3,622 matches
-
în anumite ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus în cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus în cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două genuri melismatice: genul mediu melismatic și cel intens melismatic. Majoritatea
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
1969, după premiera mondială a operei Stiffelio, de G. Verdi, din a cărei distribuție face parte, în Gazeta di Parma putem citi aceste cuvinte: „Martinoiu a atins un nivel ce învecinează perfecțiunea...” Elogiile se adună mereu: „Superlative pentru baritonul român...”, „Cântul său este o mostră a bell-canto-ului”, „Martinoiu poate fi plasat, pe bună dreptate, în primele rânduri ale baritonilor...”, „Baritonul român este într-adevăr excepțional...” - iată câteva dintre aprecierile cuprinse în presa din Austria, Belgia, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, Rusia
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
Brahmes, Häendel, Fauré, Gluck, Brediceanu, Constantinescu etc. A fost membru în juriile Concursurilor Internaționale: "P.I. Ceaikovski" (Moscova) și "Lisenko" (Kiev). În activitatea artistică a existat și latura pedagogică de formare a tinerelor talente. În ultimii 10-15 ani a desfășurat predarea cântului în cadrul Operei Naționale București. Satisfacție împlinită, întrucât mulți dintre actualii soliști se regăsesc astăzi pe scena lirică românească. La Opera Națională București: Mihaela Stanciu, Melania Ghioaldă, Roxana Briban, Adriana Alexandru, Mihaela Agachi, Ecaterina Țuțu, Valentin Racoveanu, Iordache Basalic, Ștefan Ignat
Vasile Martinoiu () [Corola-website/Science/317126_a_318455]
-
armenești din Suceava, Botoșani, Roman, Hotin, Siret, Vaslui și Iași să fie dărâmate sau închise, să fie confiscate vasele și veșmintele liturgice, să fie arse cărțile bisericești și să fie prinși episcopul armean, cu reședința la Suceava, împreună cu preoții. Poemul „Cânt de jălire asupra armenilor din Țara Vlahilor” al diaconului Minas din Tokhat (secretarul episcopal armean de Liov) spune că din porunca voievodului sus-menționat bisericile armenești din Moldova au fost dărâmate. Acest eveniment tragic este redat în formă literară astfel: <poem
Biserica Armenească din Iași () [Corola-website/Science/317562_a_318891]
-
au și ei la rândul lor doi copii - o fiică Margherita și un fiu, Uberto. Dante Aligheri sugerează o posibilă poveste de dragoste adulterină între Francesca Malatesta da Rimini și cumnatul acesteia, Paolo Malatesta, dedicându-le acestora versurile 73-142 din cântul v din Divina Comedie. Poetul ne lasă să credem ca aceștia s-au îndrăgostit și au devenit amanți, implicându-se într-o relație adulterină. Francesca îi povestește lui Dante cum a început totul în timp ce citeau povestea lui Lancelot și Guinevere
Francesca da Rimini () [Corola-website/Science/317622_a_318951]
-
nativă. "„Scutul lui Heracles”" este un fragment epic, în mod greșit, atribuit poetului Hesiod, numit atunci "Pseudo-Hesiod". În general datat de la începutul secolului al VI-lea î.Hr., este opera unui aed, care imită celebra descriere a scutului lui Ahile, din cântul XVIII al Iliadei. Se face adesea referință la denumirea sa grecească, "Aspis", sau latină, "Scutum": « Vorbind astfel, Heracles își puse în jurul gambelor cnemide de oricalc strălucitor, dar al ilustrului Hephaistos.» "Oricalcul" este reîntâlnit în cel de-al doilea "Imn homeric
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
(n. 25 mai 1968, Regensburg, Bavaria) este un dirijor german. Deja la vârsta de 17 ani Liebreich fondează în Regensburg, orașul lui natal, un cor de muzică de cameră. A studiat romanistica, muzicologie, cânt și dirijat. Nu mult timp după terminarea studiilor, în 1996, a câștigat renumitul concurs de dirijat denumit după dirijorul rus Kiril Kondrașin (1914-1981). A fost mai apoi asistent la dirijorii Colin Davis și Roberto Abbado la Operă de stat bavareza
Alexander Liebreich () [Corola-website/Science/318034_a_319363]
-
College Hobhouse a devenit prieten cu Lord Byron pe care l-a însoțit în călătoriile sale în țările mediteraneene, fiind omul acestuia de încredere. În 1816 a călătorit din nou cu Byron după divorțul acestuia și a contribuit la notele Cântului IV din "Pelegrinajul lui Childe Harold", acest cânt fiindu-i dedicat. A publicat "Călătorie prin Albania" (1813), "Ilustrate istorice a Cântului IV al lui Childe Harold" (1818) și "Memoriile unei vieți lungi" (1865). Aceasta din urmă a fost publicată pentru
John Cam Hobhouse () [Corola-website/Science/318138_a_319467]
-
