3,984 matches
-
și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se mai gândi la nimic. Înghițea aproape pe nemestecate, mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mușca din castraveții murați, apoi tăia cu furculița încă o bucată din albuș și o introducea în gură, mesteca repede, se simțea, dintr-o dată, mult mai bine. Când termină, șterse farfuria cu o bucată de pâine. Și trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
trase mai aproape ceașca de cafea. După ce aprinse o țigară, pufăi mulțumit și exclamă: - Un bun început de zi! Ziua bună se cunoaște de dimineață, Magicianule, Nu-i răspunse decât un tunet, iar el ridică din umeri și sorbi din ceașcă. 2 Trecuseră două ore de când se trezise, dar nu se atinse de laptop. Îl ignoră. Asta în pofida faptului că simțea furnicături în buricele degetelor și era atras permanent - așa cum nu se mai întâmplase de foarte multă vreme - de acel display
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cuvântul meu de cetățean onorabil (bukake, bukake, nu m-aș mira să ai vreo gonflabilă prin șifonier...) că nu am mai văzut nimic. Fluiera ceaiul pe aragaz și m-am dus să opresc flacăra. Pe urmă l-am turnat în ceașcă, nu mai aveam zahăr cubic și am mers în debara, cu chiu cu vai am mai găsit o pungă, zilele astea trebuie să ajung ne-a-pă-rat la magazin, zahăr brun, acesta este cel mai indicat ( Detectivul oftează insesizabil, oprește-te, zăbăucule
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el. Simți doar căldura. Apoi se prăbuși în noroi, în timp ce Magicianul se apleca deasupra lui pentru a-i pune ziarul pe față. În cealaltă mână ținea ceașca de ceai. Aburea. 8 Văzu laptopul. Apoi auzi sirenele. Duse mâna către locul unde fusese lovit de glonte și simți o durere surdă. Încercă să surâdă. Dar nu reuși. Se apropie de fereastră, lăsând în urma sa urme de noroi și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
deja, cu tot felul de anomalii), Vecinul curios (plin de arsuri de diferite grade, fără haine și fără pantofi în picioare, răspândind în jurul său un miros terifiant de carne arsă; în mâna stângă avea un ibric, iar în dreapta duce o ceașcă din care sorbea, la diferite intervale de timp), Detectivul, moșulețul acela enervant care - hocus-pocus! - apăruse și dispăruse ca și cum nu ar fi existat vreodată și... Lucia. O Lucie încercănată, plânsă, cu fustă scurtă, prea scurtă pentru o înmormântare, cu ciorapi rupți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apropie de final. Unul deschis, care va atrage după el o continuare. O vom scrie împreună, Scriitorule... Sunt sigur de asta. Și mă bucur, ți-o spun cu toată sinceritatea. Își aduse aminte de laptop și scăpă cafeaua din mână. Ceașca porni către podea, urmată de farfurioară, o urmări distrat, cădea cu încetinitorul, apoi luă contact cu parchetul și lichidul se împrăștie în toate direcțiile. 2 Fugi. Fugi cât mai poți. Oriunde. Ia-ți picioarele la spinare. Stătea pe verandă, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
uitat la ceas și nu mi-a venit să cred că mă pregăteam să am o discuție de afaceri la ora asta. Am pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ea. Nu-i așa că e minunat? Felicitări, draga mea. Cum te simți În calitate de nouă asistentă a Mirandei Priestly? Cred că ești de-a dreptul... Mi se Învârteau creierii. Am Încercat să mă smulg de pe canapea să-mi mai torn o ceașcă de cafea, sau niște apă, sau orice În stare să mă limpezească la cap și să facă În așa fel Încât vorbele ei să sune din nou a engleză, dar nu am reușit decât să mă afund și mai adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
