5,210 matches
-
exercițiilor terapeutice sunt: a) de conștientizare, având scopul de a-i oferi pacientului posibilitatea de a învăța să-și poziționeze corect segmentele și de a dobândi capacitatea de a le menține sub control; b) de flexibilizare, în sensul de mobilizare articulară cu scopul de a întreține sau restaura funcționarea normală a articulațiilor afectate de modul de viață. Exercițiile de mobilizare pasivă sau activă își propun să relaxeze și să alungească structurile care limitează mobilitatea; c) de dezvoltare a masei musculare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de reumatism degenerativ la nivelul articulației genunchiului însoțită de dureri și limitarea mobilității. În majoritatea cazurilor, leziunile cartilaginoase debutează la nivelul articulației femuro-rotuliene: dureri la urcatul și coborâtul scărilor, dar și la efectuarea genuflexiunilor; senzație de frecare rugoasă sau cracmente articulare la mobilizarea transversală sau longitudinală a rotulei; durerile cedează în repaus. Din cauza durerilor, mersul este executat cu pas scurtat, ca deschidere și durată de sprijin, și legănat spre în afară, pentru a evita încărcarea segmentului afectat. Sunt situații când deplasarea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
c) tipul constituțional evidențiază nivelul de dezvoltare fizică a persoanei cu handicap, capacitatea ei de adaptare la efort, dar și calitățile sale psihice; d) precocitatea tratamentului este determinantă în recuperarea funcțională, în sensul că vor fi evitate atrofiile musculare, redorile articulare, deficiențele metabolice și tulburările psihice (Robănescu, 1983). HEBEFRENIE (< fr. hébéphrénie, cf. gr. hebe - pubertate, phren - spirit) - Boală psihică, formă de schizofrenie, caracterizată prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. Debutează, în general, în perioada pubertății, adolescenței sau la adultul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu inhibiție psihomotoare și negativism și printr-o evoluție marcată adeseori de tulburări timice și de accese heteroagresive sau autoagresive impulsive, uneori dramatice. HEMARTROZĂ (< fr. hémarthrose, cf. gr. haima - sânge, arthron - articulație) - Acumulare de sânge în articulație, localizată în cavitatea articulară a genunchiului. Survine după un traumatism sau poate să apară spontan în unele afecțiuni ale sângelui. Tratamentul constă în imobilizare, repaus și comprese reci pe articulația afectată. HEMATOM (< fr. hématome, cf. gr. haima - sânge) - Tumoare care conține o colecție de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
volum mic. Hernia lombară este mai evidentă pe partea opusă a membrului îndemânatic, întrucât înclinarea trunchiului se face spre partea membrului activ (Dumitru, 1981). HIDARTROZĂ (< fr. hydarthrose, cf. gr. hydor - apă, arthron - articulație) - Acumulare de lichid seros într-o cavitate articulară, în urma unei inflamații sau din cauza unui traumatism local. Se manifestă fără dureri, cel mai frecvent, la nivelul genunchiului fiind recidivant. HIDROCUTARE (< fr. hydrocution) - Sincopă cu pierderea cunoștinței și oprirea respirației la persoanele sensibile, în condițiile contactului brusc cu apa rece
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de greutate și forță. La acest proces participă sensibilitatea profundă. După Larousse (2006), kinestezia este un domeniu al sintezei privind percepția conștientă a poziției sau mișcărilor diferitelor părți ale corpului. Senzațiile kinestezice dau naștere unor receptori diferiți, de origine cutanată, articulară, musculară, tendinoasă (pentru poziția segmentelor membrelor), precum și aparatului vestibular pentru poziția și mișcările extremității cefalice. Aceste senzații sunt transmise apoi circuitelor centrale (fascicul lumniscal), care ajung la cortexul cerebral somestezic, trecând prin talamus. KINETOTERAPEUT (engl. kinetotherapist) - Persoană specializată în activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de recuperare stau unele principii fundamentale ce trebuie respectate de către kinetoterapeut: cunoașterea perfectă a morfologiei, biomecanicii și funcției mâinii; aplicarea cât mai precoce a tratamentului (în primele stadii de evoluție, când se mai poate conta pe integritatea aparatului capsulo-ligamentar); repaus articular absolut în timpul puseelor de evolutivitate; adaptarea permanentă a tehnicii de lucru la momentul evolutiv al bolii; mobilizarea pasivă a articulațiilor în limite funcționale, fără a tenta atingerea amplitudinilor maxime; evitarea disconfortului și a durerii atât în timpul lucrului, cât și după
