7,296 matches
-
Vârtoasă ca la armăsari“, au povestit cei ce s-au Încumetat să arunce noaptea o privirea pe geam. „Atunci de ce s-a mai spânzurat, dacă o avea așa de mare?“, s-au Întrebat femeile trecute de treizeci... „Tocmai asta-l chinuia. Unde să-și găsească omul femeia potrivită? Pentru un astfel de melesteu i-ar fi trebuit o iapă zdravănă de tot...“, au zis cele de cincizeci. „Pesemne, Dumnezeu s-o ierte, răposata avea și ea ceva deosebit“, conchiseră cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească preț de câteva ceasuri În oraș, pentru ca toată această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
această credință să fie Întoarsă cu susul În jos. Văzuse doar cu ochii ei cum se chinuiesc sufletele răposaților În lumea de apoi. Iadul Însemna dezmățul, destrăbălarea, lipsa oricărei măsuri. Bătrâna se târa de la un mormânt la altul, cu inima chinuită de tristețe. Smulgea buruieni sau aprindea lumânări, dar gândurile Îi zburau mereu la cutia infernală. Mașinăria lumii se stricase și acum totul aluneca la vale cu o viteză uluitoare. Zilele treceau ca niște clipite, săptămânile se transformaseră În minute, anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fruntea fiecărui om. „Dar poate că și noi, cei Încă vii, suntem Închiși Într-o ladă asemănătoare și ne scălămbăim Înăuntrul ei, distrându-i pe cei morți...“, Își spuse ea. „ Vrem să avem și una, și alta, ne zbatem, ne chinuim, și la sfârșit plecăm la fel de goi cum am venit... La ce bun toate astea? Nu cumva, cineva râde de noi și ne trimite când Într-o lume, când În alta, ca să ne jucăm de-a șoarecele și pisica? Intri Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce Înseamnă să bei o zi Întreagă alcooluri tari și să te trezești În toiul nopții chinuit de sete. „De unde o fi știind atâtea, se gândi Mașa. Nu cumva acolo, sus, În lumea lor se bea cu aceeași disperare de cauză, ca și aici?“ - Se bea și nu se bea, Își Întrerupse expunerea Extraterestrul. La drept vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el, murmurând. „Aproximativ de o oră...!” „Necazul v’a adus aici...?” „Sper să mi se facă dreptate...!” „Dar, ce vi s’a Întâmplat...?” „Împotriva mea s’a comis un act de o crudă barbarie!! De patru ani de zile Îmi chinuiesc sufletul muncind la construcții În arșița soarelui din Libia adunând ban lângă ban și ce m’am sfătuit cu nevastămea. Timpul trece, copii se măresc iar noi Îmbătrânim. După cum știm, timpurile sunt tot mai grele În țara noastră deci, am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
colț, se oprea des În vizită. Era una dintre acele fete arătoase, pasionate, bogate, care Întotdeauna sunt o categorie socială și umană importantă. Educație proastă. În literatură, În special franceză. La Colegiul Sarah Lawrence. Iar domnul Sammler trebuia să se chinuie să-și aducă aminte Balzacul citit În Cracovia, În 1913. Vautrin, criminalul evadat. Din ocna plutitoare. Trompe-la-mort. Nu, chiar nu-i păsa de romantismul proscrisului. Angela dona bani la fonduri care finanțau apărarea ucigașilor și a violatorilor negri. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
frenetic, voios al Americii și dorise să intre și el În joc. Se dusese glonț la vărul cel bogat. Vărul cel bogat era În spital cu un fel de cheie de scripcă În gât. Ciudat ce instinct aveau cu toții să chinuiască un om pe patul de moarte. — Și Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că stătea cu capul plecat, Sammler remarcă nasturele din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
