KorAP: Find »[drukola/base=bou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...217 >

5,404 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

și a răsărit normal și des. Rezultatul: patru mii de chile la hectar; același pământ, aceeași sămânță, aceleași condiții climaterice. O singură deosebire, tractorul! "E evident că nimeni nu se gândește, așa cred cel puțin, că țăranul o să-și îndemne boii sa se repeadă cu coarnele în tractor, zise Vaintrub. Numai că tractorul, divinizat, o să treacă precum tăvălugul peste o întreagă civilizație țărănească și întrebarea e dacă o să aducă una mai bună, dacă e însoțit de ideea unei agriculturi colectiviste. E

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ar fi vrut să reglementeze chestiunea Basarabiei, dar noi, îngîmfați și proști, n-am vrut să ne ducem la masa de tratative, ne-am dus la Paris, că noi eram prieteni cu francezii, cîrnați! Îi credeam mari și tari, și boul ăla de Take Ionescu a scăpat ocazia să-și pună Lenin semnătura că Basarabia e pământ romînesc! Asta e, dom' profesor! Prostiile se plătesc!... Și să revin la elevii ăia... Ce credeți că zice Bacaloglu în toiul discuției? Futu-l

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să citesc până la capăt o nuvelă, să văd și eu ce se scrie... Autorul descria un conflict interior al unui țăran care tocmai se înscrisese în gospodăria agricolă colectivă. Ce se întîmplase? Se înscrisese el, dar în prealabil își vânduse boii și acum avea mustrări de conștiință. Nu putea să doarmă: auzi, ei îl primiseră cu brațele deschise și el îi înșelase! Dar ce era de făcut? Banii primiți pe boi îl frigeau, cum să înceapă el o viață nouă cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
se întîmplase? Se înscrisese el, dar în prealabil își vânduse boii și acum avea mustrări de conștiință. Nu putea să doarmă: auzi, ei îl primiseră cu brațele deschise și el îi înșelase! Dar ce era de făcut? Banii primiți pe boi îl frigeau, cum să înceapă el o viață nouă cu o astfel de amintire? Și după mai multe zile de frământări îi veni un gând; autorul însă nu-l desvălui, ca să-i urmărim eroul cu răsuflarea tăiată și să-i

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
să mă turbur, că marele Karma, spiritul universului, nu lasă lucrurile astfel și că îl silește pe ticălos să se reîncarneze. Dacă a fost un ticălos mare, spiritul lui reînvie de pildă într-un dobitoc, un măgar sau într-un bou și tot astfel prin treceri succesive se purifică, până ce esența sa se poate contopi cu Marele Spirit care a stat la originea vieții. Îi spusei tatei toată chestia asta simulând îngîndurarea. "Și de unde știi că e așa? zise el cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a doua trădare n-o mai interesase pe mama, nu mai era demult bărbatul ei și de aceea îi spălase rufele cu aceeași necesitate cu care curăța cotețul păsărilor și al porcului. Oare el nu știa că ea știa? "Și boul muncește, șuieră mama, și pentru asta țăranul are grijă de el, îl țesală, îi rânește grajdul de băligi de sub el și îi dă să mănînce." Băligi de sub el, îi dă să mănînce! Asta suna pentru tata murdăria de sub el, și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
mers pe jos prin Ardealul nostru, ca un sfânt pe un pământ minunat. De ce nu recunoști că n-ai citit niciodată un vers de-al lui?" "Mie îmi place Goga..." "Da, ție îți place Goga, de ce m-ați dus de lângă boi, de ce m-ați dus de-acasă, deși ești la a treia generație care a părăsit boul, tot la coarnele lui te gândești, ca la o zeitate, boul Apis, și cucuruzul, în care n-ai intrat niciodată, hai, tată, pa, te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
că n-ai citit niciodată un vers de-al lui?" "Mie îmi place Goga..." "Da, ție îți place Goga, de ce m-ați dus de lângă boi, de ce m-ați dus de-acasă, deși ești la a treia generație care a părăsit boul, tot la coarnele lui te gândești, ca la o zeitate, boul Apis, și cucuruzul, în care n-ai intrat niciodată, hai, tată, pa, te sărut, eu am plecat", zise ea obidită, și se ridică și își îmbrățișă iar mama, parcă

