5,989 matches
-
de ani În satul PATURA (PANDURU) din județul Tulcea. În aceeași vreme, DERDENII cei mai mulți locuiau În satul Caugagia din același județ dobrogean, mutându-se, cu timpul, În București. La aromâni ființează cutuma gentilică (tribală) ca părinții să fie Îngrijiți, la bătrânețe, nu de fiică, ci de fiu. Când sunt mai mulți fii, cel mai mic rămâne cu părinții. Murind unicul băiat al bunicilor materni, aceștia au fost luați numaidecât În Îngrijire de fiica lor ZOIȚA (mama mea). Atât bunicii mei materni
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
65 de ani); ZOIȚA DERDENA, mama mea: 1904 -1983 (79 de ani). Dintre toți purtătorii binecuvântatului patronim DERDENA, părinții mei STERE și ZOIȚA au avut cei mai mulți copii. Li s-au născut 9 (nouă) fii și fiice, dintre care trăiesc până la bătrânețe doar 5 (cinci). Îi voi menționa pe toți cei nouă, În ordinea În care s-au ivit În această lume. 1. SULTANA (TANA), botezată cu prenumele bunicii noastre paterne. Această soră a trăit din 1925 până În 1951. Cauza de deces
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
școală (care pentru mine, În timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om În vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. la Început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care Îl Întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
școală (care pentru mine, în timpul liber, nu exista), despre lipsa lui de elan, despre problemele din familie, despre componenta genetică a bolii de care suferea, lucruri pecetluite pe veci, despre care vorbea așa cum un om în vârstă vorbește despre bolile bătrâneții. Mie atitudinea lui fatalistă mi se părea de-a dreptul suprarealistă. La început am rezistat cu stoicism acestui val de plângeri, care îl întrecea cu mult pe al lui Janet când se văieta că nu vom avea ce mânca într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Și-apoi, da!, tot mie o sămi rămână, averea lor; dar, când? Peste ani și ani? Nu. Eu n-am timp! Nu am timp - și gata! Mie acum Îmi este necesar să mă amestec, prin civilizațiile lumii, nu, hăt, la bătrânețe! Gata! Nu mai discutăm, că, uite, ajungem. Între timp, ieșiseră din zona ploii. Acum, aproape că se și Înserase. La câteva sute de metri depărtare de casă, Dan mai rosti: momentul cel mai potrivit e, peste câteva zile, cu prilejul
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mine? O iubeam și ea mă iubea - nu încape dram de îndoială în această. Mi-a zis, atunci, în ultimă clipă, care fusese visul ei: - Te-am iubit. Nici nu știi cât de mult te-am iubit! Mă vedeam la bătrânețe alături de tine. Dacă ai fi fost bolnav și neputincios, te-aș fi îngrijit până în ultima clipă. Și m-aș fi bucurat că o pot face - ar fi fost o mică plata pentru fericirea pe care mi-ai adus-o în
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mari speranțe, dar ești rea. Nu o fac pentru mine. - Nici pentru mine. Eu sunt mulțumită aici. - Cât timp? - Până termin școală. Pe urmă, mai vedem... - Țușca, în doi-trei ani tu vei fi încă tânără. Eu o voi lua spre bătrânețe. Acum am o șansă de job bun - atunci... Aici nu pot fi mai bine, doar mai rau. La Ralph nu mai pot sta mult, își va aduce un tanar absolvent. John va pleca și el la anul - dar el are
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ea. Cum se face ca toate visele legate de ea au fost mincinoase? Nu, nu e adevărat! Au fost adevărate, cele mai frumoase vise pe care le-am putut visa. Și acela cu o prispa pe care să stăm la bătrânețe, și acela în care ea îmi dădea mâncare în gură, cănd ajungeam neputincios. Mai ales acela în care și ea mă iubea! Totul era să nu îmi scot tarabă cu vise în piețe străine. Să o conving pe ea că
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
verificat, orașul era neprotejat de sus, doar dinspre mare, sirena de bronz, mai puternică decît o armată, era la locul ei. După noaptea petrecută cu Jesper, Thomas se mai liniștise. Durerile de cap și de stomac erau exact ca În bătrînețea invocată de Castor, nu exagerase prea mult. La treabă, cît mai era vreme! Să trăim, Thomas! Într-o zi, aproape de vremea amiezei, Thomas, ieșind de la cursuri, a pornit, ca de obicei, pe jos spre casă. „Thomas!“ De-abia făcuse cîțiva
