4,453 matches
-
ușor întinse în față, cu palmele deschise, ca într-un extaz prelungit...În sfârșit, face ochi și îmi descoperă mutra întrebătoare. Cu o tresărire ca și cum ar fi fost surprins făcând ceva ne la locul lui, mi-a vorbit apoi cu calm și adâncă aducere aminte... În aceste câteva clipe petrecute aici mi-am adus aminte de vremea pe când, ucenic fiind, încă făceam ascultare la culesul fânului pentru vitele mănăstirii...Fânațul nostru era departe de mănăstire și acolo se întindea pe o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
suburbie își vede de treburile ei, mai ales de bunăstarea ei, fără să o preocupe curtea vecinului. Niciun australian nu dorește să-și scoată un ochi pentru a-și procura bucuria de a-l vedea pe vecinul său fără vedere. Calmul cetățenilor înșiruiți la urcarea în autobuz se explică prin aceea că sunt autobuze suficiente și că acestea circulă conform unui orar respectat la secundă. Cum se explică lipsa de panică și de grabă a celui care muncește, dacă nu prin
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și pe noi. Își țuguie buzele când zice „noi”. Spus de el, cuvântul acesta scurt are ceva moale. - Și ce poftește, să-mi avizeze textele? Mai are ștampila de pe vremuri? Aia rotundă, cu „Cenzurat”? Na, sunt pe cale să-mi pierd calmul de devorator de documentare. L-aș pocni. Scurt. Dar, calculând rapid traiectoria și viteza, în funcție de masa corpului și de forța de impact, îmi dau seama că ar ateriza exact sub calorifer. Cum are servieta burdușită și pântecele cam mare, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș prin lumea decăzută, pe care-o detest pentru că m-a lăsat mama lefter. Intru în primul bar, nu înainte de a promite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de neîncredere și de iritare În vocea ei. Mi-am șters broboanele de sudoare care mi se formaseră instantaneu În palmele mâinilor. — Cine e la telefon? Am Închis ochii și am tras adânc aer În piept Încercând să-mi păstrez calmul. Mi-am spus numele, și apoi am precizat că lucram pentru o casă de producție video. Acum câteva zile, pe când mă aflam la New York pentru o filmare, am Întâlnit un bărbat, și el mi-a dat acest număr de telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
băieții de cartier, ar râde de tine. Stimulentele sunt niște substanțe care produc excitație nervoasă, precum cocaina sau amfetaminele, În Japonia. Pastilele de ecstasy care au apărut cu puțin timp În urmă sunt și ele niște stimulente. În perioadele de calm social sunt la modă stimulentele, iar pe timp de război sau conflicte sociale, au succes calmantele: opiu, heroină și altele. — Dar văd că te pricepi! „Yaguchi, dragul meu, trăiești hrănindu-te cu informații.“ — Yaguchi, ție care Îți place? — Ce vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a provocat ejacularea. Reverberațiile orgasmului au durat atât de mult Încât sperma care mi se scursese pe mâini s-a uscat până mi-am reluat cunoștința. După ce mi-am revenit din starea de inconștiență de după orgasm, mi-am reluat Încet calmul. O voce din interiorul meu mă Îndemna: „Fugi!“. Era o poruncă de o intensitate cum nu mai simțisem până atunci. Toate semnalele indicau pericolul. „Niciodată nu ai fost Într-un asemenea pericol“, părea să mă avertizeze vocea. Nu găseam puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un rânjet atârnat de buze, râzând de mine; era mult mai puternic. Cum adică „Da, vă ascult cu atenție“, nemernicule?... și izbucni În râs. Hohotele sale răsunau din ce În ce mai puternic. M-am Întors spre celălalt eu al meu care Își păstrase calmul și i-am zis: „În ritmul ăsta, o să ne Îmbolnăvim de schizofrenie, nu-i așa?“. La care el s-a luat de mine: „Dispari, du-te dracului, nenorocitule! Chiar de-am ajunge schizofrenici, tu ești singurul care ai să sfârșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