pe care l-a însoțit în călătoriile sale în țările mediteraneene, fiind omul acestuia de încredere. În 1816 a călătorit din nou cu Byron după divorțul acestuia și a contribuit la notele Cântului IV din "Pelegrinajul lui Childe Harold", acest cânt fiindu-i dedicat. A publicat "Călătorie prin Albania" (1813), "Ilustrate istorice a Cântului IV al lui Childe Harold" (1818) și "Memoriile unei vieți lungi" (1865). Aceasta din urmă a fost publicată pentru un cerc restrâns. De asemenea, părți din jurnal
John Cam Hobhouse () [Corola-website/Science/318138_a_319467]
-
acestuia de încredere. În 1816 a călătorit din nou cu Byron după divorțul acestuia și a contribuit la notele Cântului IV din "Pelegrinajul lui Childe Harold", acest cânt fiindu-i dedicat. A publicat "Călătorie prin Albania" (1813), "Ilustrate istorice a Cântului IV al lui Childe Harold" (1818) și "Memoriile unei vieți lungi" (1865). Aceasta din urmă a fost publicată pentru un cerc restrâns. De asemenea, părți din jurnal, corespondență și alte memorii ale sale au fost publicate de către fiica sa Lady
John Cam Hobhouse () [Corola-website/Science/318138_a_319467]
-
aleea care duce înspre castel cu bani de aur. Zis și făcut. Ambasadorul îndrăgostit a dat porunca muncitorilor pentru a-i îndeplini hatârul iubitei. Doar ca pe la jumătatea drumului prințesa a cerut ca banii de aur să fie puși în cânt, pentru că nimeni să nu pășească pe coroană împăratului, potrivit acesteia reprezenta o lipsă de respect și loialitate față de împărat. Ugron a dat din nou porunca pentru refacerea drumului, doar că de data aceasta nu i-au ajuns banii pentru întreaga
Castelul Ugron din Zau de Câmpie () [Corola-website/Science/319669_a_320998]
-
secundar. Textele copiate de Popa Ursu reproduc scrieri vechi, unele din ele de proveniență reformată. Ritualul botezului, spovedaniei și cel al cununiei pun în evidență înfluența ritului calvin, în timp ce înmormântarea, maslul, liturghia urmează rânduiala tradițională, ortodoxă. Caracteristic calvine mai sunt cânturile, litaniile traduse din limba maghiară într-o topică nefirească limbii române, aspecte sesizate de Atanasie Popa. Prin copierea unor texte ce făceau parte din vechiul codice ("Păucenia") de pe vremea lui Alexandru-Vodă al Moldovei, text care nu se mai păstrează de
Biserica de lemn din Cotiglet () [Corola-website/Science/319218_a_320547]
-
plăcere. Nu mă mai simțeam în largul meu în trupă." Christopher și-a petrecut următorii doi ani predând muzică în Suedia și fecventând Conservatorul. În acea perioadă nu se știa dacă se va reîntoarce la proiectul Armageddon. El declara următoarele: "cânt în mod constant la chitară, câteva ore pe zi", însă "dacă voi mai înregistra ceva vreodată, nu va fi metal". Christopher s-a răzgândit ulterior, întorcându-se în trupa Arch Enemy. În perioada în care a fost plecat, în locul lui
Christopher Amott () [Corola-website/Science/315561_a_316890]
-
care nu înțelegea nimic din aceste subtilități bizantine, trimise la plimbare pe nefericitul gramatician. Acesta se răzbună, povestind întâmplarea: în afară de aceasta, el distruse prima ediție din Chiliade și sătul de a mai lucra pe gratis, opri savantele sale comentarii la cântul al XV-lea al Iliadei și se puse în căutarea altei protectoare. Experiența literară încercată de împărăteasă nu reușise de loc. Pe lângă aceasta, Irina nu dăduse soțului său nici un copil.În 1147, când împăratul alungă pe patriarhul Cosma, acesta, în
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
peste hotare. Deopotrivă atrasă de scenă teatrului liric cât și de genul cameral și vocal-simfonic, explorează teritorii muzicale dintre cele mai diverse, de la spațiile sonore renascentiste până la imaginariile contemporane. Fascinația să pentru cunoașterea și comunicarea prin muzică se manifestă în cânt dar și în incursiuni de cercetare teoretică. Urmează din copilărie cursuri de vioară, pian și cântă în Corul de copii al Radiodifuziunii (condus de dirijorii Eugenia Văcărescu Necula și Voicu Popescu, pianista Camelia Chitibea), alături de care participă în numeroase recitaluri
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
cu înveliș prețios, cu eclat pe intreg ambitusul.” (Costin Popa - „Desenând cu brațele”, Melos - martie 2005) „Pentru vocea sopranei Cristina Radu a sosit timpul unor zboruri mai ample. Apreciată solista a Operei din Brașov are, ca prestanta și naturalețe a cîntului, disponibilitatea de a se confruntă cu importante roluri mozartiene, Fiordiligi, Donna Elvira spre care își îndreaptă atenția. Înconjurată de afecțiunea publicului, ascensiunea carierei sale își relevă valențele spre un succes neîndoielnic pentru care, cu voință și inteligența, se îndreaptă.” (Grigore