apartament, mobilă și o garderobă nou-nouță? — Ei da, ce să spun, a răspuns ea și mi-a tras În glumă una peste cap cu o revistă În drum spre cuptorul cu microunde, spre care o pornise ca să mai Încălzească două cești de ceai. Nu spusese nu, dar nici nu se repezise să-mi dea un cec. Am petrecut restul serii trimițând tuturor cunoscuților e-mailuri În care Îi Întrebam dacă nu au nevoie de o colegă de cameră sau dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
degrabă un observator al aspectului artistic și estetic decât un consumator, dar fusese cât de cât implicată În lumea modei. — Și noi avem vești grozave, a continuat ea și a Întins mâna spre Kyle. El și-a pus pe masă ceașca de cafea și a Întins spre ea ambele mâini. — O, slavă Domnului, a exclamat mama pe loc și s-a lăsat pe speteaza scaunului, să juri zici că tocmai Îi luase cineva din spinare greutatea de o sută de kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
va fi un prunc Harrison, dar știu că sufletește va fi un Sachs. În cinstea lui Kyle și și a lui Jill, viitori părinți perfecți ai celui mai perfect copil de pe fața pământului. Am ciocnit cu pahare de suc și cești de cafea și am toastat În cinstea cuplului zâmbăreț și a taliei de șaizeci de centimetri a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a surorii mele. Am strâns masa aruncând pur și simplu tot ce era pe ea În coșul de gunoi, timp În care mama se străduia să o convingă pe Jill să dea copilului numele diverselor rude defuncte. Kyle sorbea din ceașca de cafea și părea mulțumit de sine și, puțin Înainte de miezul nopții, tata și cu mine ne-am furișat În biroul lui, să jucăm Scrabble. El a adus aparatul pentru zgomot de fond pe care Îl folosea când primea pacienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
veci cu ideea, așa că acoperă totul dând buzna să se Însoare cu prima fată ieșită În cale. Ce zici de asta? Casablanca era următorul film pe listă și Lily a trecut cu repede Înainte peste distribuție, În timp ce eu Îmi Încălzeam ceașca de cacao În minuscula bucătărie din garsoniera ei din Morningside Heights. Lenevisem amândouă toată după-amiaza de vineri - ne oprisem din vizionat numai ca să fumăm și să tragem o fugă până la Blockbuster să Închiriem alte filme. După-amiaza de sâmbătă ne găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îmi pusesem și o pereche de papuci din același material și eram pregătită să mă Înfrupt cu omletă, cornuri, prăjituri, brioșe, cartofi, pufuleți și clătite, care au venit Însoțite de o aromă amețitoare. După ce am devorat toată mâncarea și două cești de ceai, m‑am Împleticit Înapoi spre pat și am adormit atât de rapid, Încât m‑am Întrebat dacă nu cumva Îmi pusese cineva un somnifer În sucul de portocale. Masajul a reprezentat un mod perfect de a Încheia ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
fusese scos de la păstrare și era acum aproape lipit de patul meu. — De ce te plângi? Pari Încântată să fii trează la ora asta și zău dacă Înțeleg de ce. Stătea proptită Într‑un cot, citea un ziar și sorbea dintr‑o ceașcă de cafea pe care o tot ridica și o punea Înapoi pe podea, lângă pat. — Sunt trează de o veșnicie, ascult cum plânge Isaac. — A plâns? Zău? — Nu pot să cred că nu l‑ai auzit. A plâns fără Încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu sunt ascunse printre hârtii și unele false, le-a dus la nas; ei, iată un gest ce merită câteva pagini de descriere și le-a mirosit, da, le-a mirosit cum ai mirosi o bucată de salam sau o ceașcă cu cafea sau părul unei femei stop (ce va face individul?); se așază din nou În fotoliu, Începe să ia din vraful de scrisori una câte una și să le (ei, ce?) citească (acum am pierdut orice șansă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
