6,215 matches
-
apă și stai liniștit. Îi părea rău de el, iar gând se mai gândea că are și sângele lui în vine, simțea cum i se zdrențuiește sufletul. Popa Barbu era un om voinic, cu o uitătură cam critică și cu barba zburlită. Îl ascultase cu luare-aminte pe spătar și ceruse un coș de ouă proaspete pentru că era Joimariul. Pe urmă pusese patrafirul pe capul lui Pampu și începuse să dondăne din cartea mare, legată în piele, pe care o moștenise de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit în toată ființa. Ioniță era un bătrânel cu câteva fire albe în barbă, cu obrazul rozuliu, denivelat de urmele bubelor. Ochii micșorați de vârstă purtau o privire obidită, de om învins. Se ruga în țărâna drumului ca Dumnezeu să-i ierte păcatul cel mare și ascuns, pe care nu putuse să-l povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Eliberatoru s-a strecurat înăuntru, îmbrăcat cu straie preoțești. Era zâmbitor și cu obrazul stâng ridicat artistic, în poza specifică a Ioniților. L-a dezlegat pe Stroe Leurdeanu, l-a-nvelit într-o rasă, apoi a scos briciul și i-a dat barba jos într-o clipită. Când au ieșit afară, era încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și mă întreb din nou. De ce nu vrei, ca să mă iei cu tine Căci eu rămân pe veci, doar un ecou... Ce fericire după zbuciumul petrecerilor. Recunoștința unui fir de iarbă. În umbra vastă a legendelor, Poetul veghează gânditor în barbă. În umbra legendarului destin, Poetul cast drumul veghează. Sub greutatea visului sublim, Întunericul său lumina scurtează. Ca o piatra pentru urmași, Tu ți-ai schilodit sufletul si chipul, Ți-ai năruit, și ți-ai trădat, Și ți-ai distrus visul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
frumoasă. Acolo era un pom cu mere... Mere Golden (nu de aur). Însă de la o vreme acolo își făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându-i barba, bunicul duce povestea mai departe: ...o ciocănitoare cu pene aurii (nu de aur) și cu ochii verzi smarald (nu de mărgăritare). Această pasăre îi tot fura merele regelui, așa că într-o zi își trimise fiii să o prindă. Cum soarele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nevoie de bărbați ca să facă copii și ca să-i pună să le care obiectele grele, dar altfel ea nu le înțelegea rostul și cu atât mai puțin le aprecia farmecele. Și-a iubit fiii cu pasiune până când le-a crescut barba, dar după asta abia îi mai învrednicea cu o privire. Când am fost destul de mare să întreb despre ziua în care a venit tata, ea mi-a spus că în jurul lui se simțea prezența lui El și de asta merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcea Lea și că ea era cea care se ocupa de toate și că ea ținuse lucrurile la suprafață în anii grei în care Laban lâncezise. Bătrânul era complet neajutorat când Iacob punea întrebări cum ar fi dacă negustorul cu barbă neagră din Aleppo era de încredere sau pe care dintre băieți să-l tocmească la tunsul oilor. Lea era cea care trebuia întrebată și despre turmă, care dintre oi fătase în anul trecut, care ied era puiul caprei negre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmbrățișat o dată și încă o dată. Și chiar în acea primă noapte, când Lea era atât de fragilă pentru că fusese pentru prima dată deschisă de un bărbat, a răspuns atingerilor lui. Îi plăcea mirosul lui și îi plăcea să-i simtă barba pe pielea ei. Când o pătrundea, ea își îndoia picioarele și-și încorda sexul cu un fel de forță care pe ea o surprindea, iar pe el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Egipt încărcate cu lemn de cedru, apoi o mulțime de sclavi legați în șiruri care erau duși spre Damasc și negustori din Salem care se îndreptau spre Carchemish, aproape de vechea noastră casă. Atâția oameni ciudați treceau pe lângă noi: bărbați cu barba rasă care arătau ca niște băieței și bărbați imenși, negri, cu pieptul dezgolit. Deși nu treceau multe femei pe drum, am reușit să văd câteva, niște mame înfășurate în văluri negre, fetițe sclave dezbrăcate și o dansatoare care avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
soție dintre toate femeile lui. Bilha nu zicea nimic, dar se roșea ori de câte ori el o atingea. Am văzut și că devotamentul lui Ruben față de Bilha nu scăzuse în timp. Majoritatea fraților mei, atunci când creșteau suficient de înalți și le apărea barba, se îndepărtau de mama și de mătușile lor. Toți, mai puțin Ruben, căruia îi plăcea să stea în preajma femeilor și mai ales în preajma Bilhei. În timpul călătoriei, el părea că știe unde se află ea în orice clipă. Când o striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bună voie acolo, în timpul acelor zile din lună. Bărbații și băieții se holbau la el și așteptau să-l vadă ducându-se singur în mijlocul femeilor care sângerau - și, mai rău, cele care sângerau erau propriile lui fiice. Laban mormăia în barbă în timp ce se apropia de cortul femeilor. La intrare, s-a oprit și s-a uitat peste umăr. S-a holbat la fiii și la nepoții lui și apoi a ridicat draperia și a intrat. Suflul greu al lui Laban era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel, a continuat el, înconjurând cu brațul un omuleț negricios, slăbănog, cu barba deja crescută. El e fiul lui Basemath, arătând înspre o femeie dulce, care avea un bebeluș la piept. - Fiii mei mai mici sunt Jeush, Jalam și Korah. Stau aici cu Basemath, dar sunt fiii Oholibamei, soția mea cea mai tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
