5,357 matches
-
-l văd. Nu, mâine nu am timp. De fapt, nu e vorba de timp... Dar ce ar gândi prietenii tăi? Că te Întâlnești cu o tipă burgheză, capitalistă și bătrână. — Burgheză și capitalistă, cu asta sunt de acord - dar nu bătrână! exclamă Aris, adresându-i o privire blândă și Îmbufnată. Ai abia treizeci de ani! O spusese ca și cum la Împlinirea celor treizeci și unu - atât de apropiați - ea ar fi fost terminată. Se așternu tăcerea. Pe șoseaua care mărginea fluviul, coloana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
spărgea gașca, nu mai era nimic de zis, nimic de făcut. Valentina mai făcu un tur de piață - ca să se mai acomodeze cu șofatul. Aproape că o Întinsese pe o babă la trecerea de pietoni. — Așa te omori, Îi spuse bătrâna Îngăduitoare. Ești Încă o copilă, iar viața e prea frumoasă ca să-ți bați joc de ea. Vorbea astfel căci era bătrână și de acum scăpase. La paisprezece ani, viața nu are nimic frumos. Valentina claxonă pentru a-i da Miriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
altă viață. — Valentina nu e, Îi spuse mama Emmei. — Unde e? urlă Antonio În celular pentru a acoperi zgomotul unui tren. Străbătea mulțimea, privind fără să vadă tabelele electronice ale plecărilor și sosirilor din capătul peronului. — Astăzi are meci, țipă bătrâna. — Ce meci? Ar trebui să-ți fie rușine că nu știi nimic despre fata ta, răbufni Olimpia. Antonio trase un șut unei sticle, trimițând-o Între șine. Vrăjitoarea aceea merita o moarte cruntă, dureroasă, În torturi inimaginabile - să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o schimbăm, nu era bună, oftă mama Guendalinei. Femeile de serviciu nu mai sunt ca altădată. — Maja, dacă vrei, interveni serviabilă mama lui Lorenzo, pot să-ți recomand o Îngrijitoare din Eritreea, excepțională, a rămas fără loc de muncă, fiindcă bătrâna ei a murit pe neașteptate, infarct, imaginează-ți ce ghinion, era sănătoasă tun, e de Încredere, e sora Îngrijitoarei mele... — Din Eritreea? Întrebă Maja neîncrezătoare. Înțelege italiana? Eu și Elio vrem personal care să vorbească bine limba, deja o avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu mai caută portari, oamenii de bine dispar. Însă ce infamă, mincinoasa, avea un nou curtezan și nu-i spusese nimic mamei sale, care o Întreține de doi ani de zile. Pentru a evita ochii răutăcioși, șmecheri și malițioși ai bătrânei și cei albaștri și Îndepărtați ai lui Dario, Sasha Își mută privirea asupra unui candelabru - o caracatiță cu brațe din sticlă fațetată ale cărei tentacule se legănau la câțiva centimetri deasupra lui. La televizor, Dario Îl Întreba pe preot: — Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
inexplicabil cum își amintește toate amănuntele, mai repede decât ce-a trăit ieri ori alaltăieri. Și ceea ce este și mai și e sentimentul pregnant și viu că a pictat cu mâinile lui portretul lui Pampu. Se vede adeseori ca o bătrână subțire și scundă, cu capul înfășurat în pânză albă și cu fața pământie. Stătea cu ochii aninați de perete, cu capetele basmalei ca două urechi iepurești crescute la ceafă, și vorbea fără oprire n-aș putea să mai spun cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și se mai auzea strigătul cioclilor. A luat-o în jos, apoi prin spatele Bisericii Sfântul Gheorghe, iar din Răspântia lui Butuc, pe o ulicioară întortocheată, până în buza bălții. Primprejur erau case mici acoperite de fumul galben, împotriva ciumei. O bătrână cu capul înfășurat într-o cârpă pestriță, legată pe ureche cu fundă mare, amesteca cenușa într-o căldare de săpun, sub care ardeau două vreascuri și bălegar mult. - Nu-i ia ciuma, boierule, pe cine face săpun! îi spusese ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sângele lui. Îi plăcea să-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
