6,257 matches
-
dezvoltării postmodernismului. Promovând o nouă expresie artistică, îmbrăcată într-un limbaj surprinzător, uneori cu elemente suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
poetică a dizolvării, a restituirii unității pierdute, provocată de ruptura abisală dintre conștiință și abstractizare"51. Natura paradoxală a unui stil, care pendulează, inegal, între intelect și emoție a expresiei, în favoarea celei din urmă, se răsfrânge asupra conținutului, deconstruind parțial canonul Generației, prin instaurarea unui nou ceremonial. Vindecarea prin poezie sau poezia ca terapie, ca formă de recuperare a unui timp pierdut, a unui spațiu originar, aproape paradiziac, regăsibil și înțeles doar cu ochii sufletului. Iar, dacă paradisul este un illo
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o vreme, o retorică a afectării și un număr de motive etico-sociale generale, care astăzi se văd cu ochiul liber"131. Alături de aceste studii, consemnăm monografia lui Iulian Boldea: Ana Blandiana. Monografie, antologie comentată, receptare critică, Brașov, Editura Aula, Colecția "Canon", 2011, care, la fel ca toate monografiile acestei colecții, este constituită ca un manual analitic-descriptiv, fiind însoțită de o antologie de texte literare teoretice și de extrase de receptare critică. Valoarea acestui studiu o dă faptul că Iulian Boldea surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fi schimbat, prin cultură, dar fără să fie renegat, ci acceptat, ca pe ceva concret, existent, contra căruia poți doar să lupți. Lupta aceasta o va transforma în eroină. 3. Ana Blandiana. O poetică a deconstrucției 3.1. Deconstrucție și canon la Ana Blandiana O analiză pertinentă a poeziei, în general, impune, în mod necesar, o raportare atât la epoca/ generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele anterioare ale lucrării noastre, ne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
epoca/ generația/ curentul căruia îi aparține, precum și la coordonatele literaturii epocii respective. Așa cum am stabilit, în capitolele anterioare ale lucrării noastre, ne propunem să aducem o nouă abordare de analiză a scrierilor în versuri ale acestei autoare, din perspectiva deconstrucției canonului, percepută, din prisma filosofiei derridiene, nu ca o dărâmare a valorilor trecutului, specifică unor compartimente ale modernității precum avangarda, de la futurism și dadaism, la suprarealism -, ci ca o reconsiderare a realității, păstrând fundamentul și intervenind doar în câteva elemente de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lumii exterioare. Contextualizând scrierile acestei autoare în interiorul Generației șaizeciste, pornim de la premisa conform căreia, în afara coordonatelor trasate de fiecare epocă, asupra tuturor domeniilor culturale și artistice, coordonate, care sunt stabile, și care formează ceea ce teoreticienii literari și criticii numesc generic canon, există și variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Încercăm, în consecință, să vedem ce păstrează și ce aduce nou Ana Blandiana, în cadrul poeziei șaizeciste. Desigur, fără a ne îndepărta de la principiile, pe care le instaurează această generație, cu rol fundamental
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
postmodernistă. În demersul nostru, încercăm o înțelegere a interiorului din prisma exteriorului, ambele spații contribuind, printr-o reconfigurare prealabilă, la crearea noului univers poetic: cel al căutării și al regăsirii permanente. Analizăm, astfel, poezia Anei Blandiana, din perspectiva (de)construcției canonului, având în vedere două considerente: încadrarea autoarei, în ceea ce numim curentul literar al Neomodernismului, ca exponentă a Generației '603, urmărind modul cum intervine această poezie, în șirul curentelor literare și artistice, dar și criza identitară pe care o promovează acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
artistice, dar și criza identitară pe care o promovează acest curent, precum și rolul distinct al poeziei acesteia, prin influența majoră asupra generațiilor ulterioare de scriitori și de cititori, alături de criza individuală. O cercetare a poeticii Anei Blandiana din perspectiva deconstrucției canonului, precum și a modului în care intervine aceasta în evoluția poeziei ulterioare, impune, în mod implicit, cunoașterea prealabilă a unor noțiuni în plus de teorie literară, alături de cele despre care am discutat deja, pe care le vom utiliza pe parcursul acestui capitol
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
