KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...141 142 143 ...195 >

4,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438

de scrum, Visele încep să se adape pe o inimă-n astre. E mult de-aici? să nu privești înapoi; Nu plânge durerea din dragostea albă, fereastra iubirii, tresare prin neștiute nevoi, Preschimbându-te-n raze și-n ființa prea calmă. Să nu te pierzi prin retrăiri de cuvinte, Răspunde-mi gândului în care tu zăbovești, Ca un prinț de iubire prin gerul ce se vinde, Nebunilor din HAZARDUL prin care de mult pribegești. FOC AL TĂCERII De ce nu-mi răspunzi

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
cu trupuri de mort. ARSURA DE VISURI ȘI PLOI Răscolite tăceri, în arzânde chipuri, Orizontul iubirilor pe-o înserare albastră Prin petale de nopți firimituri de ispite Se oglindeau pe-o surdină sihastră... Și-o lume amară de-o secetă calmă, Adieri de morminte în pătule de nori, Condamnabilă clipă prin cei ce se trec în arsura de visuri și ploi. 19-08-2000, 1925 h ALBIA DE NOPTE Am trăit prin viața unui asfințit de sânge, M-am răsfirat în bezna uitată

BRAŢELE CERULUI by Marina Costea (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

mă părăsească! Reacția mea normală atunci când sunt făcută să sufăr sau sunt trădată e să apuc securea războiului, dar știam cumva că nu mi-aș fi făcut nici un serviciu dacă în situația asta aș fi procedat așa. Trebuia să rămân calmă și să nu-mi ies din minți până când aveam să decid ce urma să fac în continuare. Una dintre asistente a apărut chițăind pe pantofii ăia cu tălpi de cauciuc. S-a oprit lângă mine și mi-a zâmbit. —Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
asta nimeni n-a mai părut impresionat de faptul că aveam în brațe un copil nou-născut. Rezultatul a fost că am ajuns la coada noii benzi. Și, o vreme, n-am avut nici o problemă. Ba chiar am reușit să rămân calmă. Am încercat să par foarte veselă în timp ce, unul după celălalt, călătorii de lângă mine își salvau bagajele. Nici un om normal la cap n-ar vrea să-mi fure gențile pline de haine de bebeluș și de biberoane, mi-am spus. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am povestit de James. Iar Anna a fost așa de blândă, de înțelegătoare, nu m-a judecat absolut deloc și, în stilul ei aerian, așa de înțeleaptă încât încet-încet am început să mă simt mai bine. Și un pic mai calmă. Și un pic mai puțin sfârșită. Și am început să și sper din nou. Presupun că la capitolul mulțumiri ar trebui menționată și sticla de vin. Care a jucat un rol mic, dar nu lipsit de importantă, în ridicarea moralului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
felul de chestii, am căzut de acord amândouă. Avea nevoie să simtă că ceilalți au nevoie de el. Amândouă am urcat scările încet, cu brațele înlănțuite. Eu m-am prăbușit în pat. Mi-era somn și mă simțeam relaxată și calmă. Anna a stat câteva minute privind-o uimită pe Kate, apoi a insistat să aducă cele două baloane cu heliu (pe care le furase, împreună cu sticla de vin, de la petrecerea la care fusese) și să le lege de pătuțul lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ci a continuat să mă privească gătind. — Și ce se pune în el? m-a întrebat ea după o vreme, clar detestându-se pentru întrebarea cu pricina. —Busuioc, ulei de măsline, semințe de pin, parmezan și usturoi, i-am răspuns calmă, de parcă n-ar fi fost mare lucru. Nu voiam să intre în panică. A, da, a murmurat ea, clătinând din cap cu înțelepciune, atotștiutoare, de parcă se întâlnea cu ingredientele astea la modul cotidian. — Întâi toc busuiocul foarte mic, i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
i s-a pus farfuria în față, Helen a început să scoată niște sunete de parc-ar fi vomat. Câââââââââhhhhhhhh! a zis ea uitându-se dezgustată la farfurie. Ce dracu’ e asta? —Numai paste și sos, i-am răspuns eu calmă. —Sos? a urlat ea. Dar e verde. Da, i-am confirmat eu, fără să neg nici măcar o secundă că sosul era verde. E verde. Să știi că sosurile pot fi și verzi. Apoi Adam mi-a sărit în ajutor. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Mai mult, a continuat mama. Și lui i-a plăcut de tine. Nu-i de mirare că pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama calmă. A fost limpede că i-a plăcut de tine. Deși, a continuat ea pe un ton dubitativ, mi s-a părut că i-a plăcut și de mine. Poate că e unul din bărbații ăia care face orice femeie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
spălat și strălucitor eram foarte mulțumită de efectul de ansamblu. Desigur, mama nu era. —Îți iei și-o fustă la bluza aia? m-a întrebat ea. — Știi foarte bine că asta e o rochie, nu o bluză, i-am răspuns calmă. Nimic din ce putea să-mi spună sau să facă mama n-avea să mă oprească să mă simt mulțumită de mine. Pe Helen, se poate să fie rochie, a fost ea de acord. Dar pentru tine e mult prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
fie sau se putea să nu fie prietenul lui Helen. Juriul încă delibera. — Bună, mi-a spus el zâmbind seducător. Te-am văzut din cealaltă parte a barului. Ai nevoie de ajutor? A, bună, am zis eu menținându-mi expresia calmă cu toate că eram încântată să-l văd. Ce noroc că Laura a ales barul ăsta, m-am gândit. — Ce mă bucur să te văd! am zis. Nici n-am reușit să comand încă. Barmanul mă urăște. Adam a izbucnit în râs

