6,806 matches
-
să Înțeleg lumea. Indiferent de personalitate, de răul și distrugerile pe care le Întîlniți, abordați procesul de vindecare diferit cînd vă lăsați condusă de un sentiment de certitudine a faptului că adevărata natură a persoanei este reprezentată de o Înțelepciune, bunătate, putere și frumusețe nemăsurată. Aceasta este credința mea de bază și este important să o evidențiez Încă de la Început, pe măsură ce ne vom concentra mai În detaliu pe fluxul energetic, hormoni, dezechilibre chimice, probleme fizice și tehnici mecanice. La baza tuturor
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
vrut să văd ce face. Mi-a spus fără menajamente, avînd o voce monotonă, că nu Îi mai păsa de mine. Nu era nimic personal m-a asigurat ea. Pur și simplu nu Îi mai păsa de nimeni și nimic. Bunătatea ce venea din pasiunea și compasiunea ei pentru oameni pur și simplu secase. Mi-a spus că nu mai are nici o dorință. Apetitul ei sexual dispăruse. Simțea că nu o mai atrage nimic din viața ei și Își ura pielea
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
informată a unui Mircea Eliade. Cel care o va scrie va avea probabil surpriza unor mari descoperiri. Deocamdată Însă mămăliga noastră este un produs al gastronomiei reprezentative pentru spațiul românesc, oferit aproape În toate restaurantele și hotelurile turiștilor dornici de bunătăți cu marcă etnică ori măcar zonală. Să mai consemnez aici și intrarea ei nu numai În spațiul comerțului și cel al turismului rural, ci și În arealul metafizicii. Când Cioran opina că „mămăliga nu face explozie”, el prelua un stigmat
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai 1923, sub direcția lui N.D. Cocea. Articolul-program, Credința noastră, semnat de director, anunță o publicație care, în „amarnica sărăcie culturală”, va face o „operă creatoare”, „ridicând în zarea inteligențelor idealul frumuseții pure și aruncând în suflete germenul rodnic al bunătății și al cugetării umane”. Ca orientare ideologică, revista e de stânga, cu o nuanță de umanitarism și socialism temperat, dar înscriindu-se prin articolele și literatura publicată în sfera presei dominate de social și idealuri democratice. La rubricile permanente - „Viața
FACLA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286929_a_288258]
-
DRUȚĂ, Ion (3.IX.1928, Horodiște, j. Soroca), prozator, dramaturg și eseist. Născut dintr-un tată zugrav de biserici, Pantelei, „plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”, și dintr-o mamă, Ana, cu ascendență ucraineană, femeie de o „bunătate creștinească”, D. urmează cursuri de tractoriști (1945), o școală silvică (1946) și, după terminarea serviciului militar, cursurile literare superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1956-1957). A fost secretar al unui soviet sătesc în perioada grea a deportărilor
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
editorial cu multă întârziere la Chișinău, după ce treceau de cenzura - aparent, mai liberală - a Moscovei. Controlul de partid instituționalizat s-a exercitat din plin asupra scriitorului, mai cu seamă după publicarea, în 1968, a părții a doua a romanului Povara bunătății noastre (prima parte, intitulată Balade din câmpie, apăruse în 1963). Începând cu anul 1994, scriitorul a pactizat în mod paradoxal cu cei care l-au blamat, manifestând atitudini nostalgice, de păstrare a „semințelor socialiste”, a moldovenismului și creștinismului modelat după
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Poveste de dragoste, Chișinău, 1954; Frunze de dor, Chișinău, 1957; Dor de oameni, Chișinău, 1959; Cenușica, Chișinău, 1962; Balade din câmpie, Chișinău, 1963; Povestea furnicii, Chișinău, 1963; Piept la piept, Chișinău, 1964; Trofimaș, Chișinău, 1966; Casa mare, Chișinău, 1967; Povara bunătății noastre, Chișinău, 1968; Osânda căutării, Chișinău, 1969; Bobocel cu ale lui, Chișinău, 1972; Clopotnița, Chișinău, 1972; Balada celor cinci motănași, Chișinău, 1973; Păsările tinereții noastre, Chișinău, 1974; Ultima lună de toamnă, Chișinău, 1975; De la verde pân’ la verde, Chișinău, 1982
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Mozart la sfârșitul vieții. Plecarea lui Tolstoi. Horodiște, îngr. Elena Siupiur, Chișinău, 1984; Scrieri, I-II, Chișinău, 1986-1987; Biserica Albă, Chișinău, 1988; Clopotnița, îngr. Elena Siupiur, București, 1988; Scrieri, I-IV, îngr. V. Guțu și E. Lungu, Chișinău, 1989-1990; Povara bunătății noastre, pref. Mihai Cimpoi, I-II, București, 1992; Căderea Romei, Chișinău, 1995; Ora jertifirii, ed. bilingvă, Chișinău, 1998; Apostolul Pavel, Chișinău, 1999; Harul Domnului, Chișinău, 2001; Pomul de la răscruce, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: A. Gavrilov, Reflecții asupra romanului, Chișinău, 1984
