4,161 matches
-
în septembrie 1941, fiindcă acesta era mult mai complex, mai slab înarmat și protejat decât modelul T-60. Armamentul principal consta într-un tun automat de calibru 20 mm TNȘ, o adaptare a tunului antiaerian ȘVAK plus o mitralieră de calibrul 7.62 mm. Tunul putea perfora de la 500 de metri un blindaj gros de 15 mm la un unghi de 90°. Deși tunul era eficient împotriva tancurilor ușoare germane Panzer I și Panzer II, tancul T-60 era depășit de
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
un unghi de 90°. Deși tunul era eficient împotriva tancurilor ușoare germane Panzer I și Panzer II, tancul T-60 era depășit de tancurile mai noi germane. Din acest motiv, în anul 1942 s-a încercat montarea unui tun de calibru 37 mm ZIS-19, dar proiectul a fost oprit din cauza deficitului de muniție de calibru 37 mm. T-60 a avut numeroase dezavantaje, însă a rămas în producție fiindcă Armata Roșie avea nevoie de tancuri după dezastrul din 1941. Astfel, vehiculul
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
și Panzer II, tancul T-60 era depășit de tancurile mai noi germane. Din acest motiv, în anul 1942 s-a încercat montarea unui tun de calibru 37 mm ZIS-19, dar proiectul a fost oprit din cauza deficitului de muniție de calibru 37 mm. T-60 a avut numeroase dezavantaje, însă a rămas în producție fiindcă Armata Roșie avea nevoie de tancuri după dezastrul din 1941. Astfel, vehiculul nu era avea un motor suficient de puternic pentru a ține pasul cu tancurile
T-60 () [Corola-website/Science/320458_a_321787]
-
distrugă avioanele inamice înainte ca acestea să ajungă la vasele de luptă vitale. La rândul lor, tunarii navelor aliate au început să dezvolte tehnici pentru a neutraliza atacurile "kamikaze". Aceștia formau un baraj prin focul continuu cu artileria de mare calibru în apă, în fața avioanelor care se apropiau razant. Scopul era crearea de valuri și jerbe de apă care să aspire și să scufunde avioanele inamice. Antiaeriana ușoară, deși cu foc rapid, formată din tunuri Bofors de 40 mm și Oerlikon
Kamikaze () [Corola-website/Science/320448_a_321777]
-
și politicianul Kliment Voroșilov. Seria de tancuri KV era recunoscută pentru blindajul extrem de gros pe care îl avea la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, mai ales în timpul Operațiunii Barbarossa. Tancul KV era aproape invulnerabil la focul tunurilor de calibru 7,5 cm KwK 37 și 3,7 cm KwK 36 montate pe tancurile medii germane Panzer III și Panzer IV. Singura metodă prin care aceste tancuri germane puteau să avarieze un tanc KV era să tragă de la distanță foarte
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
pe front în timpul Războiului de Iarnă, pentru a fi testate în luptă. Prototipul KV a fost ales de către Consiliul de Apărare ca succesor al tancului T-35. Începând cu anul 1942, odată cu introducerea tunurilor antitanc germane cu țeavă lungă de calibru 5 cm și 7,5 cm, blindajul tancurilor din seria KV nu mai era inexpugnabil. Tunul de calibru 76,2 mm, deși era eficient împotriva tancurilor de model mai vechi, nu putea penetra blindajul frontal al noilor tancuri germane. De
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
Consiliul de Apărare ca succesor al tancului T-35. Începând cu anul 1942, odată cu introducerea tunurilor antitanc germane cu țeavă lungă de calibru 5 cm și 7,5 cm, blindajul tancurilor din seria KV nu mai era inexpugnabil. Tunul de calibru 76,2 mm, deși era eficient împotriva tancurilor de model mai vechi, nu putea penetra blindajul frontal al noilor tancuri germane. De asemenea, era același tun montat pe tancul T-34, care era mai mic, mai rapid și mai ieftin
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
