6,861 matches
-
alții - Costache Racliș, Grigore Cuza, Ioan Popescu, Panaite Chenciu ca susținători entuziaști în acțiunea de aplicare a reformelor preconizate. Boierul unionist bârlădean Manolache Costache Epureanu din ministru cu diferite portofolii a ajuns chiar primministru. Vorbind despre ziarul “Bârladul”, fondat de ardeleanul Solomon Halița și tecucianul G. Ghimbășanu, având colaborarea profesorilor Grigoe Negură, C. Slobozeanu și Se știe, din Comitetul Unirii pentru Moldova, înființat la Sion, Dumitru Cerchez, Dumitru Miculescu și alții. 241 subscripție pentru ridicarea la Bârlad a monumentului lui Manolache
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
și Constantin Hamangiu, fost elev al Liceului „Codreanu”, promoția 1889, ulterior academician, ministru de justiție, cetățean de onoare a municipiului Bârlad, născut la Pogonești - Bârlad într‐ o familie de răzeși. Redactorul principal al revistei a fost Solomon M. Haliță, dascăl ardelean care, alături de G. Ghimbășanu au scos un ziar conservator cu numele Bârladul, dar activitatea sa culturală de seamă a fost concentrată către revista George L azăr, sursa ei de inspirație fiind aceea a naționalismului profe sorului universitar din Iași, Simion
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
publicistica românească a împlinit două veacuri și jumătate, în 1981, de la apariția pe teritoriul nostru a primului periodic românesc,” numit “Calendar” întocmit și tipărit în anul 1731 de dascălul Petcu Soanul din Scheii Brașovului, în Transilvania, înainte de activitatea reprezentanților Școlii Ardelene, devansând cu aproape 100 de ani “Curierul românesc” a lui Ion Heliade - Rădulescu și “Albina românească” publicat de Gheorghe Asachi, ambele datând din 1829. Cititorii află și despre faptul că în 1839, la mai puțin de 390 un an de la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
curat românești"97. Peste câteva zile, guvernul decidea "ocuparea repede a Chișinăului și Basarabiei, cu condiția să fim în formă acoperiți de guvernul de acolo, oricât de puțină autoritate ar avea (s.n. C.M.)"98. Inițial, s-a încercat utilizarea voluntarilor ardeleni aflați în apropierea Chișinăului, comandamentul român hotărându-se cu greu să disloce trupe de pe front. În final, s-a apreciat că situația era atât de indecisă în confruntarea cu Puterile Centrale, încât două divizii românești în plus sau în minus
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
focar de confruntări armate în Moldova, datorat indisciplinei și dezertărilor din armata imperială rusă. Pentru restabilirea ordinii și susținerea simultană a frontului, orice contingente erau binevenite, fie că erau rusești sau moldovenești, fie că era vorba de sârbi sau de ardeleni. Dintre toate, trupele regulate românești i se păreau cele mai stabile, drept care Berthelot insista ca ele să intervină și dincolo de Prut, "să repună ordinea în Basarabia, mai ales pe căile ferate". Convins de labilitatea guvernului și de scepticismul comandanților militari
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o fericită coincidență, astfel încât, în ciuda festivităților, și-a continuat programul personal "am încheiat [călătoria în oraș] cu vizita la librăria pe care o patronează Carol, de unde am cumpărat o colecție de cărți noi, germane"215. În anul următor, un jurnal ardelean deplângea insuficienta participare a întregii țări la aniversarea zilei de 1 decembrie și sublinia necesitatea decretării sale ca "sărbătoare națională"216. Transilvănenii încercaseră să impună acest lucru încă din 1919, printr-o hotărâre a Consiliului Dirigent 217, dar legislația Regatului
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
1923, organizația militantă "Astra" își asumase formal "răspunderea sărbătoririi zilei de 1 decembrie, în cadrul despărțămintelor, în Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș"219, declarând-o apoi zi specială a asociației 220. Astfel s-a instituit o adevărată tradiție a devoțiunii publice ardelene dincolo de mizele politice ale momentului pentru simbolistica respectivei aniversări. În 1928, s-a exprimat în mod repetat intenția aniversării celor 10 ani de la unire. Până la urmă, nu s-au mai întreprins acțiuni comemorative de amploare, dar s-a revenit la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
scrise într-un stil prea înalt și greu de înțeles pentru elevii din școalele noastre civile, iar de altă parte cuprind prea multe amănunte fără importanță educativă și tratează în mod foarte sumar momentele cele mai însemnate din trecutul românilor ardeleni"259. Din perspectiva lor, ziua de 1 Decembrie 1918 deținea, firește, o importanță covârșitoare, autorul celui mai nou și popular manual de istorie națională având un rol important în fixarea didactică a acestui sentiment. Ne referim la istoricul ardelean Ioan
