13,069 matches
-
în timp ce trăgea de subsuori soldatul muribund, pentru a-l sprijini de zidul cel mai apropiat, îl văzu pe alan țâșnind înainte. îl chemă înapoi, strigându-i să-l aștepte, dar acela nu-l ascultă și își urmă drumul, strângându-și arcul în brațe. Cu armele în mâini, Sebastianus și ceilalți doi îl urmară și, în câteva clipe, după ce trecuseră de cotul străzii, zăriră turnul la nu mai mult de o sută de pași. Era multă mișcare acolo. Circa douăzeci de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un du-te-vino tumultuos, fără nici o direcție precisă, căci, pentru cetățenii Aurelianei nu se mai găsea un alt loc unde să se refugieze. — S-a sfârșit. Sunt huni! constată Maliban, scoțând cu iuțeală o săgeată din tolbă și potrivind-o în arc. Soldatul bărbos, pe care tovarășii săi îl strigau Duryodhan, își făcu loc și se duse să privească dindărătul carului. — Blestemații! mârâi, fulgerându-i pe dușmani cu ochii săi negri ca tăciunele. Dar, dacă își închipuie că o să ne biruie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
destinul îi împingea spre o nouă confruntare; și de astă dată, hunul era mai puternic. Avându-l acum în bătaia tirului, pentru a nu fi văzut, Maliban se duse până la spațiul strâmt ce se deschidea între două care și încordă arcul. Sebastianus însă întinse brațul să-l oprească: — Așteaptă! Cred că vrea să vorbească. într-adevăr, Balamber își oprise calul la nu mai mult de douăzeci de pași de baricadă și scruta mulțimea, printre care. înțelegând că își căuta un interlocutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mine! strigă, trăgând sabia și dând pinteni calului. Războinicii hiug-nu o porniră după el într-un galop furios mai întâi de-a lungul malului, apoi, împroșcând cu putere apă împrejur, direct în albia râului. Nu avuseseră vreme să tragă cu arcul, iar ciocnirea cu goții se produse imediat și fu cât se poate de dură. înaintând prin apa tulburată, care în unele locuri ajungea până la genunchii cailor, războinicii se înfruntară în zeci de dueluri corp la corp pline de furie. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
singur lucru. Desfășurarea! strigă. Lărgiți rândurile! Faceți loc arcașilor! Cu toată tensiunea momentului, ordinul fu executat cât se poate de bine și aproape pe loc. Maliban apăru alături de Sebastianus, în timp ce alanii săi, ieșind printre rândurile ilirilor, veneau în față cu arcurile pregătite și cu săgețile pregătite în coardă. Fără să mai aștepte ordinul lui și strigând ceva către oamenii săi, Maliban își întinse arcul și slobozi prima săgeată. Alte o sută o urmară în doar o clipă, prăvălindu-se peste hunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe loc. Maliban apăru alături de Sebastianus, în timp ce alanii săi, ieșind printre rândurile ilirilor, veneau în față cu arcurile pregătite și cu săgețile pregătite în coardă. Fără să mai aștepte ordinul lui și strigând ceva către oamenii săi, Maliban își întinse arcul și slobozi prima săgeată. Alte o sută o urmară în doar o clipă, prăvălindu-se peste hunii ajunși în pozițiile mai înaintate și doborând o bună parte din ei. Ceilalți însă continuară să înainteze și ajunseseră deja la circa treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
doborând și mai mulți. Se opriră atunci și rupseră rândurile, izbindu-și caii unii de alții și călcând peste răniții căzuți în mărăciniș. Ocupați să-și țină sub control caii pe acel teren neprielnic, nu erau capabili să răspundă cu arcurile și se găseau, practic, la cheremul romanilor. Sebastianus înțelese că acela era momentul. — Javelinele! strigă, iar salva ucigătoare abia fusese lansată, când, el trăgând sabia se avântă pe coastă în jos. — A Cincisprezecea înainte! Toți după mine! La sunetul trâmbițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții perfect protejați de armură, dușmanul ceda teren. Văzând ceea ce se întâmpla, Balamber se însufleți din nou: victoria! Victoria era aproape. Lăsă de o parte arcul și scoase sabia, apoi își împunse cu furie calul și îl împinse înainte pentru o ultimă sforțare. Alți războinici hiung-nu îl urmară. Securile pedestrașilor deschiseseră breșe în bariera sulițelor alane și într-una din aceste breșe Balamber se azvârli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ar fi fost dezastruoasă, dar, gândi Balamber, acei cumpliți războinici, care luptaseră ore întregi, erau probabil foarte obosiți, cu siguranță mai mult decât ai săi. în orice caz, trebuia să încerce să-i oprească, trebuia să-și salveze regele. — Pregătiți arcurile! ordonă. Vizigoții erau numeroși și se apropiau cu iuțeală. Nu strigau, probabil fiindcă erau obosiți, iar înaintarea aceea tăcută într-un nor de praf, călare pe cai epuizați, părea o imagine de coșmar. în spatele său, Balamber auzi apropiindu-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mărșăluiau înaintea lor, conduse carul cu precauție, pe o pantă lungă și accidentată. Când terenul deveni plan, Go-Bindan se întoarse din nou spre el: — Mandzuk a spus că o să mă învețe să călăresc, să mânuiesc sabia și să trag cu arcul; așa o să ajung vitează ca tine. Pentru că tu ești cel mai bun. Spune că i-ai omorât pe toți cei care ți-au ucis părinții, iar eu o să fac a fel. O să-i ucid pe toți turingienii. Și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi deja prima săgeată, doborându-l din șa pe cel mai apropiat dintre atacatori. Și atunci, căutându-și următoarea țintă, o recunoscu. înainte de a-i vedea trăsăturile feței, îi recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu este stîncă așa ca Dumnezeul nostru. 3. Nu mai vorbiți cu atîta îngîmfare, Să nu vă mai iasă din gură cuvinte de mîndrie; Căci Domnul este un Dumnezeu care știe totul, Și toate faptele sunt cîntărite de El. 4. Arcul celor puternici s-a sfărîmat, Și cei slabi sunt încinși cu putere. 5. Cei ce erau sătui, se închiriază pentru pîine, Și cei ce erau flămînzi se odihnesc; Chiar cea stearpă naște de șapte ori, Și cea care avea mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
