6,712 matches
-
avea să-i smulgă ochii, dacă Îndrăznea să-l Îndepărteze Încă o dată pe Julián de viața lui naufragiată. Pălărierul era omul pe care florarul ambulant Își amintea că-l zărise cu cîteva zile În urmă, dînd tîrcoale În jurul vilei de pe bulevardul Tibidabo. Ceea ce florarul interpretase ca parșivenie nu era decît tăria de spirit care Îi sprijină doar pe cei care, mai bine mai tîrziu decît niciodată, Își găsesc un scop În viață și Îl urmăresc cu ferocitatea pe care ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și bătrînii. Julián zîmbea În tăcere, amintindu-și În sinea lui. La lăsarea serii, am luat un tramvai de lîngă acvariu și am urcat pe Vía Layetana pînă la Paseo de Gracia, apoi prin piața Lesseps și după aceea pe bulevardul Republicii Argentina, pînă la capătul traseului. Julián observa străzile În tăcere, ca și cînd s-ar fi temut să nu piardă orașul pe măsură ce Îl străbătea. La jumătatea drumului, mi-a luat mîna și a sărutat-o fără să spună nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-o pînă cînd am coborît. Un bătrîn care Însoțea o fetiță În alb ne privea zîmbind și ne-a Întrebat dacă eram logodiți. Era deja noapte cînd am apucat-o pe strada Román Macaya, În direcția vilei familiei Aldaya de pe bulevardul Tibidabo. Cădea o ploaie fină care arginta zidurile mari de piatră. Am sărit peste zidul proprietății prin partea din spate, pe lîngă terenurile de tenis. Casa se ridica În ploaie. Am recunoscut-o pe dată. Citisem fizionomia acelei case În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai cunoșteam. Julián Carax era mort. CÎnd am ieșit În grădina vilei, n-am mai găsit nici urmă de el. Am escaladat zidul și am sărit de partea cealaltă. Străzile dezolate sîngerau sub ploaie. I-am strigat numele, pășind În mijlocul bulevardului pustiu. Nimeni nu mi-a răspuns la chemare. CÎnd m-am Întors acasă, era aproape patru dimineața. Apartamentul era Înecat În fum și mirosea a ars. Julián fusese pe-acolo. Am alergat să deschid ferestrele. Pe birou am găsit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pierdută În acea Barcelonă a celor dezvoltați de lume, văzuse și ea aceeași imagine și Înțelesese că n-avea unde să se ducă În altă parte. 3 Începea să se Înnopteze cînd am ieșit la suprafață de pe treptele metroului. Pustiu, bulevardul Tibidabo schița o fugă nesfîrșite de chiparoși și de palate Îngropate Într-o lumină sepulcrală. Am zărit silueta tramvaiului albastru În stație, clopotul controlorului secerînd văzduhul. M-am grăbit și m-am urcat aproape cînd se punea În mișcare. Controlorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
zărit silueta spectrală a vilei familiei Aldaya Înaintînd spre noi asemenea prorei unei corăbii Întunecate În cețuri. Tramvaiul s-a oprit cu o hurducătură. Am coborît, evitînd privirea controlorului. — Noroc, Îmi șopti el. Am contemplat tramvaiul care se pierdea În susul bulevardului, pînă cînd nu s-a mai auzit decît ecoul clopotului. Un Întuneric dens s-a pogorît În jurul meu. M-am grăbit să Înconjur Împrejmuirea, căutînd breșa din partea din spate. CÎnd am escaladat zidul, mi s-a părut că aud pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
privea pe geam. Adevărul Îi apăruse travestit Într-un câine negru, care stătea cu labele cocoțate pe balustrada blocului vecin și lătra la trecători. Oliver se așteptase ca trecătorii să reacționeze În același mod, ei se plimbau Însă liniștiți pe bulevard, conversând pașnic Între ei, ca și cum ar fi trăit Într-o lume În care totul, inclusiv sufletul omenesc, ar fi trecut mult dincolo de stadiul perfecțiunii... Arar câte unul se oprea În loc, ațintindu-și ochii În direcția câinelui, pe care Oliver Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vajnicii turiști străini plini de obiecte de artizanat la aeroport, apoi se Întoarce În centru cu mașina colegului său, ghidul Vulpe, fostul fotbalist. E obosit și doarme pe bancheta din dreapta a mașinii. Vulpe oprește mai Întâi la el casă, pe bulevardul Ana Ipătescu, Îl lasă pe Grințu adormit În mașină, urcă la el În apartament, Își sărută soția (aceasta Îi pune de mâncare), mănâncă, bea și o cafeluță, desface bagajul și-i arată soției ce cadouri i-a mai adus de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un indiciu extrem de fierbinte și dacă adresa s-ar fi găsit pe teritoriul comitatului, ar fi sărit într-o mașină a poliției cu sirenă și lumini roșii, ca să ajungă acolo cât mai repede. Numărul 2307 era la vreun kilometru de bulevard, înspre nord, la mijlocul unei străzi compuse dintr-un șir lung de case de lemn în stil Tudor. Danny parcă lângă trotuar și observă că frigul după-amiezii îi ținuse pe toți în casă. Nimeni nu ieșise afară, la aer curat. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