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
voluntară este imposibil de realizat. Mobilizarea pasivă are rol eutrofic asupra articulațiilor, întrucât combate efectul dăunător al imobilizărilor. În scop curativ este utilizată pentru a corija unele efecte fiziopatologice. O largă sferă de aplicabilitate are în vedere stările sau sechelele articulare în cazul inflamațiilor, infecțiilor sau după traumatisme și plăgi, dar și ca urmare a unor afecțiuni neurologice, începând cu algiile, contracturile dureroase, paresteziile sau paraliziile flasce ori spastice. Consecințele fiziopatologice ale stărilor prezentate constau în prezența durerii (Albu, Vlad, Albu
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau spre relațiile cu ceilalți, de exemplu) și cele ale situației în care trebuie să se exercite actul conducerii. LIGAMENT (< fr. ligament, cf. lat. ligamentum) - Fascicul de țesut fibros, rezistent și flexibil, variabil ca formă și talie, care leagă extremitățile articulare ale oaselor între ele sau ajută la legarea altor organe sau părți din corp, dar și la limitarea mișcărilor la nivelul articulației. LIMBAJ (< fr. langage, cf. it. linguaggio) - Sistem natural sau artificial și convențional de semne, semnale sau simboluri care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
se află în mod normal, prin prezența unui element sacral complementar, situație în care ligamantele ilio-lombare nu mai pot exercita rolul de frânare în mișcarea de flexie anterioară a vertebrei L5, fapt ce conduce la o uzură rapidă a elementelor articulare de la acest nivel. Prin poziția sa înaltă, vertebra L5 poate conduce la exagerarea antebasculării, determinând perturbări de statică manifestate prin lombalgie. Copiii care au această anomalie congenitală trebuie să evite mișcările de flexie a trunchiului. Pentru a evita suferințele, este
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
să evite mișcările de flexie a trunchiului. Pentru a evita suferințele, este necesar ca în procesul de reeducare funcțională să se acționeze în direcția întăririi musculaturii din regiunea lombară, dar fără a utiliza exerciții de creștere a supleței, a mobilității articulare. Activitatea practică a celor cu această anomalie congenitală trebuie să fie ferită de acțiuni care-i obligă să efectueze aplecări ale trunchiului, repetate și menținute. LOMBOSCIATICĂ (< fr. lombo-sciatique) - Sindrom care se manifestă prin dureri simultane în regiunea lombară, iradiind de-
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale radiusului; „mână suculentă”, în seringomielie, ca urmare a unor tulburări trofice; amputații și diformități complexe; „mână strânsă” (fig. 72), prin contractură vicioasă în atitudine bizară (fig. 73). MECANOTERAPIE (< fr. mécanothérapie, cf. fr. mécanique, gr. therapeia - tratament) - Recuperare a mobilității articulare și tonifierii musculare prin intermediul unor aparate adaptate fiecărui segment și chiar fiecărui tip de mișcare. Folosirea aparaturii pentru mobilizarea unei articulații impune ca un segment să fie fixat, iar celălalt să fie mobilizat. Utilizarea acestui procedeu reclamă din partea terapeutului cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
fi: înțelegerea și stăpânirea regulilor de aplicare a mobilizărilor pasive; cunoașterea particularităților funcționale ale afecțiunii pacientului; informarea pacientului asupra scopului pentru care este utilizat procedeul respectiv; plasarea pacientului într-o poziție adecvată scopului terapeutic urmărit; adaptarea corespunzătoare a amplitudinii mișcărilor articulare; solicitarea ca pacientul să urmărească mintal modul în care se mișcă segmentul său. Este foarte important ca în timpul acțiunii să nu se declanșeze dureri la nivel articular sau muscular. În caz de durere articulară, trebuie verificate: modul de plasare a