obosește repede, e genul de femeie agitată, cu toții nervii vibrând, și Îi este imposibil să reziste la un spectacol de două săptămâni. Reiko e exact opusul ei, În stare să-și stăpânească perfect nervii, să se mențină nemișcată, Într-un calm absolut, sau, dimpotrivă, să-și mobilizeze Întreg corpul. E perfectă pentru rolul principal. Ei bine, În noaptea aceea, eram toți trei excitați la culme, cuprinși de erotism până În vârful fiecărui fir de păr. Luaserăm fiecare câte două pastile de ecstasy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nimic bun. Treceam dintr-o încăpere în alta fără să mă mai mir. Nu mă mai preocupa nici cum am ajuns aici, nici cum voi pleca. Mă pregăteam parcă să aștept și vroiam să văd cum va arăta așteptarea. Acest calm nu putea să anunțe decât o criză. Ca înaintea trăsnetului când ploaia se oprește o clipă și în aer plutește o liniște nefirească. M-a mirat doar cantitatea destul de mare a proviziilor de alimente din magazie. În spatele gării am descoperit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lasă sfântul să-și facă apariția. Atunci, după ce-am dat de câteva ori ocol gării, m-am pomenit deodată că nu mai vroiam nimic. Trecuse liniștea. Energiile mele vitale păreau sleite. Așa a început criza pe care o prevestise calmul meu nefiresc; cu o stare de letargie care m-a cuprins și apoi m-a doborât. Nu știu dacă ați trăit vreodată o asemenea stare. Nu ești nici mort, nici viu. Te simți ca un foc care abia mai pâlpâie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stăteau zăvorite, cel care avea strictă nevoie de un medicament trebuia să bată mult până să i se deschidă, iar farmacistul vorbea de după zăbrele de fier. Din spatele lui se auzea un mârâit. Curând s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care le apărau. Era ceva în bezna orașului care îi înnebunea parcă. Pe stradă, noaptea, dacă stăpânul, silit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nici Eleonora nu se hotăra să pună punct jocului. ― Ce mai e nou? Cu cine ai vorbit? ― Cu o prietenă, spuse ea, în mod vădit, la întîmplare. ― Și? ― Și ce?... Ce anume vrei să știi.? îmi întoarse întrebarea, recăpătîndu-și, brusc, calmul. ― Te-au crezut, într-adevăr? ― Le-am dat asigurări că e minunat aici. Lume multă, distracție, prieteni. ― Ai imaginație, am exclamat impresionat de dezinvoltura cu care intrase în rol. ― Ce vroiai să le spun? Că stau cu un necunoscut pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ultima noapte pe care am petrecut-o în confesionalul meu. Mi-am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi privesc pentru ultima oară grota înainte de a o părăsi. Am trăit aici cum aș fi visat sau am visat cum
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am terminat spovedania și-mi las confesionalul la dispoziția păianjenilor. Nu mai sper s-o văd pe Eleonora revenind, și voi încerca să străbat deșertul de dincolo de pădure. Sânt calm, dar credeți-mă, domnilor, nu știți cât de violent este calmul. Deasupra plopilor se înalță un soare spart. Și îmi privesc pentru ultima oară grota înainte de a o părăsi. Am trăit aici cum aș fi visat sau am visat cum aș fi trăit? Dar, gata! Porunca a unsprezecea e mai importantă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
iar a doua fu să nu-și mai bată capul cu modul în care ajunseseră copiii la el și să-și canalizeze toate eforturile în așa fel încât să le fie lor bine. La urma urmei, dacă analiza situația cu calm și într-o manieră detașată, putea vedea și partea bună a lucrurilor. Copiii erau de treabă - nu trebuia decât să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bucata vălurită de metal pusă la ușa gheretei. — Ce, vrei înghețată așa de devreme? E clar că traiul în munți ți se urcă la cap, spuse el zâmbind. La vederea lui o cuprinse un acces de entuziasm și furie. Ce calm și zâmbitor era! Preț de o clipă se gândi să-l sărute, dar vena agresivității pulsa puternic înlăuntrul ei, că în loc de asta îl mușcă. Îl mușcă atât de tare de ureche, că băiatul de la Hungry Hop urlă și vocea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