denumirile de tipul KV-1A pentru a face diferența între modelele seriei de tancuri KV. La începutul Operațiunii Barbarossa, Armata Roșie avea 508 tancuri din seria KV. Blindajul tancului era atât de gros, încât singurele arme eficiente erau tunul antiaerian de calibru 8,8 cm sau loviturile directe ale obuzierelor de 105 mm. Tancurile germane nu puteau să avarieze un blindat KV decât printr-o lovitură de la câțiva metri în spatele vehiculului. În practică, această poziționare era extrem de greu de obținut pe câmpul
Tancul Kliment Voroșilov () [Corola-website/Science/320468_a_321797]
-
maxim 1500 de oameni pe deal, au pierdut și ei 6.000 de oameni, morți și răniți. De la înălțimea Dealului de 203 Metri de unde se vedea bine limanul Port Arthur, Nogi a putut bombarda flota rusească cu ajutorul obuzierelor grele cu calibrul de cu obuze de . Odată aduse aici, acestea au început să scufunde sistematic navele rusești din raza lor de acțiune. La 5 decembrie 1904, a fost distrusă nava de luptă "Poltava" urmată de "Retvizan" la 7 decembrie 1904, apoi de
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
că l-a văzut odată citind o publicație în limba rusă. Unii au sugerat că Oswald folosește ustensile de la locul de muncă pentru a falsifica acte de identitate. În martie 1963, Oswald a achiziționat prin poștă o armă Carcano de calibrul de 6,5 mm, folosind numele „A. Hidell”, precum și un revolver Smith & Wesson modelul 10 prin aceeași metodă. Comisia Warren a concluzionat că pe 10 aprilie 1963, Oswald a încercat să-l ucidă pe generalul american Edwin Walker aflat în
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
cele două zile petrecute la Sediul Poliției din Dallas. El a recunoscut că a mers la locuința închiriată după ce a părăsit depozitul școlar. De asemenea, a admis și că și-a schimbat hainele și și-a luat un revolver cu calibrul de 9 mm înainte să plece spre teatru. Totuși, Oswald a negat uciderea lui Kennedy and Tippit; a negat deținerea unei carabine; a declarat că cele două fotografii în care el apare ținând o carabină în mână sunt false; a
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
comandantul folosesc ușile laterale ale vehiculului. Partea superioară a ușilor este rabatabilă. Ambii membri ai echipajului au la dispoziție periscoape de vedere montate în lateral. Blindajul transportorului este relativ subțire și asigură protecție doar împotriva schijelor mici și gloanțelor de calibru mic. BTR-152 este vulnerabil la focul mitralierelor grele și la schijele mari ale artileriei. Pneurile vehiculului nu sunt protejate de blindaj și pot fi perforate de toate tipurile de gloanțe. Unele variante ale transportorului blindat pentru trupe au la dispoziție
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
Soldații stăteau pe două banchete din lemn. Modelul BTR-152K a fost singurul care avea blindaj deasupra camerei desantului și un sistem de protecție NBC. Restul variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
variantelor nu aveau aceste dotări. BTR-152 este înarmat cu o singură mitralieră SGMB pivotantă de calibrul 7,62mm care reprezenta armamentul obișnuit al transportoarelor blindate ale epocii. Mitraliera SGMB putea fi înlocuită cu o mitralieră grea DȘK 1938/46 de calibrul 12,7mm. Mitraliera avea un câmp de tragere orizontal de 45 de grade și vertical de -6 și +24 de grade. Deoarece primele variante foloseau componentele camionului ZiS-151, ele aveau aceleași problemele legate de mentenanță și mobilitate. Mai târziu au
BTR-152 () [Corola-website/Science/322919_a_324248]
-
au fost organizate în Detașamentul Motomecanizat „Col. I. Eftimiu”, iar restul au fost retrase de pe front pentru refacere. Detașamenul consta într-un batalion de tancuri R-2 (20 de tancuri), un batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
un batalion de tancuri R-2 (20 de tancuri), un batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941, după retragerea Regimentului 1 „Care de Luptă” de pe front, Detașamentul „Col. I. Eftimiu” a primit