stil, compoziție, stilistică -, în funcție de doctrinele și dogmele curentelor înregistrate în plan diacronic: clasicismul, romantismul, realismul, parnasianismul, simbolismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul, paradoxismul etc"7. Poezia Anei Blandiana se întemeiază pe o poetică a unei duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
duble deconstrucții. Pe de o parte, deconstrucția canonului paradigmatic, ideologic și estetic, prin mecanisme proprii de creație, autoarea reușind să reconstruiască o lume nouă pe o alta, existentă deja, iar pe de altă parte, deconstrucția de sine sau deconstrucția propriului canon, prin promovarea unei poetici a permanentei căutări și a permanentei regăsiri. Ne propunem prezentarea conexiunilor culturale ale operei Anei Blandiana cu spațiul ideologic și estetic șaizecist, urmărind totodată și modul în care autoarea reușește să deconstruiască un Univers existent deja
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Generația 60. Să nu uităm că poeta aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o deconstrucție a realității exterioare, în schimbul creării alteia, de refugiu, transpusă prin proprii ochi, din prisma propriei înțelegeri a lumii. Pornind de la ideea lui Roland Barthes, care "vorbea despre puterea de a produce catharsis-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
luăm afirmația Anei Blandiana drept o completare a colegului său mai tânăr de generație: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"27, înțelegând, prin acestea, că, dincolo de niște imagini fluctuante, "Numai pagina scrisă decide."28 Fiecare autor își construiește propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. "Vârsta biologică a poetei transpare, prin cuvânt, în universul liric. Puterea sufletului său domină lumea, acceptând numai ceea ce este în concordanță cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o completare a colegului său mai tânăr de generație: "Nu imaginile îmi lipsesc, îmi lipsesc cuvintele"27, înțelegând, prin acestea, că, dincolo de niște imagini fluctuante, "Numai pagina scrisă decide."28 Fiecare autor își construiește propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. "Vârsta biologică a poetei transpare, prin cuvânt, în universul liric. Puterea sufletului său domină lumea, acceptând numai ceea ce este în concordanță cu trăirile și cu puritatea, sensibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
întoarcerea spre trecut, cu preluarea simbolurilor ancestrale, care, însă, sunt recondiționate, printr-o raportare a lor la necesitățile prezentului. Fie la nivel individual, fie la nivel paradigmatic, conotațiile simbolisticii devin mereu altele, intervenind argumentativ în susținerea ideii de deconstrucție a canonului. În poezia Anei Blandiana, întâlnim o serie de simboluri specifice, preluate din literatura populară sau din tradiția scrisului românesc cult, care capătă originalitate printr-o deconstrucție a semnificației originare sau a trăsăturilor impuse de curentul literar. Pe acestea le vom
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
caut/ Și-s obosit de moarte și de mers,/ Silit să port rigid în mine punctul/ de sprijin pentru univers". (Întoarcere). Interesant este cum, aici, expresionismul blagian și oboseala existențială îmbracă o formă originală la Ana Blandiana, simbol al deconstrucției canonului paradigmatic. Fluiditatea construiește un spațiu nesigur, într-un mers invers dinspre moarte spre viață, timpul confundându-se cu spațiul, realizând aceeași dedublare cu care autoarea obișnuiește. Privit în oglindă, cu totul inversată forța explozivă a poemelor blagiene, încărcată de un
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
le consideră esențiale, și să le individualizeze ca trăiri veritabile 89". Jocul, nostalgia, spiritualitatea, exuberanța, tăcerea devin embleme, mai mult sau mai puțin concrete, ale traversării timpului, toposuri definitorii ale liricii Anei Blandiana, încărcate însă, cu o nuanță diferită. Deconstruind canonul prim al semnificațiilor acestora, promovat în poeziile de început, poeta le încarcă acum cu sensuri noi, aproape opuse celor originare. De exemplu, exuberanța de la început, în care realitatea exterioară nu era o piedică, sau, chiar dacă ar fi fost, ea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deodată împreună/ Ucigaș fiecare și victimă,/ Salvator și salvat,/ Privindu-ne fără-ncetare-n ochi,/ Mult după ce nu vom vedea..." (Dacă ne-am ucide unul pe altul). Asemănarea iubirii cu moartea anticipează volumele ulterioare, deconstruind cum am precizat mai sus canonul paradigmatic romantic, care promovează iubirea într-o lumină caldă, diafană. Posesivitatea maximală prin care acest sentiment se manifestă la Ana Blandiana depășește atât latura spirituală, cât și pe cea carnală, demolând ideea de viață, de