soneriei vechi și ruginite. În ciuda insistențelor mele, nu a răspuns nimeni, deși poarta era deschisă și se zărea un cap pe fereastră. Iar ascultă muzică simfonică, am mormăit eu, îndreptându-mă către ușa casei. În cele din urmă, văzându-mă, bătrâna m-a poftit înăuntru, servindu-mă cu grisine și jeleuri cu fructe de pădure, apoi își drese glasul, mimând o figură serioasă, de înțeleaptă: Poftește, de ia un loc, până ce eu îți voi aduce legume proaspete, după care a coborât
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bagaj, când vecinii și Ionică au primit cheile casei, când Violetta a ajuns în casa primitoare a bunicii dragi, domnul și doamna Filip au purces la drum. Acasă la bunica ei, fata nu se simțea tristă. Încă îi plăcea compania bătrânei cu părul alb și strâns în coc. De dragul nepoatei, casa, alteori atât de pustie, s-a însuflețit, solicitând din plin simțul olfactiv. Prăjiturele, pui la cuptor, sărmăluțe cu păsat, ciolan afumat, toate au fost condimentate cu povești din timpuri trecute
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
încet ajunge la granița intrării în țara sa natală. Neștiind că este căutată pentru a fi omorâtă, ea intră fără pic de sfială. Dar, cum intrase, fusese zărită de o bătrânică, care, foarte ospitalieră, o luă la ea acasă. Chiar dacă bătrâna nu avea condiții, a luat-o pe fată să o ascundă o perioadă de timp. Dar imediat ce a aflat că, dacă este prinsă, va fi omorâtă, a fugit din nou din țară în pădurea în care, cu câteva zile înainte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sau să folosească o cârpă între picioare atunci când se mișca. La două zile după ce Rahela a intrat în cortul nupțial cu Iacob, Lea s-a dus la Ada și a pus mâna uscată a mamei sale pe pântecul ei tânăr. Bătrâna și-a îmbrățișat fiica. - Nu credeam că o să trăiesc să-mi văd primul nepot, i-a spus ea Leei, râzând și plângând în același timp. Draga mea, fiica mea. Lea spunea că a ținut secretul ca s-o protejeze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de grâu? Mama nici măcar nu-și mai amintea apoi toate întrebările pe care i le-a pus, dar a răspuns la toate, pe larg și dintr-o suflare, fără să-și ia ochii de la Bunica. Asta a uimit-o pe bătrână, care era obișnuită cu oameni mai slabi, dar Lea nu se intimida. Cele două s-au uitat fix una la alta. La sfârșit, când Bunica n-a mai găsit nimic de întrebat, a dat din cap și a scos un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
era doar un zâmbet fugar, ci un zâmbet larg, cu toți dinții, de parcă și-ar fi amintit o glumă bună. Bilha tremura la gândul că avea să fie interogată de Bunica și când a sosit momentul să se apropie de bătrână, se clătina pe picioare. Bunica s-a încruntat și a oftat în timp ce Bilha se uita la propriile mâini. Tăcera devenea de nesuportat și după câteva clipe Rebeca s-a întors și a ieșit, lăsând-o pe Bilha singură cu tapiseria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vrăjitoarea văzuse atât de adânc în inima mea. Era probabil ceva ce spunea tuturor fetelor tinere care se apropiau de ea, dar servitoarea lui Re-nefer văzuse deja că mă pierdusem și începuse să râdă. Eram speriată și am fugit de lângă bătrâna aceea. Nu l-am văzut pe Shalem când s-a apropiat, dar era deja lângă mine, iar soarele la apus îi desena în jurul capului o coroană de lumină. M-am uitat în ochii lui și mi s-a oprit respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am fost vizitată de mama mea de sânge. A fost prima dată când trupul meu nu s-a mai supus datoriei lunii. Eram dincolo de vârsta copiilor și mama mea, care născuse atâția copii, venise să mă aline. - Tu ești cea bătrână acum, a zis ea cu delicatețe. Tu ești acum bunica, vocea înțelepciunii. Cinste ție, a zis ea și s-a aplecat în fața mea până a atins pământul cu fruntea, cerându-mi iertare. Am ridicat-o și s-a transformat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