corect? Buddy Jastrow dispăruse demult, patru păhărele pe noapte n-ajungeau, manualele și cursurile nu erau reale. Danny spuse: — E tot ce am. *** Rămas iar singur, Danny își fixă privirea pe fereastră și văzu cum firmele cinematografelor se sting, transformând bulevardul într-o stradă întunecată oarecare. Adăugă „posibil partener de spargeri” la „înalt și cărunt”, „de vârstă mijlocie”, „homosexual” și „consumator de heroină”. Ignoră protestele lui Bordoni cum că Marty nu era homo, considerându-le eronate, deși sincere, și se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ciudat, două bătrâne ce împingeau niște cărucioare de supermarket, apoi o ceată de băieți gălăgioși, cu jachete pe care scria Hollywood High. Se auzi urletul unei sirene de poliție ce se apropia. Danny se gândi la cod 3: probleme pe bulevard. Apoi totul se acceleră. O femeie în vârstă deschise ușa de la intrarea la numărul 2307. O mașină a poliției fără însemne opri în fața garajului. Sergentul Gene Niles coborî, privi peste drum și îl văzu - țintă ușoară, așezată în mașina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simpatic care îi spuse: — Ted Krugman? Hm, cred c-am auzit de tine. *** Următoarea oră se derulă cu mare viteză, pline de sunet și imagine. Prietenosul Norman îl ajută să se curețe puțin, apoi îl duse la un bar de pe bulevard. Danny își reveni rapid din buimăceală, simțind cum îi pulsează durerea în părțile moi ale spatelui. Câțiva dinți i se clătinau și simțea și niște înțepături în coaste. Probabil că și polițiștii în uniformă făceau parte din planul lui Considine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi țineau de cald, așa că stătea cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1, îl va aborda atunci, pe loc. La 12.35 ușa se deschise. Gordean ieși, își desfăcu umbrela și traversă bulevardul Sunset. Danny dădu drumul la ștergătoare și îl văzu intrând la Cyrano’s, iar individul de la intrare îl întâmpină de parcă ar fi fost cel mai important client al lui. Danny îi acordă lui Gordean treizeci de secunde, cât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
șase seara. Cișmigiul era, tot, numai liliac înflorit. Ne-ntorceam de la liceu, unde avuseserăm repetiție la cor, un grup de vreo patru-cinci colegi, care locuiam în același cartier. Mergeam agale, cu șapca pe-o ureche, pe aleea trandafirilor, paralelă cu Bulevardul Schitul Măgureanu, fericiți că a doua zi este sâmbătă și se sfârșește încă o săptămână de școală! Și cum atât podoaba de mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul dulce ne îndemnau la lirism, și cum fiecare dintre
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să-mi desfășor gândurile pe banca asta din fața școalei... ― Hai să mergem, că s-or fi strâns băieții! E șase fără zece! ― Să mergem! A trebuit să ieșim din Cișmigiu, să ocolim liceul și să intrăm pe poarta principală clin bulevard, că porțile, care dădeau odinioară în grădina ce făcea una cu Lazărul, erau acum închise. Ne-a întîmpinat tot nea Constantin, intendentul liceului. Neschimbat, ca acum douăzeci de ani! ― Să trăiți! Poftiți sus, în aripa dreaptă dinspre Cișmigiu! ― Mai ții
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tu sunt tăiate de celelalte, de ale sufletului. - Voi oferi primarului argumentul, pentru a-și scuza crimele edilitare. Nu cunoști periferia, draga mea! - cuvântul "periferie" rosti în largul ochilor lui Mini n întrebare, apoi umbre molcom',? și sclipiri scurte, asemeni bulevardelor umbroase sau ulicioarelor blânde, în care rar pilpîie felinare melancolice sau fulgeră ochiul orbitor 37 al vreunui far de automobil răzleț. Clișeuri, rămase acolo pe retină, acum evocate, apăreau în transparența ochilor. - Drumuri tăiate de suflet! Felicitări! . . . Noroioase, desfundate! . . . bombănea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
