4,476 matches
-
în afara ei. Cucerirea mamelucă în 1291 a pus capăt înfloririi ei, ea dispersându-se în mare parte și pierzându-și importantă. Sfârșitul prezenței cruciate în Acra, unul din ultimele orașe stăpînite de ei în Țară Sfântă, a fost consecință unu asediu sângeros din partea mamelucilor în 1291. În vremea sultanului Selim I, în 1517 Otomanii au capturat orașul, după care el a început să decadă. Henry Maundrell în 1697 l-a găsit în ruine cu excepția unui caravanserai ocupat de câțiva negustori francezi
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
francezi ,în ciuda protestelor guvernului francez și a refuzat primirea unui consul francez. În anul 1799 Napoleon, urmând scopul de a trezi o rebeliune generală a arabilor din regiune împotriva turcilor, a apărut înaintea Acrei și a asediat-o. În cursul asediului și-a așezat artileria pe Dealul Acra, care a fost denumit de aceea, mai apoi, Dealul Napoleon (în ebraică Ghivat Napoleon). După două luni de asediu (martie-mai) Napoleon a fost nevoit să renunțe în fața turcilor ajutați de marinării britanici conduși
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
din regiune împotriva turcilor, a apărut înaintea Acrei și a asediat-o. În cursul asediului și-a așezat artileria pe Dealul Acra, care a fost denumit de aceea, mai apoi, Dealul Napoleon (în ebraică Ghivat Napoleon). După două luni de asediu (martie-mai) Napoleon a fost nevoit să renunțe în fața turcilor ajutați de marinării britanici conduși de amiralul Șir William Sidney Smith, de rivalul francez Antoine de Filippo și de luptători aduși de sfetnicul evreu Hâim Farhi. Djazzar pasă a fost urmat
Acra () [Corola-website/Science/316560_a_317889]
-
a făcut studii de drept, Junot s-a înscris ca voluntar în armata revoluționară franceză. Se remarcă printr-o termeritate ieșită din comun, trăsătură ce îi câștigă porecla de „Furtuna”, cât și gradul de sergent în iulie 1792. Participă la Asediul de la Toulon, unde este secretar al generalului Bonaparte, devenind un fidel admirator al acestuia. Este prim-aghiotant al acestui general în cadrul campaniei din Italia, remarcându-se într-o serie de bătălii, cum ar fi Millesimo sau Lonato. Este apoi însărcinat
Jean-Andoche Junot () [Corola-website/Science/316632_a_317961]
-
Runge îl întânlește din întâmplare pe Goethe, cu care leagă o strânsă prietenie, bazată pe interesul comun al celor doi asupra culorii și artei. Runge se însoară în 1804, mutându-se cu soția în Hamburg. Datorită instalării stării de război (asediul lui Napoleon asupra Hamburgului) se vor muta în 1805 în casa părintească din Wolgast unde vor rămâne timp de doi ani. În 1805 corespondența dintre Runge și Goethe legată de artă și culoare devine intensă. Reîntors la Hamburg în 1807
Philipp Otto Runge () [Corola-website/Science/316635_a_317964]
-
să înconjoare tabăra cu o palisadă și un șanț de pământ, plasând circa 300 de tunuri pe parapeți (la acea dată Bureau era și Mare-maestru al artileriei regale). A fost o excelentă desfășurare defensivă, în condițiile în care Bureau menținea asediul Castillonului. Când Talbot s-a apropiat de tabăra franceză, la 17 iulie 1453, el s-a confruntat mai întâi cu o trupă de arcași, pe care avangarda sa călare a pus-o rapid pe fugă. Aceasta acțiune a insuflat curaj
Bătălia de la Castillon () [Corola-website/Science/316644_a_317973]
-
lespezi de gresie. În urma ultimei restaurări, pavimentul bisericii a fost refăcut din plăci de marmură alb-cenușie. Biserica a fost pictată în frescă pe exterior între anii 1537-1538, în prezent mai existând urme din vechea pictură pe fațada sudică (fragmente din Asediul Constantinopolului, Imnul Acatist și Arborele lui Iesei) și pe turlă (câțiva sfinți cu aureolă în relief). Pereții exteriori au fost ulterior tencuiți pe celelalte laturi, pictura murală fiind deteriorată. Pictura murală interioară în frescă din vremea construirii bisericii a suferit
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
Athanase de Charette de la Contrie (1763-1796) a fost un general ale cărui acțiuni s-au concentrat în zona “Pays de Retz” (în partea de sud a Bretaniei și în provincia Bas-Poitou. A participat la cucerirea orașului Saumur (iunie 1793), la asediul orașului Nantes (29 iunie 1973), la bătălia de la Tiffauges (19 septembrie 1793), la cucerirea insulei Noirmoutier (octombrie 1793), la bătălia de la Challans (1794). Prins în 1796, a fost executat în piața publică din Nantes la 26 martie 1796. Dintre vitraliile
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
