5,062 matches
-
cea mai grea. Căci n-avea cap și totuși avea, pentru că ochii lui te priveau. Zâmbea, deși n- avea gură. Avea câte o trăsătură pentru fiecare dintre cele cinci simțuri și acela era chipul său. Desenul lui Luca avea și aură, un cerculeț deasupra capului. „Ai văzut-o tu ?“, întrebase Tili. „N-am văzut-o...“, mărturisise Luca. „Dar toți magii au aură.“ „Numai cei care au găsit“, replicase Tili. „Al nostru n-a găsit. Poate că nu s-a născut încă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
câte o trăsătură pentru fiecare dintre cele cinci simțuri și acela era chipul său. Desenul lui Luca avea și aură, un cerculeț deasupra capului. „Ai văzut-o tu ?“, întrebase Tili. „N-am văzut-o...“, mărturisise Luca. „Dar toți magii au aură.“ „Numai cei care au găsit“, replicase Tili. „Al nostru n-a găsit. Poate că nu s-a născut încă Iisus al frunzelor.“ Iar Luca ștersese aura și o păstrase doar pentru el. Punând laolaltă cele patru desene, ca să le compare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-o tu ?“, întrebase Tili. „N-am văzut-o...“, mărturisise Luca. „Dar toți magii au aură.“ „Numai cei care au găsit“, replicase Tili. „Al nostru n-a găsit. Poate că nu s-a născut încă Iisus al frunzelor.“ Iar Luca ștersese aura și o păstrase doar pentru el. Punând laolaltă cele patru desene, ca să le compare, copiii aflară că există pe lume ceva care e numai al lor și că asta o să-i țină legați mereu și oriunde, căci în orice loc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
uriașului, care se auzea din stradă. — De unde ai știut cum o cheamă ? întrebă Jenică. Se întoarse spre cârciumar : Ne-ai zis vreodată cum o cheamă ? Coropciuc zâmbi și, cum le scotea la iveală pe rând, lămuri o nouă taină. — De la aură. Așa-i, băiete ? — De-asta are și darul cititului, adăugă Maca. Coropciuc terminase de aranjat paharele. Își turnă un deget de bere și-și șterse mustățile cu degetele făcute crăcană. — Fetița asta a noastră, spuse, nu are darul cititului, din
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Canalii! brute barbare! amenință în paranteză Suflețel, gîndindu-se la pregătirile de război recente, procul discordibus armis - acolo-i civilizația, humanitas") Si non ingentem foribus domus alta superbis Mane salutantum tolis vomit aedibus undam, Nec varios Inhiant pulchra testudine postes Illusasque auro vestes Ephyreiaque aera, Alba Neque Assyrio fucatur lana veneno, Nec casia liquidi corrumpitur usus olivi. "Cu toate că n-au palat înalt cu porți superbe, vomitând dimineața un val imens de lingușitori veniți să salute pe stăpîn" ("Pomponescu, Pomponescu!" făcea Suflețel o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o eficiență extraordinară a fost, de asemenea, slăbit. Există țări care pe viitor nu vor mai fi gata să aibă încredere în informațiile transmise de serviciile americane. Și armata poate juca un rol important în crearea de putere blândă. Pe lângă aura de putere generată de către capacitățile puterii sale dure, armata se bucură de un regulament cuprinzător care vizează schimbul de ofițeri, instrucția în comun și programe de sprijin, toate acestea implicând colaborarea cu alte țări pe timp de pace. Programele internaționale
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
de instanță de "adevăr" în explicațiile "culturale" privind aceste domenii, în vreme ce emitenții lor se situează voluntar sau inconștient la intersecția dintre științele sociale și gestiune: mai precis etnografia, ca regim de autentificare irecuzabilă, își regăsește aici o virtute și o aură care păreau, nu mai departe de acum zece ani, definitiv pierdute. Prin urmare, dacă întreprinderea poate fi propusă drept câmp de investigație antropologică, este importantă clarificarea amestecurilor și confuziilor de sens, a conceptelor și obiectivelor cunoașterii care ies la lumină
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
mari era o regulă necontestată... însoțite de ignorarea tulburătoare a faptului că fenomene identice sunt construite pe criterii pozitive și negative. Dacă stigmatele care apasă asupra continentului african duceau la îmbogățirea dezbaterilor cu numeroși avocați ai apărării și ai acuzării, aura care înconjura Asia până în 1997 presupunea mai multe pledoarii laudative deplasându-se dinspre Japonia spre Thailanda și chiar spre Vietnam, unde "socialismul de piață" trezea se pare capacități "ancestrale" pentru investiție... Aceste construcții etnoculturale, a căror miză părea a fi
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