secunde, când și-a dus batista la ochi, am văzut că purta mănuși albe de ață, iar peste mănuși, un ghiul mare pe inelar, cât fața îi era încă acoperită de batistă, mama mi-a făcut semn să mergem, dar bătrâna și-a luat deodată batista de la ochi, spunând, cu ochii-n lacrimi, ce zi tristă-i asta, că ne-a părăsit acest om drag, apoi s-a aplecat aproape de mama, întrebând-o în șoaptă dacă-i adevărat ce zice lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din cap, spunându-i că nu știe, mie mi-a făcut semn cu ochiul s-o iau din loc, iar ei i-a spus, nu vă supărați, dragă tanti Ivon, dar trebuie să mergem, și a dat să treacă pe lângă bătrână, dar aceasta a apucat-o de braț, a tras-o înapoi spre ea, șoptindu-i suficient de tare, c-am putut să aud și eu, să afle mama că bunicu’ s-a sinucis fiindcă dintotdeauna a iubit-o pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
timp mama mă luase de braț, trăgându-mă după ea spre capelă și zicându-mi să ne grăbim, să nu pierdem începutul ceremoniei, eu mi-am întors capul, să mă uit în spate, pentru că-mi era frică să nu vină bătrâna după noi, însă ea a rămas locului, pe trotuarul aleii principale, aranjându-și pălăria, ei, și atunci am întrebat-o pe mama că ce-a fost asta, iar ea mi-a spus că nimic, a fost numai tanti Ivon, o babă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se dea la o parte, să i se facă loc să treacă, așa că tovarășul Bherekméri și-a întrerupt fraza la mijloc, a lăsat foile în jos și s-a uitat, și m-am uitat și eu, și am văzut că bătrâna, tanti Ivon, își croiește drum spre răposat, agitând în mână un buchet mare de trandafiri roșii și strigând că nu dă voie, nu îngăduie ca mult iubitul ei iubit să fie îngropat fără ca ea să-și fi luat rămas-bun de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i scoate ochii, tanti Ivon ajunsese deja în fața podiumului, la doi pași de coroane, dar atunci cineva a prins-o și a tras-o mai în spate, l-am recunoscut, era taximetristul cu care ne întâlniserăm, a apucat-o pe bătrână, ca la lupte, ridicând-o, de la smucitură tanti Ivon a scăpat buchetul de trandafiri și i-a căzut și un pantof, a scos un țipăt, dar taximetristul o și căra spre ieșire, în timp ce tanti Ivon striga răgușit, cât o ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vezi că scapă nevătămată după ce le-a făcut bebelușilor. - Are să plătească altfel, spuse Marie. Parcă spre a-i da dreptate, o tăcere bruscă Însoți sosirea pe insulă a infanticidei, activitățile se opriră pe moment, privirile se Îndreptară În direcția ei, bătrînele Își făcură semnul crucii la trecerea ei, o femeie Însărcinată Își strînse instinctiv copiii lîngă ea. Unele comentarii mormăite În dialect breton o evocară pe Carridwen, luna dublă, zeiță și demon totodată. Nimeni nu venise s-o aștepte pe Yvonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gârbovită, uscată, care-l lua de mână. Ceilalți aveau părinți; copiii celor divorțați erau Încă rari. Noaptea, bunica Își revedea iar și iar parcursul vieții care sfârșea atât de prost. Tavanul apartamentului era jos, vara căldura era sufocantă. În general, bătrâna nu adormea decât puțin Înainte de zori. În timpul zilei se Învârtea prin apartament În papuci, vorbind cu voce tare fără să-și dea seama, repetând uneori aceeași frază de cincizeci de ori la rând. Cazul Janinei o obseda. „N-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă; se vedea apoi prăbușit, plângând, Înaintea cadavrului; Își Închipuia că va muri la scurt timp după ea. La sfârșitul lui 1966, bătrâna primi o scrisoare de la fiică-sa, care-i aflase adresa de la tatăl lui Bruno - cei doi Își scriau În fiecare an, de Crăciun. Janine nu exprima regrete speciale pentru trecut, pe care-l evoca În fraza următoare: „Am aflat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tatei și de mutarea ta.” O anunța de altfel că părăsește California și că se Întoarce să locuiască În sudul Franței; nu dădea Însă nici o adresă. În 1967, Într-o dimineață de martie, Încercând să facă niște chiftele de dovlecei, bătrâna răsturnă o oală cu ulei clocotit. A mai avut puterea să iasă În holul blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]