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românilor ardeleni"259. Din perspectiva lor, ziua de 1 Decembrie 1918 deținea, firește, o importanță covârșitoare, autorul celui mai nou și popular manual de istorie națională având un rol important în fixarea didactică a acestui sentiment. Ne referim la istoricul ardelean Ioan Lupaș, care a publicat numeroase cărți școlare între 1921 și 1944. El pare să fi răspuns, deopotrivă, atât așteptărilor din Transilvania, cât și cerințelor formulate de autoritățile centrale. De la prima ediție a manualului său, Lupaș a insistat asupra importanței
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mare sărbătoare națională, căci: Ea ne-a dat / Domn puternic țării noastre / Libertate și Regat"278. În capitolul despre "Întregirea neamului (1916-1919)", personajul central era încă regele Ferdinand. Dar ziua de 1 decembrie 1918 era amintită doar pentru că atunci românii ardeleni "se strâng la Alba Iulia și hotărăsc unirea", după ce "același lucru îl fac Bucovinenii, iar frații Basarabeni hotărâseră același lucru mai înainte". Adevărata naștere a "României Mari" s-a produs odată cu încoronarea de la Alba Iulia, în 1922, când "regii întregirii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
legate de Basarabia și Bucovina, întărind doar convingerea apartenenței definitive a Transilvaniei la România. Reîntoarcerea zilei de 1 decembrie 1918 în manuale, ca moment de maximă celebrare a unității naționale, era deci incompletă, de vreme ce nu erau clar menționați decât românii ardeleni. Și în anii următori s-a păstrat aceeași tendință istoriografică, cu un repertoriu ilustrativ mai bogat. Prin acest efort didactic de vizualizare s-au impus și imaginile emblematice ale evenimentului, dominate de reproducerile neclare ale unor fotografii de grup, cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
final de capitol, elogiind mai întâi "unirea din 1918" pasaj distinct al lecției, încheiat cu o scurtă informare despre Bucovina 359 și apoi "Unirea Transilvaniei cu România". Observăm, în continuare, o preferință vizibilă, puternic încărcată cu detalii factuale, pentru episodul ardelean și pentru Adunarea de la Alba Iulia. Portretele eroilor Vasile Goldiș, Emil Isac, Octavian Goga, Vasile Lucaciu au înlăturat fotografiile neclare cu mulțimea românilor adunați la Alba. Lista celor menționați la sfârșit de lecție pentru că avuseseră "un rol de frunte" în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a XI-a, ediția a IV-a, București, 1948, pp. 542-553. Aici se scria despre "ocuparea Basarabiei" și "alipirea Transilvaniei". În ultimul caz, explicația era, totuși, nu foarte departe de unele perspective contemporane asupra unirii, întreținute și de liderii politici ardeleni, aflați aproape mereu în opoziție, după 1918. Manualul relata că "sub presiunea armatelor române, care înaintează în Transilvania, și pentru a dobândi un sprijin împotriva frământărilor revoluționare, partidul național, prezidat de Iuliu Maniu, acceptă unirea Transilvaniei cu România (s.n. C.M.
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
V, traducere de Sanda-Ileana Racoviceanu, Editura Historia, București, 2006, p. 442. Observăm că ordinea simbolică a celor două entități unite (Regatul și Transilvania), corespundea perspectivei suveranilor țării ce decretaseră intrarea în război pentru eliberarea acestei provincii și nu celei a ardelenilor, care considerau că unirea era consecința deciziei luate la Alba Iulia. 215 Ibidem. 216"Mureșul" (Tg. Mureș), din 3 decembrie 1924, p. 1; conform menționării făcute de Constantin Nuțu, Mircea Tomescu (coord.), Contribuții bibliografice privind unirea Transilvaniei cu România, București
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar se va regăsi parțial cu o altă argumentație și din alte rațiuni în noua periodizare a istoriei românilor, impusă în manualele de istorie din anii '70. 287 Ibidem, p. 339. 288 Ibidem, p. 349. 289 Ibidem. Anticipând retroactiv gestul ardelenilor, un alt autor scria că "regele Ferdinand intră la 1 Decembrie 1918 în București ca rege al tuturor Românilor (s.n. C.M.)" (Gh. C. Teodorescu, Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară, Editura Librăriei Socec, București, 1936, p. 161). 290
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
atât mai mult, să fi fost și singurul ei creator (Ibidem, p. 479). 297 Un editorial care rememora, în 1929, cele petrecute cu peste un deceniu în urmă, expunea clar aceeași teză a meritelor celor din Regat. Hotărârile curajoase ale ardelenilor erau, fără îndoială, memorabile, dar realizarea efectivă a unirii avusese nevoie de sprijinul armatei române: "așa se explică pentru ce marea adunare națională a românilor din Alba Iulia a fost convocată în ziua de 1 decembrie 1918, când sub scutul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