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
Cuza, Elena Văcărescu, D. Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă nostalgică, paseistă se întâlnește și în proză. Emil Gârleanu își ia subiectele predilecte din Iașii copilăriei și din experiența sa bârlădeană, compunând cu gingășie portrete aureolate de blândețe și bunătate (moșnegi, boieri sărăciți, visători). Sunt prezenți în revistă și alți prozatori: Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și studiilor, poate fi considerat semnificativ cel publicat în 1904 de Șt. Petică, intitulat Asupra literaturii din România
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
care abundă masacrele și uzurpările, vânătorile de vrăjitoare și arderile pe rug, ignoranța și nebunia. Câteva poeme de dragoste nu trebuie să înșele, pentru că nici măcar acestea nu fardează realitatea atroce și timpul ieșit din țâțâni: „Ziua în care descoperi/ nesfârșita bunătate a morții/ și valul de sânge începe să inunde o parte a lumii./ O, tinerii morți știu desigur mai mult./ Sub pielea de trandafir se află răspunsuri./ Amintește-ți:/ pe o plajă murdară,/ trupul unei femei adus de ape/ și
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
tinerii morți știu desigur mai mult./ Sub pielea de trandafir se află răspunsuri./ Amintește-ți:/ pe o plajă murdară,/ trupul unei femei adus de ape/ și sufletul ei sălbăticit lovindu-ne fața./ Amintește-ți:/ ziua în care am descoperi nesfârșita bunătate/ și valul de sânge din care tinerii morți/ fac semne celor de pe țărm” (Poem de dragoste). Simbolurile tutelare ale imaginarului sunt trandafirul și ciuma, care se distribuie alternativ în economia volumului. Deși ele amintesc, la o primă lectură, de cunoscuta
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
și stenografiată în același timp, cu un faimos preot manihean în august 392. În afară de acestea, în această perioadă termină importantul studiu despre Liberul arbitru (De libero arbitrio), care fusese început la Roma cu câțiva ani înainte. Augustin afirmă din nou bunătatea intrinsecă a liberei voințe umane care nu e constrânsă, așadar, încă de la început de un principiu al răului, așa cum afirmau maniheienii; dar cum se poate întoarce și spre rău, voința e un bine intermediar; eroarea voinței nu derivă dintr-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Plotin și reapare la neoplatonicii de după Augustin. Opera se încheie cu o profesiune de credință creștină și cu o nouă laudă adusă lui Dumnezeu; recunoașterea slăbiciunilor și a defectelor omenești, a caracterului meschin al vieții pământești, este asociată cu preamărirea bunătății Creatorului și cu gratitudinea credinciosului care încheie povestirea sa cu o emoționantă rugăciune. Așadar, din punct de vedere al structurii sale, opera este divizată în două mari părți: una propriu-zis autobiografică ce cuprinde primele nouă cărți și o a doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
deci, nu este aceea a harului și a liberului arbitru, ci aceea a harului și a libertății. Pelagius susținea că păcatul era cauzat în esență de liberul nostru arbitru utilizat în mod nepotrivit; acesta nu reduce nici libertatea și nici bunătatea naturală și, în consecință, nici puterea de a face binele. De aceea, tot potrivit lui Pelagius, harul de la Dumnezeu nu influențează voința omului, ci constă doar în iertarea pe care Dumnezeu, ca judecător milostiv, o acordă pentru păcatele noastre (cf. Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scris și poemul Despre providență (De providentia), în care se întreabă de ce atât de multe nenorociri se abat asupra unor întregi populații, inclusiv asupra nevinovaților și a sfinților. În asemenea situații dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dificile, e foarte greu să-ți păstrezi credința în bunătatea lui Dumnezeu. E un poem sever și cu caracter doctrinal, în hexametri, în care retorica este folosită cu sobrietate; a fost scris probabil prin anul 416. Poetul parcurge toate formele bunătății lui Dumnezeu, încă de la facerea lumii, fără să fie preocupat de realitatea socială și politică a imperiului. Singurele nenorociri adevărate care se abat asupra omului sunt provocate de imoralitate sau de căderea în greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