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îmi place Goga..." "Da, ție îți place Goga, de ce m-ați dus de lângă boi, de ce m-ați dus de-acasă, deși ești la a treia generație care a părăsit boul, tot la coarnele lui te gândești, ca la o zeitate, boul Apis, și cucuruzul, în care n-ai intrat niciodată, hai, tată, pa, te sărut, eu am plecat", zise ea obidită, și se ridică și își îmbrățișă iar mama, parcă ostentativ, adică ea, mama, n-avea idei (și în general ce

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

compare, căutând vesel defectele și lăudând generos calitățile: „A mea e mai mare!“; „Ba a mea e de două ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de ori mai mare!“; „Ba a mea, de-un infinit de infinite, boule!“ și tot așa, într-o competiție fără sfârșit și fără câștigător la care, dintr-un amestec reconfortant de silă și demnitate, nu participam. Eu n-aveam nimic de „prezentat“, eram luat la mișto și înainte, și după ce concursul se încheia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu scăpam de oamenii ăștia, îi găseai peste tot, ca puricii, îți semnau până și hârtiile pentru concursul de-asistent. Fusesem și eu comunist, ca și ei, dar mi se părea că ne prefăceam cu toții, că jucam puțin teatru pentru boii cei mari, provizoriu, cât să ne lase-n pace, să ne vedem de treabă până ieșim la liman. Nu credeam nimic din ce spuneam, deci n-aveam ce să ne reproșăm; nici nu făcusem rău cuiva. Abia așteptam momentul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de treabă până ieșim la liman. Nu credeam nimic din ce spuneam, deci n-aveam ce să ne reproșăm; nici nu făcusem rău cuiva. Abia așteptam momentul în care să nu ne mai ascundem. Imediat ne-am dat seama că boii cei mai eram noi. Nimeni nu se trezise (câțiva naivi își rupseseră entuziaști carnetele de Partid în decembrie, dar acum probabil că regretau), patria ne căra liniștită mai departe pe toți, spre orice-orânduire am fi dorit. S-ar fi zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
bani, mai multe mașini, mai multă viață. Umilința nu exista și poate că și-acolo la țară, în satul nenorocit de munte unde ți-ai fi primit repartiția, cineva ți-ar fi spus: „Să trăiți dom’ profesor!“, și nu „Băi boule, asta-i meserie? Păi un zidar sau o casieră de la «Distrigaz» câștigă de două ori mai mult ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
în rețea. Un as, o pasăre rară. V-o spun din proprie experiență.“ „Dacă-mi permiteți.“, a intervenit și tânărul Lupu, „Ceva îmi scapă în povestea de față. Ce legătură ar avea cutremurul cu adresele de mail menționate?“ „Ăsta-i bou, sau ce?“, s-a enervat Mihnea. „Pune trei boi.“, am insistat eu și-am mai luat o dușcă de țuică, să-mi fie mai ușor. „Și-acum explică-ne.“ „Bine, domne. Așa, ca pentru filomenologi.“ „S-o luăm cu-nceputul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
spun din proprie experiență.“ „Dacă-mi permiteți.“, a intervenit și tânărul Lupu, „Ceva îmi scapă în povestea de față. Ce legătură ar avea cutremurul cu adresele de mail menționate?“ „Ăsta-i bou, sau ce?“, s-a enervat Mihnea. „Pune trei boi.“, am insistat eu și-am mai luat o dușcă de țuică, să-mi fie mai ușor. „Și-acum explică-ne.“ „Bine, domne. Așa, ca pentru filomenologi.“ „S-o luăm cu-nceputul. Cutremurul. N-a avut loc niciodată. Sau, mai corect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și cârligele din lemn, globurile de Crăciun puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica stârnea valuri de plăcere. Simțeai tensiunea căutării, urmată de intensitatea descoperirilor și-a pipăitului: cearșafurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
puse în cutiile de pantofi, mâinile mamei și mirosul de pătrunjel și țelină, oul frecat cu zahăr, dulapul maro și bananele verzi (așezate sus pe ziarul „Scânteia“, să se coacă), cașcavalul la capac, boul și vaca (din poezia „Eu sunt bou și tu ești vacă...“), Bălănel și Miaunel, casetele video și vocea de porcușor isteric a Irinei Nistor. Detectivistica stârnea valuri de plăcere. Simțeai tensiunea căutării, urmată de intensitatea descoperirilor și-a pipăitului: cearșafurile din dulap, reci și-apretate, noptiera părinților