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
pacientului într-o poziție adecvată scopului terapeutic urmărit; adaptarea corespunzătoare a amplitudinii mișcărilor articulare; solicitarea ca pacientul să urmărească mintal modul în care se mișcă segmentul său. Este foarte important ca în timpul acțiunii să nu se declanșeze dureri la nivel articular sau muscular. În caz de durere articulară, trebuie verificate: modul de plasare a segmentelor (o eventuală nerespectare a axelor); cursa articulară solicitată (o modificare a acesteia poate suprima durerea); rezistența (care poate fi excesivă pentru starea țesuturilor articulare și periarticulare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
urmărit; adaptarea corespunzătoare a amplitudinii mișcărilor articulare; solicitarea ca pacientul să urmărească mintal modul în care se mișcă segmentul său. Este foarte important ca în timpul acțiunii să nu se declanșeze dureri la nivel articular sau muscular. În caz de durere articulară, trebuie verificate: modul de plasare a segmentelor (o eventuală nerespectare a axelor); cursa articulară solicitată (o modificare a acesteia poate suprima durerea); rezistența (care poate fi excesivă pentru starea țesuturilor articulare și periarticulare). În caz de durere musculară, trebuie verificate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în care se mișcă segmentul său. Este foarte important ca în timpul acțiunii să nu se declanșeze dureri la nivel articular sau muscular. În caz de durere articulară, trebuie verificate: modul de plasare a segmentelor (o eventuală nerespectare a axelor); cursa articulară solicitată (o modificare a acesteia poate suprima durerea); rezistența (care poate fi excesivă pentru starea țesuturilor articulare și periarticulare). În caz de durere musculară, trebuie verificate: rezistența (care trebuie diminuată sau amplificată în mod progresiv, după un moment de încălzire
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
la nivel articular sau muscular. În caz de durere articulară, trebuie verificate: modul de plasare a segmentelor (o eventuală nerespectare a axelor); cursa articulară solicitată (o modificare a acesteia poate suprima durerea); rezistența (care poate fi excesivă pentru starea țesuturilor articulare și periarticulare). În caz de durere musculară, trebuie verificate: rezistența (care trebuie diminuată sau amplificată în mod progresiv, după un moment de încălzire); timpul alocat activității, respectiv odihnei (o activitate prea îndelungată poate antrena o ischemie musculară). În caz de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stepat, contactul cu solul este realizat de către antepicior, călcâiul atinge scurt solul sau chiar deloc; mersul este săltat. Mersul la persoanele cu amputații - deplasarea este în funcție de nivelul amputației, de lungimea și calitatea bontului, de forța musculară restantă și de mobilitatea articulară. Procesul de recuperare, după amputare, își propune următoarele obiective: maturizarea rapidă a bontului, dezvoltarea forței membrelor superioare, dezvoltarea simțului de echilibru, exersarea căderii și ridicării și reeducarea mersului. Kinetoterapeutul trebuie să-și orienteze atenția asupra următoarelor cerințe: să asigure o
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
atingerea unui scop sau cercetarea unor probleme complexe. Totalitatea procedeelor practice și a regulilor stabilite pentru atingerea unui scop prestabilit. În examinarea unui pacient cu probleme locomotoare se folosesc două metode: metode obiective - utilizează diferite aparate care permit măsurarea mobilității articulare, nivelul tonusului muscular, forța musculară, capacitatea de a executa mișcări antigravitaționale, cât și posibilitatea de a face bilanțul muscular al oricărei grupe de mușchi; metode subiective - concretizate în evaluări prin apreciere vizuală asupra fiecărei părți din corp, subiectul fiind în