dacă putea cumva să-l zărească pe Hungry Hop din spatele casei. Iar acolo - ah, ce viață minunată - privind palid de la fereastra băii, zări chipul lui. Încă o dată, simțirile îi fură cuprinse într-o cădere ca de derviș, iar sentimentul de calm, atât de puternic cu o clipă în urmă, dispăru ca un abur. Aceeași influență irezistibilă pe care o simțise în goana sa turbată ultima oară când îl văzuse în bazar o cuprinse din nou. Neajutorată în fața ei, știind că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
problemă legată de turbare și că oamenii nu trebuiau în nici un caz să cedeze în fața semănătorilor de panică și a elementelor antisociale. Vor lucra la găsirea unei soluții pentru această problemă delicată. Apoi, parcă pentru a anula orice urmă de calm pe care ar fi putut-o aduce asigurările date, Templul Hanuman se folosi de ocazie pentru a-și compune propria declarație combativă, aderând oficial la protest și exprimându-și revolta în ceea ce privea tratamentul inaccetabil aplicat acestor maimuțe. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în josul scărilor, a încuiatului din nou... — Dar e o fată foarte dulce, insistau ei. Uită-te doar puțin. E drăguță și bine-crescută, o să-ți placă. Într-adevăr, firea se schimbase de când fusese mușcat de Pinky. Înainte, nu-și pierdea niciodată calmul... Clătinară din capete la gândul acesta din nou. Dacă vă place așa mult, răspunse nepoliticos, însurați-vă voi cu ea, să vă dea vouă bătăi de cap și necazuri. Dar, fiule, doar... — Îmi mâncați zilele, îi întrerupse, trântind altă ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
toate nuanțele lui de violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându-l, o amorțeală strecurându-i-se în membre. Din cauza epuizării sau a resemnării sau a sorții din nou inspirate, cine știe? Nu-și mai simțea trupul, dar simțurile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și răspunse: - Nu. Tăcere. Și apoi Discipolul începu să dispară. A fost imposibil pentru Janasen să definească momentul desăvârșirii evaporări?? Dar acum știa că era singur. Gosseyn își coborî ochii pe "hartă" și-i ridică asupra lui Janasen. Îl interesa calmul pentru că-i deschidea o fereastră spre caracterul acestuia. Janasen era un solipsist care ajunsese să-și echilibreze nevroza construind o atitudine de mare tupeu. Avea un echilibru puțin stabil în timp, fiindcă în fiecare clipă depindea de toleranța aproapelui. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se hotărî să se bazeze pe iuțeală. O privire scurtă, citi informația și trecu la numele Secoh. Aproape tot atât de rapid. Aduse cu un gest normal dar prompt levierul la zero și înapoie placa Nirenei. Se simțea cât se putea de calm și în apele sale. Corpul lui Ashargin, liniștit, accepta aceste violențe evidente cu o fermitate de bun augur. - Succes! îi spuse Nirena. Reprimă o dorință a lui Ashargin de a-i spune unde se ducea și nu pentru că Enro nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Femeia este o Prezicătoare fără importanță deosebită. Bărbatul se numește Gilbert Gosseyn. Se uită pe furiș la Patricia și Crang când pronunță acest nume atât de familiar. Era important faptul că nu păreau să-l recunoască. Primiseră informația cu mult calm, așa i se păru. Continuau să-l observe cu atenție, dar ochii lor nu arătau în în nici un fel surprinderea. Enro se concentra asupra detectorului. - Fără comentarii? întrebă. Urmă o tăcere de mai multe secunde. La sfârșit, prudent, detectorul spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
răgușit, ce s-a întâmplat cu dumneata? Ne-am pierdut. Gosseyn se uită la el, întrebându-se dacă această demonstrație de emotivitate și frică explica incompetența care-i înlesnise lui intrarea în posesia navei. În cele din urmă, vorbi cu calm: - Avem de lucru, hai. Parcurseră împreună culoarele tăcute ale navei până la sala de comandă. După o oră reconstitui întregul tablou al situației. Fuseseră introduse niște circuite suplimentare în matricele plasate în trei fante de similaritate ale tabloului de control. Ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]