economicul în jurul unor matrice primordialiste care își trag energia din cultură, origine, identitate etc. caracterizează în egală măsură dezvoltările politice prezente. Impactul acestor schimbări globale asupra raționalității antropologice este dublu metodologic, dar și epistemologic. Dacă legitimitatea etnografică cunoaște astăzi o aură nouă, izolaționismul monografic care formează teritoriul ei este însă în mare parte învechit, în virtutea modurilor actuale de internaționalizare pluralistă. Amplitudinea raporturilor din ce în ce mai numeroase economice, politice, identitare etc. pe care le întreține orice grup social cu lumea exterioară este partea constitutivă
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
fel sau altul, mărturisit sau nemărturisit afirmarea, recunoașterea, lauda, admirația, supremația (2008). Pare că "oamenii de oriunde caută un ceva misterios care a fost numit autoritate, demnitate, dominație, eminență, stimă, influență, condiție, superioritate, prestigiu, rang, considerație, reputație, respect, poziție, stabilitate, aură sau statut social" (înalt), ne asigură S. Pinker (2009, p. 560)57. Bunăoară, să spunem, dacă vom obține succes după succes, recunoaștere și admirație, oricât de meritate, dacă vom avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
the same interest that we pay to ourselves, in any place and at any time. Keyword: interpersonal relationships, institution, individual, emotional state, education Résumé Soit parce qu'on peut apprendre des choses nouvelles, inconnues sur elles, soit parce qu'il aura toujours des dimensions nouvelles (qui n'ont pas été étudiées jusqu'à ce moment), en même temps avec la transformation de la société elle-même et avec les nouveaux dilemmes qu'elle se pose elle aussi, à cause de la possibilité permanente de la
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de nos relations. Nous ciblons ces émotions qui imprègnent les relations interpersonnelles, surtout dans les actuelles conditions économiques, sociales et professionnelles. Nous terminons notre analyse avec la conviction selon laquelle sur les relations interpersonnelles il y a et il y aura toujours encore beaucop de choses à comprendre, à étudier, à dire. En même temps, nous avons la certitude que nous restons des humains tant que nous pourrons résister au manque d'intérêt envers l'autrui. Notre semblable mérite le même
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o ilustrează cu strălucire. Să luăm în discuție de exemplu, pasajul de început din Poveste, Imitație, izbitor, prin concretețea lui analitică și descriptivă, prin prospețimea modului în care funcționează așazisa tehnică a ,,privirii’’. Situat într-un context narativ structurat de aura sacralității, momentul vânătorii ni se prezintă sustrăgându-se metodic oricărei înfiorături mitizante, prezența miracolului ca sursă a fantasticului nu mai poate beneficia aici de un regim ,,normal’’. În ,,basmul nuvelistic’’ caragialian, momentul miraculos-fantastic are semnificația unei apariții incidentale, care fisurează
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
charisma creatorului este, la rândul ei, atinsă de "rutinizarea" celorlalte profesii culturale, din momentul în care se pune problema transmiterii sale, cât este vorba de instituționalizarea și permanența sa (Weber, 1992). Interpretată de Walter Benjamin (1991) ca o pierdere a "aurei", figura charismatică este afectată de "demistificarea" sa, de dispariția singularității și de depersonalizare. Aplicații ale conceptului de rutinizare Rutinizarea charismei religioase • Noțiunea de charismă Noțiunea de charismă provine din teologie. Ea semnifică posesia înnăscută a unei "grații", a unui "har
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în Comitetul de finanțe. De fiecare dată când unul dintre colegii noștrii vorbea despre fixarea la o cifră moderată a remunerațiilor președintelui Republicii, ale miniștrilor și ambasadorilor i se răspundea: Pentru binele serviciului, anumite funcții publice trebuie înconjurate cu o aură de demnitate și prestigiu. Acesta este modul de a atrage oamenii merituoși. Nenumărați indivizi nefericiți se adresează președintelui Republicii și ar fi plasat într-o poziție penibilă dacă ar trebui întotdeauna să refuze să îi ajute. Un anumit fast în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
locului eu mă identific - și mă identific irațional - cu tot ce-mi aparține venind de dinaintea mea. Trupul meu, chiar fără să-mi placă, îl iubesc pentru că este al meu; locul nașterii, numele, tribalitatea etc. sânt deopotrivă acceptate pentru că au, toate, aura prestigiului suprem: prestigiul eului meu. Mintea pe care o am, bună-rea, este a mea; limba în care am vorbit de la bun început e limba mea; zeii la care m-am rugat mai întîi sânt ai mei. Tot ce este "al