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În cazul eunucului, ca și în cazul văduvei fără fii, exista riscul de a nu avea pe nimeni care să aibă grijă de ei în vremuri de cumpănă. De aceea, cine avea fii, avea brațe pentru muncă și sprijin la bătrânețe. Să fii eunuc, însă, însemna să nu ai viitor, căci nimeni nu ar fi avut grijă de tine, așa cum s-ar putea întâmpla și în casele persoanelor consacrate care nu mai au tineri. Care este ultima speranță a eunucului pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ce, eram să-ți fac eu haine? din pensia ta păcătoasă? Alți oameni de vârsta ta aleargă, muncesc, nu stau ca trântorii. Am copii mari și nu i-am pus la casa lor. Tocmai când să îngrijesc și eu de bătrânețea mea, că nu mai sunt așa tânără cum am fost odată, îmi faci zile fripte? Mi-am mâncat tinerețea cu tine, ticălosule! Aglae începu deodată să plângă, din nervozitate, cu sughițuri ascuțite, ca și Aurica altă dată. Apoi își șterse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se da o situație legală. I se păreau burgheze, umilitoare. Nu trăise niciodată în mizerie și nu se temea de ea. Un instinct feminin îi spunea că interesul cu care era înconjurată de bărbați o va urmări totdeauna, iar ideea bătrâneții n-o înspăimînta. Nu-și închipuia că ar putea fi vreodată bătrână, altfel de cum arăta acum. Era hotărâtă să se sinucidă pe dată ce ar fi zărit semnele bătrâneții. Însă fiindcă deocamdată ele erau de domeniul speculației asupra viitorului, Otilia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care era înconjurată de bărbați o va urmări totdeauna, iar ideea bătrâneții n-o înspăimînta. Nu-și închipuia că ar putea fi vreodată bătrână, altfel de cum arăta acum. Era hotărâtă să se sinucidă pe dată ce ar fi zărit semnele bătrâneții. Însă fiindcă deocamdată ele erau de domeniul speculației asupra viitorului, Otilia se gândea și la această sinucidere ca la un eveniment foarte dramatic și teatral, în felul unei sinucideri japoneze. Ea avea scrupule și libertăți de gândire cu totul deosebite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dușumea, simți greutate și se lăsă iarăși pe spate, cu o strâmbătură. - Dar ce-i? Ce s-a întîmplat? se prefăcu Pascalopol, cu o vizibilă silă de a se vedea nevoit să joace comedie. - I-a venit rău, informă Stănică, bătrânețe, ce vrei, congestie! Pascalopol sărută mâna Otiliei, care-l privea cu o mare încredere și, liniștind-o pe aceasta din ochi, zise: - Tocmai mă plimbam cu doctorul Stratulat, pe care-l cunoaște Costache, era vorba să ne întîlnim pentru niște
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
își chinuise mintea, ca să se convingă că nu poate fi și alt motiv la mijloc, până ce, leal, fata îi mărturisise: - Papa te speculează puțin. E o mică slăbiciune foarteurîtă a lui, de care nu pot să-l vindec, acum la bătrânețe. Fiindcă ai rămas, acum îți spun că-mi pare bine. Felix îndrăznise s-o sărute pe obraz. Fiindcă tutelatul de până ieri nu făcuse nici o obiecție asupra gestiunilor trecute, care arătau toate o completă utilizare a creditelor, moș Costache se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
biserica părintelui, și acum bătrânul rămăsese supranumerar. Avea șaptezeci de ani, o barbă ascuțită și vânătă, ca o bidinea, și bea multă țuică, de unde și porecla. Ocăra, pronunțând foarte des numele necuratului, se văieta chiar în biserică, la lume, de bătrânețe și dureri prin încheieturi și spovedea copiii, care-i râdeau sub patrafir, întrebîndu-i dacă au mâncat fasole și varză acră. Cânta mormăind, sughițând, trecând repede de la cele mai grave registre la un schelălăit înfricoșat spre hazul credincioșilor tineri. Babele îl
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căpăta o siluetă fină, de ogar alb, dacă se îngrășa, fața se lustruia, ochii se făceau mai pătrunzători, creșterea îi dădea mișcări feminine, lăsîndu-i mereu aerul copilăresc. Dimpotrivă, Aurica se schimba în chip sinistru, și fiecare prefacere o arunca înspre bătrânețe, cu toate fardurile ei. Părul i se făcea moale, mort, ca de perucă, grăsimea îi reconstituia prematur masca senilă a Aglaei, slăbirea îi scotea în evidență oasele capului. Mușchiulatura nu mai avea tărie, cădea făcând unghiuri și umbre, și obrajii