noastră Wallace. Nu-mi cere detalii. Ne vedem mai târziu. Își găsi pantofii mustind de apă În bucătărie la copt. Shula Îi așezase pe ușa deschisă a cuptorului electric și vârfurile scoteau fum. Și asta, acum! După ce Îi răci, se chinui să și-i pună În picioare folosind mânerul de la o lingură. Recuperarea manuscrisului Îl ajuta să fie răbdător cu Shula. Ea nu Întrecea, de fapt, măsura. Pe de altă parte, Însă, pantofii Își dovediseră pentru ultima oară utilitatea. Erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Nu cred că Îmi place cum te exprimi. — Fără Îndoială că aș fi putut să-mi aleg cuvintele cu mai multă grijă. Nu vreau să fiu dezagreabil. Sunt alte lucruri la care trebuie să ne gândim. — Exact. Iar eu sunt chinuită de o povară Îngrozitoare. Este Îngrozitoare. — Nu mă Îndoiesc. — Sunt disperată, unchiule. Da, probabil că ești. Normal că ești. Da. — Da, ce? Sună de parcă ar mai fi ceva. — Chiar este. Și eu sunt Întors pe dos din cauza tatălui tău. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe culoare, o salutam cu o ușoară înclinare a capului. Dar, cel mai des, stăteam cu privirea fixată undeva la jumătatea distanței dintre noi și treceam repede mai departe. Trei Nu-mi iese din cap ironia faptului că eu mă chinuiam văzând-o pe Sheba împrietenindu-se cu grăsana Hodge, în timp ce, de fapt, ea se pregătea frumușel să se împreuneze cu un minor. E trist și iritant să mă gândesc că am pierdut atâta timp încercând să înțeleg cu ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
și au ieșit pe coridor. Dar cum a închis ușa clasei și s-a văzut față în față cu ei, s-a simțit pierdută. Singurul ei gând fusese să-i despartă de publicul lor entuziast. Acum că făcuse asta, se chinuia să-și dea seama ce ar fi trebuit să facă mai departe. S-a întâmplat ca eu să trec tocmai atunci prin Middle Hall, mă îndreptam spre o ședință cu directorul, când Sheba și cei doi băieți au ieșit. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
citească benzi desenate în timpul orelor. Și dacă nici măcar nu încerca să-i învețe ceva, atunci care mai era sensul? Connolly fusese singurul ei talisman împotriva plictiselii de la St George. Acum că-l alungase, nu prea mai știa de ce se mai chinuia cu această slujbă. Într-o după-amiază, la vreo trei săptămâni de când Connolly încetase s-o mai asalteze, mergea pe terenul de joacă când a dat peste el și peste alți băieți din clasa a zecea care jucau fotbal. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o femeie - chiar și una cu o mare putere de autoamăgire ca Sheba - poate să se ducă la o asemenea întâlnire, crezând cu adevărat că o face ca să-și exprime un refuz. A mers pe bicicletă până în parc. Țara era chinuită de o vreme chiar rea în acea lună, dar ea a pedalat așa de puternic, că atunci când a ajuns la intrarea în parc, era deja transpirată pe sub tricou. A legat bicicleta de grilaj și a luat-o pe alee înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
snoabe. După desert, Sheba m-a luat să îmi arate atelierul ei de ceramică de la subsol. — Richard e foarte impresionat de tine, a zis ea, în timp ce mă conducea pe scări. Nu vorbește niciodată cu nimeni despre cartea lui. M-am chinuit să par onorată. Ne aflam acum într-o cameră mare, care mirosea ușor a igrasie. Era văruită în galben șofran și er prevăzută cu un cuptor și o roată de olărit. Pe un perete erau rafturi pe care erau expuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Țipa ininteligibil la colegii lui și la cei trei clienți care stăteau la bar. — E în regulă, Barry? a zbierat la un chelner care trecea când am intrat eu. Avea un puternic accent londonez - accentul cuiva căruia îi place să chinuie dialectul. Când m-a întrebat ce vreau să beau, a fost așa o agresiune explozivă, încât, deși mi-era sete, am dat din cap și am zis că nu vreau nimic. — Nimic? A strigat el cu o uimire prefăcută. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o mare de lacrimi i s-ar fi acumulat la baza gâtului, un vârtej lichid care, în taină și nu prin forța violenței, era mai periculos decât un curs de apă vijelios. Jina a grăbit pasul către casă, s-a chinuit să-și controleze tremurul mâinii și-a scos cardul. A achitat cartea. L-a găsit pe Danny ascuns sub căștile din secțiunea rap. Părul roșu i se scutura pe ritm, ceea ce nu reprezenta un semn de bun augur pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aude și un urlet din ăla, de-ți îngheață sângele în vine. Își dorea ca imaginația ei fertilă să fie de-ajuns ca s-o liniștească, își dorea ca răzbunarea și violența să reprezinte, într-adevăr, un remediu. S-a chinuit să lucreze, dar, în două ore, n-a izbutit să producă decât niște desene banale, care nu i se arătaseră în vise. Pentru un furnizor de mâncare, a creat un antet și un meniu bordat cu fructe și legume; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de miere. Jina s-a cuibărit în sacul de dormit și și-a așezat capul pe umărul lui Zach. Avea douăzeci de ani, așa că rareori își conștientiza starea de fericire, fără să-și mai dorească nimic în plus. S-a chinuit să nu adoarmă ca să-și savureze noua senzație, dar vânticelul care bătea peste Bitterroots aducea cu el praf de pini, adormitor și galben ca nisipul. Visurile ei de proaspătă soție nu erau prea sigure. Într-o clipă îi apărea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și cu o singură bandă de mers, ploaia cădea răpăind pe parbriz. Această ultimă strâmtoare îi ducea către capătul drumului, către locul de unde aveau să-și lanseze ambarcațiunea. Zach a condus cu grijă, cu toate că Jina stătea aplecată înspre în față, chinuindu-se să distingă ce venea după fiecare curbă. Jina venea de pe Coasta de Est, și asta îl speria pe Zach. Diviziunea Continentală nu făcea doar separarea între râurile ale căror cursuri erau orientate spre est și vest, dar făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
surprinzător de urâte, decorate cu copaci și tufișuri tunse în formă de glob. Mary a tras adânc aer în piept și s-a uitat în oglinda retrovizoare. În care a văzut toate acele trăsături aproape frumoase, pe care Alice se chinuise într-atât să le descrie - nasul aproape drept, sprâncenele arcuite dar prea blonde ca să mai fie vizibile, gura bine desenată dar distrusă de buzele uscate și mult prea roase. Un amestec nefericit de imperfecțiuni, un chip pe care-l uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ea îl numise viață, nu fusese decât anticamera, doar partea cu așteptatul. Poate că nimic altceva nu conta decât faptul că ea nu fusese iubită. Mobilul a început să-i sune, iar Mary aproape c-a intrat pe sensul opus, chinuindu-se să-și recupereze telefonul de pe podea. Un bărbat și-a lipit mâna pe claxon și i-a strigat ceva ocolindu-i mașina și-atunci un plânset pițigăiat a început să izbucnească din fundul gâtului lui Mary. Ea era transpirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
s-a uitat la ea și-a strâns-o de umăr, Jina s-a întrebat dacă nu era nițel isterică. Dar dacă lucrurile chiar stăteau așa, nu era timp de consolări. Zach a pus mâna pe vâsle și s-a chinuit să recapete controlul asupra bărcii, dar de-acum gabara ajunsese deja un deșeu în derivă, o frunză de două tone umplută cu apă. Probabil că n-a durat decât câteva secunde ca să treacă de Gunbarrel, dar acum ei trăiau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ceea ce înainte ignoraseși. Știu, i-a răspuns ea lui Zach. Bărbatul i-a întors un zâmbet copilăresc. Au făcut schimb de veste; Zach i-a strâns-o bine pe corp. Apoi a înșfăcat vâslele și douăzeci de minute s-a chinuit să scoată barca din vârtej. Când, în sfârșit, au țâșnit la loc în curent, Zach era leoarcă de transpirație. Pe următorii câțiva kilometri, apa a fost liniștită. Acolo e Horse Creek, a anunțat-o Zach arătând către pârâul care venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
știut ce altceva să adauge. Tot ce avusese de spus deversase pe robotul telefonic, îi declarase unei nenorocite de casete cât de mult îl iubea și cât de rău îi părea. Înainte ca aparatul să-i taie macaroana, Irene se chinuise să-l facă să priceapă cât de diferită fusese atunci când îl cunoscuse pe el. Până atunci nu avusese de-a face cu bărbați cinstiți. Ea încercase să înoate printre rechini, da ? Își coborâse standardul așteptărilor - chiar și în ceea ce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]