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
măcina ca nu cumva cineva să se lovească de Kate și s-o rănească. Sau, și mai rău, s-o trezească din somn. Ziua petrecută în supermarket nu fusese deloc rea, fiindcă avusesem de-a face cu mame civilizate și calme care pluteau de-a lungul culoarelor spațioase. Am avut încredere în ele că n-o s-o lovească sau s-o înghiontească pe Kate. Dar acum, pentru numele lui Dumnezeu, era o după-amiază de sâmbătă, în magazine de haine! Fetele alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
dintr-odată, s-a făcut luni. James trebuia să se fi întors din Caraibe. Sau Mustique. Sau de pe vreo insuliță privată din largul coastei Paradisului. Sau de unde naiba se dusese, ticălosul infidel. Deci trebuia să-l sun. Eram însă destul de calmă. Ce trebuia făcut trebuia făcut. Sigur că îmi era ușor să fiu calmă în legătură cu James când muream de îngrijorare din cauza lui Adam. Era cam dificil să-mi fac probleme în legătură cu amândoi în același timp. Transfer afectiv etc. și o mână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Caraibe. Sau Mustique. Sau de pe vreo insuliță privată din largul coastei Paradisului. Sau de unde naiba se dusese, ticălosul infidel. Deci trebuia să-l sun. Eram însă destul de calmă. Ce trebuia făcut trebuia făcut. Sigur că îmi era ușor să fiu calmă în legătură cu James când muream de îngrijorare din cauza lui Adam. Era cam dificil să-mi fac probleme în legătură cu amândoi în același timp. Transfer afectiv etc. și o mână de ajutor pentru doctorul Freud. Dar, luni dimineață, înainte s-apuc să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Cu o protestantă, a răspuns Helen cu voce scăzută și reverențioasă. Mama a continuat să soarbă din ceai. Nu m-ai auzit, mamă? a întrebat-o Helen enervată. Am zis c-o să stau cu o protestantă. Mama a ridicat privirea calmă. —Și? — Da’ noi nu urâm toți protestanții? Nu, Helen, noi nu urâm pe nimeni, i-a răspuns mama ca și cum ar fi vorbit cu un copil de patru ani. Nici măcar pe protestanți? Helen era hotărâtă ca într-un fel sau altul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
depărtare și de parc-ar fi fost străină. Așa simțeam eu. Viața mea cu James devenise foarte îndepărtată și străină. Sau poate că aveam această senzație fiindcă recepționera era grecoaică. În orice caz, așteptând să vorbesc cu James, eram perfect calmă. În fond, ce mare scofală? Ce-aveam de pierdut? Nimic. Cum a zis cineva odată - un cineva mizerabil, sardonic și mizantrop -, libertatea e doar un alt cuvânt prin care spui că nu mai ai nimic de pierdut. Până când să aud