existența numai în spațiu și acuma în timp. Rămase tăcută. Nory întrerupse și ea vorbăria ei neisprăvită. Acum trecătorii erau numeroși și căutau a se strecura printre ei, pe canalul central al Cetăței, acel parcurs de confluență între Palat și bulevard. Se opriră un moment la colțul Eliseului pentru a-și pregăti traversarea. Teatrul Național sta vechi și încă cu ceva măreție pe piața lui măruntă; ca doi afluenți, unul luminos, altul obscur, străzile Cîmpineanu și Matei Millo lunecau devale pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și muzica lor fină o auzeai ca pe o închipuire. Minunat instrument al inteligenței, pe care se cânta melodia poemului omenesc al civilizației, aventura extraordinară, pe care cosmul se miră el singur că o petrece. 63 Erau oprite la colțul bulevardului cu Calea Victoriei. Mini se prefăcu îngrozită de furia lui Nory și gata să fugă. Era semnalul despărțirei. își strânseră mina. Aprinsa feministă porni curajos printre rețelele vehiculelor, care se încîlcesc la acea încrucișare. Mini rămase un minut pe loc, învăluind
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o femeie elegantă și parfumată fin; balcoane suspendate în verdeață și flori, cii un decor, în fața cărora trecătorii, pe care nu îi zorea goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate că iminent - așa erau de repezi prefacerile - apăreau imobilele mari de raport, se proiectau disproporționate și ponderoase pe armonia grațioasă a restului, azvârlite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care își făcea din asistență o robie adevărată către o mulțime de îndatoriri, așa cum ie înțelegea ea. Mini se uita jur în jur la cartierul pe care îl răzbătea foarte rar. De la un loc înainte parcursul îi era aproape străin. Bulevardul Lascăr Catargiu se desfășura cu aleile lui, cu casele noi, încă rare, aliniate după un proiect definit. Locul, căruia nu-i putea împrumuta nici o impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nedefinit al simțirei, nu numai mulțimea senzațiilor prezente, dar încă în depozite uriașe, amintirea vie a tuturor senzațiilor petrecute, care se puteau uneori reîntoarce cu impresia precisă de adineaori? Mini, privind cu melancolie averea imobiliară, care defila de-a lungul bulevardului pe două rânduri, subt ochii ei de locatară instabilă, se consola la ideea palatului aceluia pe care îl purta în ea. Cum gândurile au densitate, i se păru că e mai greoaie acum din pricina acelui conținut, scoborând în fața locuinței, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cărămizi din noroi și nisip. Spre sud, această îngrămădire confuză de străzi sinuoase se oprește abrut în grilajul Cantonamentului britanic. Cantonamentul (prescurtat Cant. în toate documentele oficiale) este alcătuit din figuri geometrice asemănătoare cuburilor de lemn din jocurile pentru copii; bulevarde construite strategic și terenuri pentru paradă, barăci pentru soldații care au grijă să se respecte legile Maiestății Sale, regele George al Marii Britanii. Spre nord, tabăra militară se oglindește în rândurile civililor, în șirurile de bungalouri vopsite în alb, unde locuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
calmă, stăpânită. Începe să înțealeagă ce l-a obsedat de cum a pus piciorul în Franța. Este străin aici. Chiar ca Jonathan este străin aici. Și dincolo de țara asta este o alta, și o altă capitală cu galerii și biblioteci și bulevarde, cu clădiri și încăperi mari. Este vertiginos, terifiant. Lucrurile evoluează spre rău. Profesorul se îndreaptă spre saloanele egiptene. Gittens o conduce pe Star spre nuduri. Se pare că oricare din cele expuse este bun. O așază în fața Venusurilor, a fetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
universale dilema mușcătoare mă-ndeamnă spre fobie cu-atâtea paradoxuri ce lunecă pe clape precum infirme gesturi ascunse în cutie când cutezam detalii și osândeam prin ape hulpavul echilibru e-n linii de trolee cu amintiri de coapse trecând pe bulevarde și-n spate de obloane trecutul cu o cheie închide sus pe ziduri prea galbene mansarde iar dintr-o veșnicie mă mustră un supliciu magia locuiește în ceasuri nictalope dar pentru mine toamna rămâne un capriciu un înger care zboară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
jug, La căldura întregirii și la flacără de rug, Iar cenușa, ca ofrandă pentru Ștefan, îngropați, în mormântul de la Putna și la poale de Carpați. Bătrâni... -Salut... -Salut! -Ce faci? Cum îți mai umpli timpul? Mă-ntreabă un amic pe bulevard. -Cu mai nimic. Tresar de întrebare, Aș vrea să scot și bruma de pe card. Și plec, Filozofând răspunsul. De ce mai vor bătrânii noștri timp, Când neputința ne ucide, De ce mai vrem ca iarnă, anotimp? Suntem balast sau frâna de serviciu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]