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
târzie constatare a unei miraculoase potriviri împinge viața unui individ către abstracția unui rol - proiectat de privirea distantă a cuiva care alege și pune deoparte fără știrea noastră. De aceea menirea este destinul care a traversat spațiul unui mister pierzîndu-și aura de întîmplare pe care i-o conferă libertatea umană. Sau altfel spus: menirea este înscenarea libertății la nivelul unei necesități absconse. * Întrucât destinul nu are în vedere decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl suscită în mod obișnuit o simplă analiză semantică. În ce măsură semantismele radicalului *per- trezesc o rezonanță în idee, care nu a fost pusă până acum în valoare? Și în ce măsură acest lucru ne va da dreptul să vorbim despre o adevărată aură metafizică a complexului peratologic și, în cele din urmă, despre o peratologie? Limita, mai întîi. Eminența ei ontologică este atât de mare, încît putem spune că inexistența limitei exclude nu numai orice discurs ontologic, ci însăși existența ființei ca atare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă scoată. Mi-a cerut și paginile scrise până acum, vreo douăzeci, cu gândul să mă tragă din impas. Paginile pe care i le-am dat conțin, în mare, o analiză a complexului semantic per, o justificare a "peratologiei" ca aură metafizică a acestui complex semantic, o localizare a teoriei din Tragicul în cadrul peratologiei, o redefinire a libertății în raport cu limitele postulate ("voința de limitare" - forma) și limitele date sau impuse ("voința de depășire" - problema peisajului și problematica lui "dincolo"), în sfârșit
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
au ce căuta în asemenea situații. Nu avea nici o importanță că pe 13 iunie ratasem, cu câteva minute doar, ocazia de a lua cinci bâte în cap în biroul meu de la Humanitas.Văzuți de departe, eram scăldați cu toții în aceeași aură de barbarie. Același fenomen de identificare, la altă scară, l-am trăit în urmă cu câțiva ani la Târgul internațional al cărții de la Frankfurt. Stăteam pe un fotoliu în standul meu și priveam, visător, în zare. Halele Târgului erau enorme
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acul unui patefon care nu mai poate ieși din șanțul plăcii: "Ce p...a mea! Ce p...a mea! Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra brazilor. "Dragele mele", s-a adresat Noica în troleibuz unui grup de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se cuvine să le însoțească din partea celor care nu le-au trăit pe pielea lor? Să nu-și fi câștigat 45 de ani de vieți mutilate sistematic dreptul la nici o lacrimă? De când există riscul ca o suferință să-și piardă aura de suferință pentru că există o alta? De unde oare refuzul orgolios al coabitării în suferință? De unde această revendicare, ce nu admite să fie contrariată, de victimă unică? 27 februarie Simt nevoia să revin la anvergura analizei din Stadiile imediate ale Erosului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
recunoscută. Mai toate năzuiesc către un element de uniformă, către un panaș de identificare, către o recuzită specifică, vestimentară, gestuală sau verbală. Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă când e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aur curat: Ura, petrol... MECENA: Trebuie să vă sperii înapoi în această viață naturală. Viața decurge normal ca un anotimp. Voi sunteți cei mari, sunteți încoronarea antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot face în vânt o aură flocoasă. Sigur... mai înainte vreme tărâțele erau hrană pentru porci, astăzi nu-i decât un lucru secundar al materiilor care fac balastul total. PIANISTA: Da, cântăreața noasră e ca un balast în victoria noastră acustică finală, și impresariul nostru e
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un simplu obiect al autorității masculine, în același timp terestre și divine, deoarece este purtată de-a lungul Mediteranei și al Canalului Mânecii într-o barcă fără cârmă și astfel incapabilă de 758 „Mi se pare că a încercat să creeze aura cu o semnificație magică care poate fi uneori întâlnită la sfârșitul povestirilor despre viețile sfinților și care continuă în povestirile populare.” Ian Robinson, art. cit., p. 23. (trad. n.) 759 Christine F. Cooper , 'But algates therby was she understonde': translating
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]