să văd ce cămăși mai ai pe aici, batiste, cravate, chiloți, maieuri ca să ți le spăl, să ți le calc, să arăți și tu a domn cum te-am învățat să te porți întodeauna
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe aici, batiste, cravate, chiloți, maieuri ca să ți le spăl, să ți le calc, să arăți și tu a domn cum te-am învățat să te porți întodeauna. — Ți-am mai adus câteva la spălat. Sunt în mașină. — Să-ți aranjez și costumele ca să-ți iei pe care îți place. — Alexandre, tată, tu o iubești? — Sigur că o iubesc, chiar foarte mult. — Dar o cunoști? — Dacă n-aș cunoaște-o nu mi-aș dori-o de soție. — Bine, bine, dar cât
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
duminică s-o duc în oraș, la apartamentul meu, să vadă unde locuiesc și luni să plecăm înapoi la ea acasă, ca să mă întorc până marți când trebuie să fiu la serviciu. — E bine cum zici tu deocamdată. Mai târziu aranjăm să ne întâlnim și noi părinții unii cu alții, e de părere tatăl. Parcă voi v-ați căsători. Să presupunem, prin absurd, că părinții ei nu sunt de acord, atunci nu ne căsătorim? Sau dacă voi nu sunteți de acord
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unde stătea Teofana. A urcat și-a bătut la ușa ei. Cum era de așteptat au apărut toți în hol. Alexandru s-a uitat prima dată la Teofana care i s-a părut atât de frumoasă, probabil unde se și aranjase. S-au îmbrățișat, s-au sărutat prietenește, bucuroși de revedere. Teofana a făcut prezentările. — Săru’ mâna, doamna Stamate! Eu sunt Alexandru, prietenul Teofanei, i-a sărutat mâna Zinei. — Bine v-am găsit, domnule Stamate. — Bine ai venit, domnule Alexandru. Poftiți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]