1794, satul și castelul sunt incendiate și distruse. Populația se refugiază în turnul clopotniței unde a depus o ultimă rezistență. Un vitraliu numit "Incendierea clopotniței" reprezintă acest ultim efort al populației din Chanzeau de a se opune forțelor republicane. În timpul asediului bisericii din Chanzeau un glonte a traversat caliciul omorîndu-l pe preotul care oficia. Acest epizod este și el reprezentat în vitraliu Vitraliul a fost executat în 1902 de Jean Clamens. Cu ocazia reformei administrative din 1790, a fost creat departamentul
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
Pământul ardea, literalmente, sub picioarele cotropitorilor catolici, războiul împotriva latinilor s-a transformat într-un război al întregului popor. La început, forțele reale ale lui Laskaris erau infime, însă curajul ținea piept cu demnitatea numărului și fierului. De pildă, în timpul asediului fortăreței Lentianon (1212), grecii mâncau pielea de pe scuturi și șei, dar nu s-au predat-lucru de neânchipuit cu vreo opt ani în urmă!Ajungând, cu eforturi uriașe, până la Nymphaion, în 1212, Henric I a încheiat un tratat de pace cu
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
slăbit de plecarea multor cavaleri în Occident și nu mai avea ajutorul pe care îl constituia sub Henri imperiul latin din Constantinopol.) Era victima îndrăznețului despot al Epirului care intra în orașul Thessalonic la sfârșitul anului 1224 în urma unui lung asediu. Regatul latin al Macedoniei și Thesaliei încetase să mai existe. Puterea lui Theodor se întindea de la Adriatica la Marea Egee, cuprinzând vechiul teritoriu al Despotatului de Epir, Thessalia și o mare parte a Macedoniei. Theodor lua purpura. El se numea basileus
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
va deveni unul din simbolurile locului, “Maica Domnului de la Poceav”, pe care se spune că ar fi primit-o de la un călugăr grec, fiind înzestrata cu puteri vindecătoare. Alte legende legate de mănăstire povestesc despre apariția Maicii Domnului în timpul unui asediu turcesc din 1675, fapt ce a întors invadatorii din drumul lor, sau miracolul din 1759 în care cneazul polon Mikołaj Bazyli Potocki și-a asasinat de 3 ori vizitiul în preajma mănăstirii, de fiecare dată fără succes, fapt ce l-a
Lavra Poceaiv () [Corola-website/Science/316787_a_318116]
-
Asan II. În primăvara anului 1235, tratatul de alianță era semnat la Gallipoli, cucerit cu puțin timp înainte de Vatatzes, apoi se celebra cu mare fast la Lampsaca căsătoria fiului împăratului, Theodor Laskaris, cu fiica țarului bulgar. Aliații au început începe asediul Constantinopolului pe pământ și pe mare. Ostilitățile, întrerupte odată cu apropierea iernii, au fost reluate în anul 1236. Orașul asediat rezista datorită ajutorului flotei venețiene. Dar situația era atât de critică încât tânărul Baudouin părăsea Constantinopolul pentru a cere refugiu în
Ioan al III-lea Ducas Vatatzes () [Corola-website/Science/316809_a_318138]
-
În 1619 el a primit ca moștenire ducatul de Angoulême. La scurt timp după ce a fost angajat într-o ambasadă importantă către Sfântul Imperiu Roman, rezultând la Tratatul de la Ulm semnat în iulie 1620. În 1627, el a condus forțele asediului din La Rochelle, iar în 1635, în timpul Războiului de Treizeci de Ani, a fost general al armatei franceze din Lorraine. În 1636 el a fost făcut locotenent-general al armatei. Se pare că s-a restrat din viața publică la scurt
Carol de Angoulême () [Corola-website/Science/315003_a_316332]
-
și de a-i aduce pe Gundalia. Dar asta nu e tot... Fabia, cea care a trimis acel semnal cu informații codificate interceptat de Marucho, vine pe Pamant din Neathia. Misiunea ei: să ceară ajutorul luptătorilor Bakugan pentru a opri asediul gundaianilor asupra Neathiei. Luptătorii nu o cred de la început, iar războiul continua cu lupte pline de răsturnări de situație. Pe septembrie 2010, Nelvana Entertainment a anunțat un al patrulea și ultim sezon al seriei "Bakugan" cu titlul "Bakugan: Intensificarea Mechtaniumului
Bakugan () [Corola-website/Science/315024_a_316353]
-
Carol Temerarul. Ambiția acestuia a fost de a reconstitui teritoriul Lotharingiei, teritoriul dintre Marea Nordului și Marea Mediterană. Ambițiile acestuia se lovesc de opoziția cantoanelor elvețiene, de cea a ducelui de Lorena și de ce a regelui Franței, Ludovic al XI-lea. În timpul asediului orașului nancy, în 1477 Carol moare domeniile sale fiind împărțite între Ludovic al XI-lea și Maria de Burgundia. Primul obține teritoriile ducatului Burgundia, pe care le integrează în Domeniul Regal, titlul de Duce de Burgundia fiind oferit de regele
Ducatul Burgundia () [Corola-website/Science/315030_a_316359]
-
în 1473 ducatul îi revine lui René al II-lea, nepot în același timp al lui René de Anjou și Antoine de Vaudémont. Acesta trebuie să își apere ducatul în fața tendițelor expansioniste ale ducelui burgund Carol temerarul, acesta murind în timpul asediului asupra orașului Nancy în 1477. În următorul secol Lorena intră din ce în ce mai mult în zona de interes a regatului Franței. Domeniile ducilor sunt divizate după ce regele Ludovic al XI-lea al Franței nu îi recunoaște lui René succesiunea la domeniile bunicului