parte dintre elementele constitutive ale omului ca și membrele trupului; dacă pentru Augustin el nu e suficient pentru a garanta omului capacitatea de a face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sint substantialia bona): în această scriere scurtă dar foarte densă, adoptând o riguroasă metodă logică, scriitorul face o distincție între bine, care e reprezentat de pura existență, adică de lucrurile care, așadar, pentru că există, sunt bune, și Dumnezeu, a cărui bunătate, în schimb, este „substanțială”, adică se transformă în substanță, din care derivă tot binele lucrurilor existente care tocmai de aceea nu sunt bunuri „substanțiale”. Așadar, scurta scriere este un simbol pentru creștinismul lui Boethius în care speculația neoplatonică devine sprijin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pornind de la Dumnezeu elaborată de Pseudo-Dionisie e întemeiată pe dialectica lui Proclus cu cele trei etape: monê, proodos și epistrophê. În raport cu Tearhia, monê și proodos sunt redefinite ca unitate și diferențiere: „numim diferențiere (diakrisis) divină purcederile (proodoi) din Tearhie corespunzătoare bunătății sale” (Numele divine 2, 11: 649B). Făcând toate ființele părtașe la propriile bunuri pe care le revarsă asupra lor, Tearhia „se diferențiază rămânând unită, se multiplică rămânând una și capătă nenumărate forme fără să iasă din unu” (ibid.). A treia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vrednice împodobit și ai îngrijit de această țară cu o așa adâncă pricepere și înaltă priveghere, în atâta blândețe și răbdare, pornită din sufletească dragoste ce li porți, încă eu poci să dau chezășie că politiia luminată și plină de bunătate a înălțimei-tale este în adevărată asemănare cu înțelepciunea lui Democrite, care în învățăturile sale zice: «stăpânii noroadelor și povățuitorii lor trebuie să aibă în toți timpii îngrijirea către vrăjmașii țărei, iar către supușii lor, iubitori și blânzi»”) se adună covârșitor
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
este a istoriei, ci a povestirii, cronicarul face din eroul exemplar o efigie impusă viitorimii. Pilduitor este nu Șerban Cantacuzino (singurul din neam ce atinsese până atunci suprema poziție ierarhică), ci tatăl acestuia, postelnicul Constantin Cantacuzino, căruia îi sunt elogiate bunătatea, înțelepciunea, prudența, generozitatea, abilitatea și priceperea politică, patriotismul. Durerea pricinuită de dispariția nedreaptă a acestui „noroc” al țării ia forma unei lamentații universale, remarcabil turnată într-o foarte frumoasă construcție bimembră, simetric guvernată de două interogații ce prepară terenul pentru
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
mila; plângându-l carii au avut de la el multă căutare; plângându-l și păgânii, și creștinii, și toate țările care l-au știut și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile. Și de la cine fu acea moarte necuviioasă? De la Gligorașco, pre carele l-au făcut domn, și l-au cinstit și i-au slăvit numele.” Ediții: Istoria Țărei Românești de când au descălecat românii (publ. N. Bălcescu
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
Cioran. Trei zile de convorbiri - 1990, București, 1995; Declarație de iubire, București, 2001; Ușa interzisă, București, 2002. Ediții: Epistolar, București, 1987; Constantin Noica, Jurnal de idei, București, 1990 (în colaborare cu Thomas Kleininger, Andrei Pleșu și Sorin Vieru), Introducere la bunătatea timpului nostru, București, 1992 (în colaborare cu Marin Diaconu), Introducere la miracolul eminescian, București, 1992 (în colaborare cu Marin Diaconu); Emil Cioran, Scrisori către cei de acasă, București, 1995 (în colaborare cu Tania Radu, Dan C. Mihăilescu și Theodor Enescu
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]
-
atât de diversă și dinamică, acceptă ca principii orientative optimale următoarele (Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 360-361): • Respectul reciproc părinți-copii, în asigurarea căruia rolul conducător revine părinților, fiind importantă îmbinarea cât mai strânsă dintre blândețe, căldură, drăgălășenie și fermitate. Prin bunătate și căldură arătăm respect copiilor noștri, prin fermitate ne respectăm pe noi înșine și situația în cauză. • Constanță și claritate, adică practicarea unității dintre vorbă și faptă de către ambii părinți - dacă e cazul, și de către ceilalți membri ai familiei - în
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nouă, de echilibru”, numită adaptabilitate. Aici sunt descoperite principalele trăsături definitorii, prin acest echilibru „ne deosebim de toată lumea Orientului, dar și de aceea a Apusului”. Dezvoltând ideea adaptibilității, devenită „arma noastră de luptă în existență”, R. constată „spiritul nostru tranzacțional”, bunătatea, toleranța, lipsa dorinței de răzbunare. În completarea portretului psihologic, afirmă că românul are inteligență vioaie, suplă, că țăranul e înzestrat cu un spirit critic foarte dezvoltat, ironic și filosofic; lipsit de educație religioasă, acesta nu este mistic, ci mai degrabă
RALEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]