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de bere. Și n-aș mai fi spus aceleași lucruri.“ „Un pahar infect de bere, să precizăm! Pe vremea lui Ceașcă, înțeleg: treizeci de feluri de bere, și toate infecte. Dar acum?!“ „Co-cozia...“, și-a amintit Cezar, „Ba-basarab, Ci-cișmigiu...“ „Nu, boule, alea erau țigări. Se zicea că dau impotență.“ „Deci de-aia n-avem familii...“, am constatat. „Eroii nu doar că n-au vârstă, dar n-au nici familie.“, a revenit Mihnea. „Familia-i pentru furnici, pentru oamenii obișnuiți. N-o să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Ce facultate?“ „Robane, ți-au scăpat niște chestii. «Gunoierul intelectual», care vine nu știu câte ore la serviciu (puține, oricum), e unul dintre noi, lucrează la Universitate.“ „Nu-nu-s eu!“, s-a apărat Cezar, cu mâna la gură. „Nu unul din noi trei, boule!“, i-a explicat Mihnea. „Oricine. Nu m-ar mira să fie chiar de la voi, din Litere. Prea învârte scrisorile astea-n toate felurile: doar voi vă pricepeți să nu ziceți nimic cu-o mie de cuvinte.“ „Posibil...“, am mințit, „Mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
la dungă, după vitrină, cu paginile netăiate.“ „Du-te-n babardeli cu donația ta!“, a recuperat Mihnea lanterna. „Nu mai pot eu că ți-au trecut numele pe-o etichetă... Zi mai bine: ce facem mai departe?“ „Nu scotocim ca boii. Luăm la puricat doar anumite sectoare, pe etaj; le știu eu. Și, pentru curiozitatea ta, nu, nu mi-au trecut numele. Fondul de Carte Robe încă nu există.“ „Hai, bagă mare, că deja m-am plictisit.“, mi-a tăiat-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
depuseseră într-o crustă de zăpadă care atârna ca o prelată pe-o Dacie veche. Pe Währinger Strasse, am depășit restaurantul studenților, apoi reprezentanța turistică a României. Se întrezăreau niște poze cu Predealul, o mască țărănească și-un car cu boi în miniatură. Șandramaua părea pustie. După încă vreo sută de metri, la intersecția cu Berggasse, am oprit în fața unor ziduri galbene, de secol 19. Prin apropiere, se simțea prezența lui Freud. Amorașii pluteau pe calcane, roz și grăsunei, cu obrajii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

știu să trăiască, având dinaintea lor șaizeci de ani de viață? De ce Zarnițân s-a lăsat să moară de foame, având la dispoziție șaizeci de ani? Și doar fiecare îți arată zdrențele, mâinile muncite, se înfurie și strigă: «Muncim ca boii, muncim, dar suntem săraci și flămânzi ca niște câini! Alții nu muncesc și nu trudesc, dar sunt bogați!» (Eternul refren!) Alături de ei aleargă și se agită din zori și până în noapte un zbârciog «dintre cei distinși», Ivan Fomici Surikov- locuiește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
un asemenea caz un om cumsecade moare în tăcere și că, din partea mea, n-a fost la mijloc decât egoismul! Am mai auzit-o și pe asta! Da, ce egoism din partea lui! Ce rafinament sau, mai bine, ce grosolănie de bou, în același timp, a egoismului lor, de care ei, totuși, nu-și dau seama!... Prințe, ați citit ceva despre moartea unui anume Stepan Glebov 76 din secolul al optsprezecelea? Întâmplător, am citit ceva aseară... — Care Stepan Glebov? — A fost tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919

există. Dar d-voastră, cari luați pentru. stat de zece ori pe atâta pe cât luau boierii, restituiți sub altă formă lefile ce vi se dau? Țăranul care avea zece oi are azi o sută? Cel care avea o pereche de boi are azi zece? Cel ce esploatează zece pogoane esploatează azi o sută? Nu. Din contra, numărul obiectelor trebuitoare populațiunii rurale, averea populațiunii rurale scade pe zi ce merge tot mai mult. Dar se 'mbogățește în adevăr clasa Caradalelor, Stăteștilor și

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
pe el un palat administrativ. Cu toate acestea, observați compturile și bugetele anilor trecuți și vedeți ce sume enorme s-au cheltuit în reparațiuni și pentru mobiliere de cancelarii. ....................................................................................................................................... La 1864, când s-a aplicat legea rurală, locuitorii posedau numai boi de jug 22 428. Acest număr de vite a scăzut foarte, locuitorii nu au în posesiunea lor nici jumătate din vitele ce au avut la 1864 și, cugetând, mai multe idei se prezintă spiritului pentru a descoperi de unde provine această

Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]