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sunt chemate să dea mărturie despre darurile primite, fiecare etapă din ciclul vieții lor este o experiență de fericire ce începe din tinerețe, pentru ca mai apoi să treacă la timpul maturității adulte și, în cele din urmă, să ajungă la bătrânețe, adică la perioada de apus a vieții. 4.1 Anii tineri ai unei fericiri pline de zel „În viața consacrată primii ani ai integrării în activitatea apostolică reprezintă o fază ce este critică în sine, marcată de trecerea de la o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
există o fericire ce trebuie realizată, însă este o fericire cu totul și cu totul specială. Și cel vârstnic va fi fericit dacă a realizat deja ocaziile de fericire și de bunăstare pe care le-a avut în viață. Vârsta bătrâneții este un timp favorabil pentru a face o sinteză la tot ceea ce s-a trăit în fazele anterioare, pentru a integra succesele și deziluziile din trecut într-o continuitate care unește diferitele experiențe de viață. Această capacitate integrativă este o
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
integrativă este o condiție „spirituală” ce permite persoanelor consacrate înaintate în vârstă să-și îmbogățească identitatea cu experiențele pe care le-au trăit deja. Dorința lor de fericire nu se oprește deci, numai la nevoile personale care, știm bine, la bătrânețe se înmulțesc foarte mult (nevoia de atenție, de sănătate, de afecțiune), dar se deschide față de ceilalți, mai ales față de generațiile noi, pentru a le transmite bogăția experiențelor făcute și semnificația profundă a realităților trăite. Bătrânul care a reușit sa integreze
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
mărturisitori ai unei fericiri chiar și așa realizabilă deoarece, din povestirea experiențelor lor, reiese că pot fi depășite momentele critice ale vieții, prin implicarea constantă într-un proiect vocațional și mergând înainte în ciuda tuturor dificultăților. Abbé Pierre scria astfel despre bătrânețea sa: „mi-am dat seama că, cu trecerea timpului, este important să se diferențieze bine fericirea de iubire. Chiar dacă bucuria care însoțește iubirea nu se poate compara cu orice altă bucurie, fiind ea cea care determină fericirea cea mai mare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ea este, totuși, fragilă și nu poate împiedica suferința. A iubi, deci, nu împiedică suferința”. Față de această fericire trăită plătind prețul iubirii și realizată în timpul vieții, persoanele consacrate vârstnice au o datorie de îndeplinit, în ciuda dificultăților pe care le rezervă bătrânețea: chiar dacă sunt limitate din cauza multor incomodități, ele vor putea să se facă încă utile și să investească propriile forțe pentru a valorifica acest timp de creștere adevărată, punându-se în slujba celorlalți. Sensul de integritate de sine care derivă din
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
219 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Urcară una, două, trei trepte, după care, în semn de supremă ospitalitate, Cocondy aprinse tardiv lumina pe coridorul pe care tocmai îl străbătuseră. "E atât de tristă să fii pe coridor și, din pricina bătrâneții, să nu ți se mai deschidă o ușă." Ușa nu i se deschidea, era încuiată, așa că trebuiră să o ia, prin întunericul din nou pogorât, înapoi. "Unde-o fi cheia?" Cocondy, care întîi o pornise-nainte și îl ținuse apoi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
celor ce se întorceau, în zbor, de la Cenaclu. Veneai pe jos, nu interesai. Combatantul cu șipca (acest Boerescu avea inteligența de a târâi după el o șipcă mizerabilă, cu două cuie ruginite la vîrf) nutrea speranța de a trăi, la bătrânețe, din publicarea unor variante sinistre ale poemelor oamenilor-fluturi. Când nu izbutea să schilodească pe careva, neghicindu-le, la vreme, terenurile de aterizare, devenea dintr-o dată cumințit, dar și așa 320 DANIEL BĂNULESCU mai mare grabă, în pușculița unui spital de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să doarmă oleacă, îl pui pe urmă să mai robotească prin curte. Vine seara: "Hai, bărbate, să ne culcăm!" Așa aș vrea eu, că așa am trăit treizeci de ani cu nevasta. Trebuie apoi să ne gândim 17 și la bătrânețele noastre, că, uite, am încărunțit și nu vreau să ne fie degeaba. Muierea fl asculta. - Păi de asta să nu ai dumneata grijă, că băiatu nu-i orice terchea-berchea! Vrenic de nu-l încape pământul, sârmă de om, scapără locul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]