Cristina Radu () [Corola-website/Science/315783_a_317112]
-
care scriu dar nu publică. Discreția sa a dat pentru unii impresia falsă a sterilității. Spirit protestatar, a scris totuși un acrostih despre Casa Scânteii, care a trezit un mare scandal în rândul politrucilor, paznicilor de atunci ai ideologiei comuniste: „Cânt pe catargul cel mai înalt al clădirii/ Atât de sus încât nimeni n-aude ce spun./ Socotesc înmormântările, mirii,/ Aspru mai scade lumina din zi. Eu adun.// Sângeră coiful făcut la batistă. Uitarea! / Câlții de ceață îmi intră în gură
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
Locu potrivit” și Iulian Moga - «Director’s Cut». Grasu XXL a spus într-un interviu: „"Nu am ce să vorbesc de viața personală, e foarte plictisitoare. Foarte plictisitoare, serios. Mă uit la filme, fumez iarbă și mă uit la filme. Cânt și sunt la studio. Deci viața personală asta e: playstation, fumez iarbă și mă uit la filme. Și multă muzică. Ascult foarte multă muzică."” Deși este foarte rezervat în privința declarațiilor privind viața personală, Grasu XXL a mărturisit că și-a
Grasu XXL () [Corola-website/Science/318843_a_320172]
-
de spectacole. Totuși, pentru cei care își permiteau, aceasta era o perioadă captivantă în dezvoltarea teatrului muzical. Încurajate de succesul spectacolului "Show Boat" (Spectacol pe vapor), echipe creative au început să urmeze "formatul" acelui hit popular. "Of Thee I Sing" (Cânt despre tine) (1931), o satiră politică pe muzica lui George Gershwin, iar versuri de Ira Gershwin și Morrie Ryskind, a fost primul muzical care a primit Premiul Pulitzer. "The Band Wagon" (Vagonul formației) (1931), a avut ca protagoniști pe cei
Teatru muzical () [Corola-website/Science/316098_a_317427]
-
1995), Netălmăcit, așteptările (1996), Păzitorul de cântece (2001), Există un loc (2008). Așa și în prezentul ciclu de psalmi, se regăsesc toate temele poetice urmărite de Emil Dreptate în volumele pomenite: Ciclul nenumirilor și căutarea identității, ciclul cuvintelor și păzirii cântului, ciclul vicleșugului în cătarea celuilalt eu, ciclul rostirilor și supunerea în lucrare, rostul timpului și-al spațialității, sunt direcții semnificative în lirica lui Emil Dreptate. Neliniștile celui aflat în necontenită căutare sunt ca amintirile despre cele uitate. Teama de cuvinte
Emil Dreptate () [Corola-website/Science/316265_a_317594]
-
cu atât mai mult cu cât rezultatele războiului erau greu de anticipat. Nu în ultimul rând, legăturile de familie ale familiei regale îl făceau pe Constantin să se decidă cu greu ce tabără să aleagă. Indecizia regelui s-a adâncit cânt Regatul Bulgariei și Imperiul Otoman, ambele având pretenții teritoriale asupra Greciei, s-au aliat cu Puterile Centrale. Regina Sofia avea să scrie în memoriile sale că regele Constantin păstra în inima sa visul intrării în fruntea armatei grecești în marele
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
combinate și multiplicate pentru a se crea ritmuri mai complexe. "Metrul" indică durata dintre timpi "accentuați" ("măsura" care este împărțită în "timpi"). "Tempoul" indică durata efectivă în fracțiuni de secundă a unui timp. "Sincoparea" este modificarea temporară a unui ritm. Cântul bizantin și gregorian nu era ritmat. Primele compoziții notate care au un ritm sunt cele cu moduri ritmice compuse la Școala de la Notre Dame în secolul al XIII-lea. Muzica eccleziastică medievală și renascentistă nu a avut în general un
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
obține prin adăugarea de combinații diferite de timpi accentuați și neaccentuați. Un exemplu de ritm aditiv este 323, unde 2= și 3= . Ritmul aditiv arată ca un mosaic, frecvent întâlnit în spațiul ortodox și islamic, și excelent pentru variațiile melismei cântului bizantin în secolului al XIII-lea sau arabescurile muzicii otomane. În contrast cu ritmul diviziv, grupuri de 5 (3+2) sau 7 (3+2+2) timpi sunt des întâlnite. Ritmurile aditive sunt utilizate uneori în muzica populară: de exemplu, ritmul ``aksak" . Notația
Ritm (muzică) () [Corola-website/Science/315428_a_316757]
-
formele de prezent indicativ ale verbului "a avea" specializate ca verb auxiliar și participiul invariabil al verbului de conjugat. Morfemul acestui timp este sufixul "-se-", la care se adaugă desinențele perfectului simplu. De exemplu, forma "cântasem" este alcătuită din: rădăcina "cânt" + sufixul perfectului simplu "-a-" + sufixul mai mult ca perfectului "-se-" + desinența "-m". Dat fiind că sufixul de perfect simplu al verbelor din a doua grupă a conjugării a III-a este tot "-se-", forma de mai mult ca perfect a
Indicativ () [Corola-website/Science/316433_a_317762]