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
propus: contracții concentrice, excentrice sau izometrice; 3) modalitățile prin care se pune în acțiune sistemul senzorial, cu rol de facilitare sau inhibare a răspunsului. Folosirea exercițiului fizic terapeutic este motivată de necesități obiective, cum ar fi: creșterea forței musculare, mobilizarea articulară, coordonarea neuromusculară, creșterea abilităților motrice. Utilizarea exercițiului fizic terapeutic impune respectarea unor principii de bază, care au rolul de a stabili: a) bazele procedurale ale exercițiului fizic - vizează următoarele aspecte: efectuarea unor exerciții fizice impune adoptarea unor poziții ale corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sau greutății brațului de pârghii, reducerea gradată a ajutorului acordat unei mișcări, creșterea amplitudinii mișcărilor efectuate contra gravitației; modificarea ritmului de acționare; progresivitate pentru creșterea amplitudinii mișcărilor, concretizată prin schimbarea ritmului de execuție a mișcărilor și creșterea tensiunii la nivel articular până la limita durerii; progresivitate pentru coordonare, prin implicarea treptată a articulațiilor mici, asigurarea preciziei în executarea mișcărilor, alternarea mișcărilor de la nivelul marilor articulații cu cele ale celor mici, scăderea treptată a poligonului de susținere, sporirea gradului de dificultate pentru menținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
facilitare ce ajută la dezvoltarea mișcării sau a posturii. Aceste tehnici sunt foarte variate: contact manual, întindere musculară, poziționarea, presiunea, rezistența la mișcare etc. MOBILITATE (< fr. mobilité, cf. lat. mobilitas, -atis) - Capacitatea de a fi mobil; vizează trei aspecte: psihic, articular (medical) și social. După Kiss (2007), prin acest termen se înțelege posibilitatea de a iniția o mișcare și de a o executa pe toată amplitudinea ei fiziologică. Recuperarea mobilității va implica fie recâștigarea amplitudinii articulare, fie a forței musculare. Stabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mobil; vizează trei aspecte: psihic, articular (medical) și social. După Kiss (2007), prin acest termen se înțelege posibilitatea de a iniția o mișcare și de a o executa pe toată amplitudinea ei fiziologică. Recuperarea mobilității va implica fie recâștigarea amplitudinii articulare, fie a forței musculare. Stabilitatea este capacitatea de a menține postúrile gravitaționale și antigravitaționale, precum și postúrile mediane ale corpului. Mobilitatea controlată reprezintă posibilitatea de a executa mișcări în timpul oricărei postúri de încărcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
precum și postúrile mediane ale corpului. Mobilitatea controlată reprezintă posibilitatea de a executa mișcări în timpul oricărei postúri de încărcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a roti capul și trunchiul în jurul axului longitudinal, în timpul acestor postúri. În privința mobilității articulare, interesează în principal obținerea unghiurilor funcționale și dobândirea amplitudinii mișcărilor. Aprecierea amplitudinii mișcărilor articulare se face prin evaluare directă, „din ochi”, prin apreciere cu ajutorul unui goniometru, prin măsurarea distanței dintre două puncte, dintre cele două segmente, prin măsurarea cu ajutorul firului
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
oricărei postúri de încărcare prin greutatea corpului cu segmentele distale fixate sau de a roti capul și trunchiul în jurul axului longitudinal, în timpul acestor postúri. În privința mobilității articulare, interesează în principal obținerea unghiurilor funcționale și dobândirea amplitudinii mișcărilor. Aprecierea amplitudinii mișcărilor articulare se face prin evaluare directă, „din ochi”, prin apreciere cu ajutorul unui goniometru, prin măsurarea distanței dintre două puncte, dintre cele două segmente, prin măsurarea cu ajutorul firului cu plumb, prin executarea de radiografii (Sbenghe, 1987). Mobilitatea este apreciată prin posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]