timp fascinată cum cele trei cercuri de cupru se adunau la încheieturile mâinilor mele, încât am uitat cu totul de picioare și chiar în prima zi în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în care le-am purtat m-am împiedicat, am căzut și mi-am julit barba. M-am gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu vin și ulei erau bine închise, că frații își pieptănaseră bărbile, că totul era gata, până la urmă și-a pierdut răbdarea din cauza mea. A fost una din rarele dăți când chiar a ridicat vocea la mine: - Ori mă ajuți, ori rămâi acasă cu nevestele fraților tăi. N-a fost nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fundul barăcii a ieșit, târându-se, un om cu un singur picior, în partea dreaptă, de care-i atârna doar un ciot în cracul gol și înnodat la capăt al pantalonilor de uniformă militară, părul îi era lung și încâlcit, barba stufoasă și neagră, iar când, în fine, a ieșit cu totul de sub baracă, a apucat una din cârje și, sprijinindu-se de ea, s-a ridicat în genunchi, apoi și-a întins mâna, a tras de sub baracă un mare rucsac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată a feței, de parcă s-ar fi bărbierit cu neglijență, și știam că acuși tata își va ridica privirea și se va uita din nou la noi, la mine și la mama, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ajuns să Închidă ochii ca să vadă zîmbetul larg care dădea la iveală două șiruri de dinți solid Înfipți - un zîmbet de lup de mare, spunea ea ștrengărește, părul blond și inelat la ceafă, privirea azurie, tenul ars de soare, eterna barbă nerasă de trei zile, umerii largi la adăpostul cărora era atît de plăcut să te cuibărești. Bretonul ăsta are ceva de corsar, afirma Milic. Marie redeschise ochii. Toate Îndoielile care-i dăduseră tîrcoale mai Înainte se risipiră, În timp ce vasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era pe cale să-și piardă mințile. - Ești lumina mea... viața mea... Își pierduse mințile. Vocea aceea caldă și gravă murmura chiar În spatele ei. Christian! Se răsuci și dădu de privirea azurie, de părul blond care făcea bucle pe ceafă, de barba de trei zile... O imagine pe ecran. O imagine prin satelit transmisă de la o cameră video. O imagine proastă, neclară, cu sunet Întretăiat și plină de paraziți. Dar el era acolo și Îi vorbea. În direct din cockpit. Se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la fata lui. - L-au găsit pe Christian. 25 Silueta Înaltă se reliefa În partea din față a iahtului sponsorului său. Chipul, marcat de Încercările prin care trecuse, era aproape emaciat, ochii adînciți În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea. Cu zîmbetul acela de lup de mare care o făcuse pe Marie să se topească Încă de cînd era o puștoaică. Acum stătea țeapănă Între părinții ei, simțind o dorință violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de 15 iulie, Îi telefonă lui Bruno. Pe un fundal de jazz cool, vocea fratelui său vitreg emitea un subtil mesaj aluziv. Bruno era, cu siguranță, o victimă a crizei de la patruzeci de ani. Purta haină din piele, Își lăsase barbă. Ca să arate că știe ce-i viața, vorbea ca un personaj de roman polițist de mâna a doua; fuma trabuc, făcea body building. Michel Însă, În ce-l privea, nu credea deloc În explicația cu „criza de la patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
poemul următor: Mi-o bronzez cu drag (Păr la ștremeleag!) La piscina-adâncă (Păr la mătărângă!) Domnul Îmi apare Pe plajă la soare, Are ochi frumoși, Mănâncă gogoși. Unde șade El? (Păr la cocoșel!) Colo-n Rai, pe iarbă (Cărășel cu barbă!) — Are mult umor..., comentă yoghina cu o ușoară nemulțumire. — E aici o mistică..., se băgă și bețivanca. Mai curând o mistică În negativ... Bruno simțea că explodează. Cât să mai suporte? Chiar merita osteneala? Se Întreba serios. Când atelierul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ajunsese la un sfârșit. La micul dejun, cunoscu un soi de șaizecioptist breton care conducea atelierul de acuarelă. Era Paul Le Dantec, fratele actualului director al Locului, și făcea parte din nucleul inițial de fondatori. Cu tunica lui indiană, cu barba lungă, căruntă, și cu medalionul În formă de triskel la gât, evoca de minune o blajină preistorie baba. La cincizeci și cinci de ani trecuți, bătrâna epavă ducea acum o existență pașnică. Se trezea În zori, se plimba pe dealuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
erau mai multe saloane de masaj thailandez - New Bangkok, Le Lotus d’or, Mai Lin; fetele erau politicoase și surâzătoare, era bine. Tot atunci am Început să consult un psihiatru; nu mi-l mai amintesc foarte bine, cred că purta barbă - dar poate confund cu un film. Am Început să-mi povestesc adolescența, vorbeam mult și despre saloanele de masaj - simțeam că mă disprețuiește, asta Îmi făcea bine. Oricum, l-am schimbat În ianuarie. Cel nou Îmi plăcea, Își ținea consultațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
multe fete cu părinți divorțați, trebuia să găsesc una aflată În căutarea unei imagini paterne. Ar fi putut să meargă; simțeam că poate să meargă. Dar trebuia un tată viril, cu umeri largi, care să inspire siguranță. Mi-am lăsat barbă și m-am Înscris la Gymnase Club. Barba a fost un semi-succes, era rară și-mi dădea un aer dubios, à la Salman Rushdie; În schimb, mușchii reacționau bine, În câteva săptămâni mi-am făcut deltoizi și pectorali absolut onorabili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]