în casa tatălui său. 3. Ionatan a făcut legămînt cu David pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David și i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul și încingătoarea lui. 5. David se ducea și izbutea oriunde-l trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război, și era plăcut întregului popor, chiar și slujitorilor lui Saul. 6. Pe cînd veneau ei, la întoarcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Un tobogan cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acelea. Bătrânul îl urmă pe graf într-o încăpere rotundă, ai cărei pereți gemeau de arme și trofee cinegetice. Pumnale cu tecile încrustate cu agate, lănci, halebarde și sulițe, iatagane încovoiate, săbii de toate soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau aerul, înscriind pe cer volute leneșe și grațioase însemne efemere. Iarmarocul era în afara urbei, nu departe. îl găseai ușor după zgomot, după mirosul acru de urină de vite amestecată cu paie sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pornea din josul vasului, terminându-se într-un cap de șarpe deasupra umărului. Bragagiul alegea una din cănile de cositor, mari și zornăitoare, agățate în cârlige de chimir și se înclina, făcând licoarea de mei să traseze prin aer un arc de cerc. Roiuri de viespi ornau și dădea viață alamei. Harapnice îndemnau caii aduși la vânzare să urce la deal căruțe cu roțile blocate cu câte un bulumac. Scrâșnet de metal pe piatră. Miros de ars și de sudoare. Rânjete
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îi va fi și scăpare și mormânt... Rosti frazele ca pe o osândă, nezorită, cu voce înceată și hodorogită, astfel că nimeni nu înțelesese ce a bolborosit Sempronia, iar câteva babe au crezut doar că a trecut un rădvan fără arcuri pe drumul pietruit din fața casei. L-au hrănit cu salep fiert în lapte, astfel că la paisprezece ani era un zdrahon de bărbat care spărgea piatra la carieră. La nouăsprezece ani, Zlota reinstaură în târg un vechi obicei justițiar păgân
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
nu apucase încă să-l afle. Căută prin memorie acea stare copleșitoare de conviețuire cu obiectele. Zile și nopți în șir încercă din nou să se încarce cu energia lor, dar mecanismul meditației refuza să se deblocheze. Rotițe, pârghii și arcuri noi apăruseră, complicând și deturnând jocul. Simțea că obiectele acelea misterioase pe care le agonisise, pe fiecare împreună cu povestea sa, nu se mai lăsau descifrate și nici dezghiocate de învelișul lor solzos, pentru a le putea gusta în voie carnea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
din copilărie. Buzele ei, înroșite de sucul rubiniu, dădeau o expresie provocantă frumuseții ei blonde. În sfârșit, căzând, din treaptă în treaptă, în cel mai autentic rousseauism și contribuind și influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți de corn și ne-am dus în pădure la vînat! Bineînțeles că niciodată n-am vânat nimic. Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca și arcul, mi-a rămas în amintire ca o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rousseauism și contribuind și influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți de corn și ne-am dus în pădure la vînat! Bineînțeles că niciodată n-am vânat nimic. Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca și arcul, mi-a rămas în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis. Deși vizitele mele nu erau zilnice, totuși, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți de corn și ne-am dus în pădure la vînat! Bineînțeles că niciodată n-am vânat nimic. Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca și arcul, mi-a rămas în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis. Deși vizitele mele nu erau zilnice, totuși, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe drum, așteptîndu-mă. Uneori
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că, inițial, a fost luat în mănăstire - adică eliberat de îndatoririle sale de preot parohial - pentru a fi ferit de tentația persistentă de a administra enoriașilor hostia sacramentală stând la distanță de ei și descriind cu ea o traiectorie în arc, peste umărul lui stâng.) Cât despre mine - prefer să-l las pe Seymour la urmă -, sunt sigur că nu trebuie să vă mai spun că și eu dansez puțin. La cerere, bineînțeles. În afară de asta, trebuie să menționez că am deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
doua lansare pe care o face. Seymour era imbatabil în optzeci sau nouăzeci la sută dintre aceste încercări, fie că era primul sau al doilea trăgător. Când arunca de departe, bila lui o atingea pe a ta după ce descria un arc larg, ca o lovitură la popice executată din extrema dreaptă. Și aici, ținuta lui, forma, erau înnebunitor de nereglementare. În timp ce toți ceilalți își aruncau bila printr-o mișcare în jos a încheieturii mâinii, Seymour își lansa proiectilul lui cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fătase, la rându-i, pentru mai mare siguranță, câțiva purceluși prin unghere mai ascunse. Apropiindu-se de canapeaua extensibilă, adusă cu atâta grijă de la Rădăuți, vizitatorul o examină cu atenție, după care, spre ușurarea Mașei, spuse: - S-au rupt două arcuri și al treilea e gata-gata să pocnească... Mașei parcă i se luase o piatră de pe inimă. Credea că oaspetele va pomeni de bani. Se pare Însă că pe vizitator banii nu-l prea interesau. - Ce s-a Întâmplat? făcu Extraterestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]