renaștere, pe care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de început, pe care le-am numit și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic. Dizolvarea vechilor sensuri se suprapune dizolvării canonului paradigmatic neomodernist și chiar dizolvării propriului canon. Desigur, Ana Blandiana păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și volumele deconstrucției. În consecință, autoarea deconstruiește, pe parcursul lor, metafora tradițională, fiind deconstruite, odată cu ea, și toposurile poetice, temele, motivele care caracterizează marea tradiție a scrisului interbelic. Dizolvarea vechilor sensuri se suprapune dizolvării canonului paradigmatic neomodernist și chiar dizolvării propriului canon. Desigur, Ana Blandiana păstrează de la Generația '60 o construcție guvernată de "imagini artistice dense, novatoare, în care subiectivismul, viziunea spre universul interior al eului liric se configurează ca o muzicalitate interioară, urmărindu-se două linii de forță: vitalismul exuberant și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și reconstrucție a creației"106. Reinvestirea cu sensuri noi, în legătură sau nu cu constantele liricii neomoderniste, fac din poetica Anei Blandiana o poetică distinctă, care își câștigă individualitatea tocmai prin această permanent deconstrucție și reconstrucție a diferitelor tipuri de canon. Interesantă este, însă, deconstrucția individuală, pe care Ana Blandiana o va realize în interiorul propriului canon, demolând sensurile proprii instaurate inițial și stabilind altele noi. Despre toate acestea ne vom ocupa în a doua parte a studiului nostru, pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
liricii neomoderniste, fac din poetica Anei Blandiana o poetică distinctă, care își câștigă individualitatea tocmai prin această permanent deconstrucție și reconstrucție a diferitelor tipuri de canon. Interesantă este, însă, deconstrucția individuală, pe care Ana Blandiana o va realize în interiorul propriului canon, demolând sensurile proprii instaurate inițial și stabilind altele noi. Despre toate acestea ne vom ocupa în a doua parte a studiului nostru, pe care o intitulăm sugestiv etapa reconstrucției sau a demetaforizării. 3.1.1.2. Metafore deschise Dincolo de metaforele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
gramaticale uzuale se face, în cazul acestora, la vedere. Deși capătă sens doar în interiorul textului, ele nu sunt legate de o anumită ideologie, transparența constând în facilitatea cu care li se poate atribui un sens. Totuși, ele se pliază pe canonul individual, specific Anei Blandiana, dar și pe canonul paradigmatic, suportând o anumită deviere de la sensul clasic regăsit în dicționarele de simboluri. Ocupându-ne de acestea, identificăm un dinamism semantic, nu doar de la sensul originar la cel inovat de Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vedere. Deși capătă sens doar în interiorul textului, ele nu sunt legate de o anumită ideologie, transparența constând în facilitatea cu care li se poate atribui un sens. Totuși, ele se pliază pe canonul individual, specific Anei Blandiana, dar și pe canonul paradigmatic, suportând o anumită deviere de la sensul clasic regăsit în dicționarele de simboluri. Ocupându-ne de acestea, identificăm un dinamism semantic, nu doar de la sensul originar la cel inovat de Ana Blandiana, ci și în interiorul volumelor Anei Blandiana. Copilăria, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o încarcă adesea cu semnificații specifice, adăugând elementelor cadrului terestru (luna, codrul, izvoarele, brazii, munții), pe cele ale cadrului cosmic (luna și stelele, cerul) aflate în interdependență și în armonie deplină, Ana Blandiana alătură aceste elemente simbolului copilăriei, destructurând oarecum canonul paradigmatic romantic. Vârsta iubirii, a fericirii și a armoniei depline este copilăria, care generează sentimente profunde asemenea amorului adolescentin sau din tinerețe: "Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne", " De frânghiile ploii mă cațăr, mă leg, mă apuc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
bună,/ Rănile prin care credința mi s-a scurs,/ Clipă cu clipă, o lună". (Elegie) Ruptura de copilărie echivalează cu ruptura de natură, dovadă a suprapunerii inițiale perfecte între cele două elemente, când timpul și spațiul erau totuna. Deconstrucția propriului canon se realizează chiar în interiorul creației poetice, autoarea devenind neputincioasă de a se mai reconstitui și de a se mai regăsi pe sine, odată cu îndepărtarea de vârsta copilăriei: Nu pot împiedica ziua să aibă douăzeci și patru de ore./ Pot doar spune Iartă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]