pot face glume despre o anumită comunitate socială sau națională cu membrii comunității sau cu cei cărora anumite clivaje socioprofesionale le sînt necunoscute (după cum noi nu rîdem la bancurile cu saxoni ale germanilor, la fel glumele noastre cu olteni sau ardeleni nu pot fi receptate de alte popoare care nu cunosc profilul moral al acestor locuitori). Deci glumele legate de specificul național nu sînt înțelese dacă nu avem anumite cunoștințe despre mentalitatea celor în cauză (infra VIII): viii) La stabilirea terenului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
au păstrat cele trei Fronturi, dezvoltându-se, ca număr și personal, centrele, subcentrele, rezidențele și rețelele informative. Astfel, existau: Frontul de Vest era condus de locotenent-colonelul Aurelian Andra, un „foarte bun cunoscător al problemelor, în special cele maghiare, el fiind ardelean de origine”. Centrele lui informative erau la: Brașov, Teiuș, Beiuș, Arad și Timișoara. Un subcentru informativ era la Turda. Rezidențele erau în teritoriul ocupat de Ungaria: Târgu Secuiesc, Reghin, Budești, Dej, Ilva, Oradea și, în străinătate, la: Budapesta, Bratislava, Lvov
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
asemănător, începutul secolului următor aduce renumita Descriptio Moldaviae a lui Cantemir. Sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui de-al XIX-lea anunță o perioadă bogată în lucrări care abordează teme identitare. Tonul este dat de scrierile cărturarilor Școlii Ardelene, dintre care putem exemplifica: Micu, cu Istoria și lucrurile și întâmplările românilor, Șincai, cu Hronica românilor și a mai multor neamuri, sau Maior, cu Istoria pentru începutul românilor în Dachia. Generația pașoptistă Cuza, Kogălniceanu, Bălcescu, Bărnuțiu, Rădulescu, Alecsandri, Negruzzi ș.a.
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Botoșani, până la Craiova și București, dar n u nu mai. Credința lor întru bibliotecă, care însemna în primul rând carte pentru țărani și târgoveți, a fost alimentată și de ecoul care venea proaspăt, cum se întâmplase cu presa și școala ardelenilor Ion Popescu, Șt. Neagoe ori Haliță, tot de la un profesor, un mocan transilvănean, spiță spornică tot a țăranilor. Născut la 23 martie 1838, cel pe care îl vom cunoaște cu numele de Stroe Belloescu, după ce își face studiile mici la
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
u mu lte greșele și prea mare învăluială”. Nemulțumit de traducerea lui Milescu, Antonie de Moldavița, care ne-a lăsat și alte tălmăciri «de o deosebită frumusețe literară» (N. Drăganu, Codicele pribeagului Gh. Ștefan), a retradus — împreun ă cu un ardelean sau un muntean — Biblia. Această traducere se resfrânge în textul manuscriptului descoperit în 1915. « D-l Solomon, verifică apoi informațiile din epilogul Bibliei lui Șerban, care indică precis ca traducători «cari au deslușit pre limba românească», pe Radu și Șerban
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
care vorbește în numele neamului oprimat, invocând vitejia străbună și vestind profetic în cadențe ample mom entul decisiv al „Deșteptăriiʺ. Și adaugă: „Imaginea poetului, exponent al unui întreg popor, tonul grav, sumbru și răsp icat , cu rezonanțe biblice, inaugurate în poezia ardeleană de Mureșanu, se vor regăsi, amplificate, la G. Coșbuc, la O. Goga și mai târziu la A. Cotruș și M. Beniucʺ, ca în zilele noastre să ajungă imnul de stat al României de după 1989, adăugăm noi. La cele de mai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
generațiilor: Deșteaptă te, române! Din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani! Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte Această Marsileză română a distrus restul poeziei lui Mureșanu, ce însemna totuși un pas în progresul poeziei ardelene fratetice care avea să culmineze în Octa vian Goga” La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani! Așadar, se subînțelege: „Deșteaptă te româneʺ, versuri de Andrei Mureșanu, pe muzică de Anton Pann, ceea ce n-am putut afla de la televiziune
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
evada din prezent, din actual". Într-adevăr, studierea Antichității îi apare lui Bizu drept o modalitate ideală de a refuza viața și de a se sustrage totodată și sufletește "acțiunii dirimante a prezentului". La München se împrietenește cu un țăran ardelean, Ion Lupu om robust, cu părul negru și mare succes la femei (profil psiho- somatic la antipodul "cloroticului" fălticenean), de o inteligență practică ce-l va propulsa mai târziu în vârful ierarhiei sociale. Personajul apare și în celelalte romane ale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
gândul pe meleagurile acelea de basm ale Curseștilor... Costică Tănase Poate că unora din zilele noastre, mai ales din cei care propovăduiesc părăsirea țării, li se pare ciudată, sau îmbibată cu un fals iz patriotic pornirea personajelor din filmele cu ardeleni de a se reîntoarce la Poplaca, satul lor de baștină pierdut undeva printre dealurile Transilvaniei. Dar târziu, poate uneori mult prea târziu, își vor da și aceștia seama că viața noastră este o veșnică și trudnică reîntoarcere spre peticul de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]