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
batalion vânători moto, un batalion de tunuri lungi Schneider de calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941, după retragerea Regimentului 1 „Care de Luptă” de pe front, Detașamentul „Col. I. Eftimiu” a primit în subordine Regimentul 2 și un batalion din Regimentul
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
calibrul 105 mm, un batalion de obuziere Skoda de 100 mm, o companie de pionieri, o companie antiaeriană de tunuri Gustloff calibrul 20 mm, o baterie de tunuri antiaeriene Rheinmetall calibrul 37 mm și o companie de tunuri antitanc Schneider calibrul 47 mm. La 1 septembrie 1941, după retragerea Regimentului 1 „Care de Luptă” de pe front, Detașamentul „Col. I. Eftimiu” a primit în subordine Regimentul 2 și un batalion din Regimentul 3 Vânători Moto. Gruparea a acționat apoi între 20 și
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
prin augmentarea efectivelor. Această formațiune a fost antrenată de către instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe 16 octombrie
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
instructori germani pentru a conduce asaltul final asupra orașului. Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe 16 octombrie 1941, Detașamentul 1 Asalt, împreună cu Brigada 7 Mixtă Cavalerie
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
Detașamentul consta într-un batalion de tancuri (12 R-2 și 10 Renault R-35), un batalion vânători moto, patru baterii de obuziere Skoda calibrul 100 mm, două baterii de tunuri lungi Schneider calibrul 105 mm, o companie de tunuri antiaeriene Gustloff calibrul 20 mm și un batalion de armament special (dotat cu aruncătoare de flăcări, tunuri antitanc și aruncătoare de mine). Pe 16 octombrie 1941, Detașamentul 1 Asalt, împreună cu Brigada 7 Mixtă Cavalerie, a atacat Odesa, fiind printre primele unități care au
Divizia 1 Blindată (România) () [Corola-website/Science/323963_a_325292]
-
defensiv împotriva aviației. Inițial, mitraliera era de tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru 8 mm sau de mitralierele de calibru 7,62 mm. În timpul producției, SdKfz 221 nu a beneficiat de un aparat de radio, însă ulterior, din 1941, a fost echipată cu un radio cu rază scurtă de acțiune. Comunicarea cu alte
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
tipul MG 13, însă din 1938 acest tip de mitralieră a fost înlocuit de MG 34. Blindajul era format din plăci sudate la un unghi de 35° care protejau echipajul de gloațele de calibru 8 mm sau de mitralierele de calibru 7,62 mm. În timpul producției, SdKfz 221 nu a beneficiat de un aparat de radio, însă ulterior, din 1941, a fost echipată cu un radio cu rază scurtă de acțiune. Comunicarea cu alte vehicule se făcea inițial prin semne cu
Leichter Panzerspähwagen () [Corola-website/Science/319947_a_321276]
-
era realizată prin intermediul a două sisteme de tip periscop prin care șoferul vedea în exterior. În vara anului 1944, mitraliera a fost înlocuită cu un model controlat din interior. Armamentul era același ca și la StuG III: un tun de calibrul 7,5 cm StuK 40 L/48 și o mitralieră MG 34. Produția totală a fost de 1108 vehicule. În plus, 31 de tancuri Panzer IV scoase din luptă și retrase de pe front au fost transformate în StuG IV. StuG
Sturmgeschütz IV () [Corola-website/Science/319965_a_321294]
-
Din cauza dârelor de fum lăsate de rachete, bateriile Nebelwerfer trebuiau să-și schimbe poziția rapid, fiind vulnerabile în fața focului artileriei inamice. Opel Maultier avea un blindaj cu o grosime care varia între 6 mm și 10 mm. Zece rachete de calibru 15 cm puteau fi lansate într-o salvă. Armamentul secundar consta într-o mitralieră MG 34. Vehiculul avea o greutate de 8,5 tone, o lungime de 6 metri, o lățime de 2,2 metri și o înălțime de 3
Panzerwerfer () [Corola-website/Science/319964_a_321293]