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
Carol Temerarul. Ambiția acestuia a fost de a reconstitui teritoriul Lotharingiei, teritoriul dintre Marea Nordului și Marea Mediterană. Ambițiile acestuia se lovesc de opoziția cantoanelor elvețiene, de cea a ducelui de Lorena și de ce a regelui Franței, Ludovic al XI-lea. În timpul asediului orașului Nancy, în 1477 Carol moare domeniile sale fiind împărțite între Ludovic al XI-lea și Maria de Burgundia. Primul obține teritoriile ducatului Burgundia, pe care le integrează în Domeniul Regal iar Maria reușește să conserve mare parte din teritoriile
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
francez prin tratatul de la Troyes din 1420. Ambii monarhi au murit în 1422. Carol VII, fiul lui Carol VI, a revendicat coroana, beneficiind de sprijinul sudului Franței, în vreme ce Henric VI al Angliei era susținut de nordul țării. În 1428, după asediul de la Orleans, francezii păreau să piardă războiul, dar în anul următor, sub comandă lui Ioana d'Arc, au reușit să respingă atacul englezilor. Născută într-o familie de țărani, a avut viziuni în copilărie, considerând că a fost chemată să
Regatul Franței () [Corola-website/Science/315102_a_316431]
-
pas important ce ușura accesul în Italia unde pretențiile coroanei franceze erau din ce în ce mai mari. În timpul Războaielor Religiilor teritoriul devine un bastion al protestanților. În 1562, ducele de Savoia, Emmanuel-Philibert a trimis o armată contra protestanților dar a fost învins în asediul orașului Vienne. În 1572, la ajungerea veștii despre Noaptea Sfântului Bartolomeu, în provincie au avut loc o serie de noi masacre, trimisul regelui în provincie, Gordes fiind nevoit să protejeze protestanții. Secolul XVIII a fost o perioadă de prosperitate și
Dauphiné () [Corola-website/Science/315121_a_316450]
-
în regiunea Hanovra. Sfântul Imperiu Roman cuprindea pe atunci: Abia după războiul de 30 de ani va avea principatul o armată permanentă, care a luat parte împreună cu trupele imperiale la războaiele cu turcii (1685-1699) care au avut loc după primul asediu al Vienei. De asemenea a luat parte la luptele cu Polonia, sau în războiul de șapte ani. Trupele principatului hanovrian au participat și la Războiul de independență al Statelor Unite ale Americii (1775 - 1783) sau războaiele napoleniene (1792 - 1815). Din anul 1714 va
Principatul Braunschweig-Lüneburg () [Corola-website/Science/315167_a_316496]
-
1100, Ierusalim) a fost un cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godfroy a devenit primul suveran al Regatului Ierusalimului, dar nu a folosit titlul de "Rege". Godfroy s-a născut în jurul anilor 1060 fie la Boulogne-sur-Mer în Franța fie la Baisy, un oraș din Brabant, actualmente în Belgia
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
înainte de a cere acestora să îi restituie toate teritoriile cucerite de Selgiucizi. Armatele cruciate intră în Asia Mică, cuceresc Niceea, îi înving pe turci la Dorylaeum apoi asediează Antiohia. În toate aceste lupte Godefroy are un rol minor, dar odată cu Asediul Ierusalimului din iunie-iulie 1099 legenda lui Godefroy începe să se formeze, el fiind printre primii cavaleri cruciați ce intră în oraș. Fatimizii ce ocupau orașul sunt învinși iar lui Godefroy îi este propură coroana de Rege al Ierusalimului, dar acesta
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
ruși a Crimeii și crearea unei diversiuni. Cei 1.920 de cazaci ai Armatei de la Avoz a avut misiunea să-i împiedice pe anglo-francezi să înainteze pe Don în amonte, misiune de care s-au achitat cu succes. ("Vedeți și": Asediul Taganrogului. În afară de apărarea regiunii costiere a Mării Negre, Armata cazacilor de la Azov a trebuit să-și apere și propriile stanițe. Gladki a înființat trei subunități de armată neregulată (miliții): un batalion naval (722 de cazaci), un batalion de infanterie (400 de
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
pentru abolirea războiului prin intermediul educației. În același timp, încearcă să pună bazele unei Biserici protestante liberale, făcând apel la pastorii Jules Steeg și Félix Pécaut. Întors în Franța după căderea celui de-al doilea imperiu, și-a luat angajamentul, în timpul asediului Parisului, de a proteja pe cei orfani, fapt ce va duce la înființarea primului orfelinat laic, Orfelinatul din Seine. Pentru că a refuzat să predea filozofia, fiind dornic să muncească pentru copiii cei mai săraci, a fost numit șef al instituțiilor
Ferdinand Buisson () [Corola-website/Science/318524_a_319853]