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
practic, îl invitam și pe el, făptașul, să mi se alăture și să râdă împreună cu mine. Nu-mi venea să cred că reușisem chestia asta. Eram destul de mulțumită de mine. Pentru că deși, Dumnezeu mi-era martor, nu mă simțeam deloc calmă și civilizată, aveam să joc rolul ăsta la perfecție. Cu toate astea, se părea că James nu găsea situația la fel de inofensiv-amuzantă pe cât pretindeam eu c-o consideram. Mi-a aruncat o privire glacială. Și mi-a transmis alte vibrații de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mor. Era așa de jenant. Și nu mi-ar fi păsat. Dar nici măcar nu era adevărat. Erau foarte multe de spus. Ho, ho, ușurel, ia-o-ncet, ia-o-ncet, mi-am spus singură. Nu aveam în plan o discuție calmă și civilizată? a întrebat-o cu blândețe partea rațională a creierului meu pe partea pusă pe harță. Ei, nu ăsta era planul? Presupun că da, a recunoscut ofticată partea pusă pe harță. Parcă era un adolescent ursuz. Putem măcar să încercăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mod de-a te exprima. Ei, hotărârea mea de a fi rațională și de a mă controla se făcuse țăndări! În ciuda jalnicelor mele eforturi de a-mi ține sub capac emoțiile, adevărul ieșise la lumină. Mă debarasasem de falsul meu calm, de falsa mea maturitate și politețe. Adică nu mai puteam pretinde că eram calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă să se mențină într-o stare de echilibru. Starea de echilibru era una dintre chestiile la care se pricepea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a mă controla se făcuse țăndări! În ciuda jalnicelor mele eforturi de a-mi ține sub capac emoțiile, adevărul ieșise la lumină. Mă debarasasem de falsul meu calm, de falsa mea maturitate și politețe. Adică nu mai puteam pretinde că eram calmă, matură și civilizată. În timp ce James reușea încă să se mențină într-o stare de echilibru. Starea de echilibru era una dintre chestiile la care se pricepea cel mai bine. Oribil atunci, s-a dat el bătut. Nu părea prea chinuit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
parte din tristețea cu care mă luptam era din cauza faptului că-mi părăseam familia. Așa groaznici cum erau, în ultima vreme, mă obișnuisem cu ei. Versiunea lor anarhică de viață de familie mi se părea infinit mai dezirabilă decât existența calmă și ordonată care mă aștepta alături de James. Aveam să le simt lipsa. Avea să-mi fie dor de mama, de tata și de Anna. La dracu’! Avea să-mi fie dor chiar și de Helen. Deși poate că nu. Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
Pentru ce? Am nevoie să ai grijă de Kate astă-seară. Și mai am nevoie să mă duci cu mașina până la aeroport. Ce naiba tot zici tu acolo? — Mă duc la Londra. Am nevoie să ai grijă de Kate, i-am spus calmă. S-a făcut deja marți? m-a întrebat mama nedumerită. Nu, mamă, azi e vineri. Dar tot mă duc la Londra. Și te mai duci o dată marți? m-a întrebat ea nițel uluită. —Poate, am zis eu. Nu puteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vorbă. Stătea pe canapea, cu brațele încrucișate pe piept, și se uita la mine sfidător. Dumnezeule! Parcă-i scoteam cuvintele din gură cu cleștele! Bine! Am mai făcut o încercare. Indiferent ce avea să se întâmple, eu intenționam să rămân calmă. Aveam să încerc să nu-l ucid pe James. Aveam să încerc să nu mă înfurii. Aveam să încerc să nu-l fac să sufere așa cum îmi doream. Aveam să-mi mai înghit mândria încă o dată. Aveam să declar limpede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
uit că exista o linie de demarcație între a fi înțelegător și a te face preș în fața cuiva, între a-ți apăra poziția și a te transforma într-o criminală isterică. —James, am spus reușind, în mod miraculos, să par calmă, trebuie să încercăm să lămurim lucrurile. Dacă eu îți pun niște întrebări, o să-mi răspunzi cu „da“ sau „nu“? — Ce fel de întrebări? m-a chestionat el suspicios. Păi, de pildă, m-ai mințit atunci când mi-ai spus că a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să mă crezi! — Nu te cred, i-am spus lepădându-mă dezgustată de mâna lui. Nu știu pe cine sau ce iubești tu, dar cu siguranță nu pe mine mă iubești. —Ba da! Ba nu, James, i-am replicat perfect calmă. Tu nu-ți dorești decât o cretină pe care s-o poți controla. De ce nu te întorci la Denise? N-o vreau pe Denise. Te vreau pe tine, mi-a răspuns el. —Ei, păcat, l-am anunțat cu voce egală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]