scoică dă impresia vagă și obsedantă a unui sex uriaș ce se cască spre tine absorbant și amenințător. Abia acum observi că obsesia sexului feminin Însoțește tot timpul privirea scotocitoare a actantului romanesc retras Într-un anonimat foarte dubios. Răstorn ceașca de cafea, i-o dau vrăjitoarei, adică lui A. Aceasta Îmi „citește“ destinul: „Tu ești aici Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Titu se simțea atât de fericit, că trebuia să se răcorească. Se repezi deci la Marioara, o luă în brațe și începu s-o sărute pe gură, pe ochi, pe obraji, până ce toată o ciufuli, ba-i mai răsturnă și ceașca de cafea pe fața de masă, spălată și călcată de însăși doamna Gavrilaș și pusă numai atunci întîia oară. ― Na, apoi astea mie nu-mi plac, se supără Gavrilaș, silindu-se să-și apere propria-i cafeluță amenințată, în vreme ce doamna
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de țigară lipit de buza de jos. Petrache îi dădu înapoi pușca și-i făcu loc Auricăi, să-și poată primi ursulețul de pluș. Târgul începuse să se întunece. Obloanele se trăseseră, ghicitoarele din corturile colorate șterseseră zațul de pe fundul ceștilor de cafea, cerșetorii ologi își recăpătaseră sprinteneala și porniseră spre casă, călușeii înlemniseră cu ochii goi, lanțurile celui mai tare om din lume zăceau morman, ca un șarpe sătul. Petrache privi cu un aer satisfăcut cum Aurica își îngroapă fața
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
personaje care se fac mesagerii ei. Acum poșeta stă pe unul dintre scaunele din jurul mesei, încă nu știm ce să credem, așa cum o vedem pe Cosmina, cu umerii aduși și fruntea plecată spre vârtejurile pe care lingurița le face în ceașcă, ne putem teme că va trebui iarăși să îmboldim pe cineva să i-o înapoieze. Celălalt personaj este caietul. El are, ca și dragonii, trasee misterioase. Cosmina l-a regăsit, în sfârșit. Căzut între mobilă și perete, coperțile îi erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu e ce-ai căutat. Nu vezi cum e lumea asta ? Dar ce-ți spun eu ție, care ai găsit fără să cauți... Să mai zici că fetele bune n-au noroc... Cosmina își linse lingurița și o puse lângă ceașcă. Tocmai pentru că am găsit fără să știu ce caut, nu mai știu ce-am găsit. — Nu sună prea bine ! — Dar nu despre asta vreau să vorbim. Sau, într-un fel, și despre asta. Știi, tataia... Papi întinse mâna peste masă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la fel? — Da. — De aceeași bucătărie? — Nu, de propriile lor bucătării. Fiecare palat își are bucătăria și bucătarii săi. — Te rog să iei un taburet și să vii să-mi ții companie cât mănânc. An-te-hai se supune. Când iau o ceașcă, An-te-hai se întinde după ceainicul aflat în celălalt colț al mesei. Îmi toarnă ceai de crizantemă. Nu-mi ia mult timp să înțeleg că An-te-hai are darul de a-mi anticipa nevoile. Cine e? mă întreb. Ce a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
împăratului Hsien Feng. E pentru a-i aduce aminte Majestății Sale Împăratul de existența dumneavoastră. Celelalte doamne, în palatele lor, fac la fel. — De unde știi? — Am frați de cruce care îmi raportează din toate palatele. Îmi clătesc gura cu o ceașcă de ceai verde. Potrivit obiceiului, ar trebui să dorm un pic după masă, dar mintea mea nu vrea să se relaxeze. Văd cu ochii minții o luptă în care fiecare concubină e un soldat deghizat. Din ce mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
întregi, iar eu stau cu ele. Frumoșii ochi larg deschiși par morți, deși ținuta ei este dreaptă, iar costumu-i e magnific - versurile dintr-o operă veche mi se repetă în cap. An-te-hai apare dintre copaci, aducând pe o tavă o ceașcă cu ceai. Doamna are o zi bună? An-te-hai lasă tava în fața mea. Oftez și îi spun că nu am chef de ceai. An-te-hai zâmbește. Se apleacă și împinge ușurel țestoasele înapoi în apă. — Sunteți prea nerăbdătoare, doamnă. Nu fiți. — Viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]