6,220 matches
-
a apropiat, am scos mâna afară, i-am pipăit fața, mi au înghețat degetele, era chiar el, îl vedeam bine, plângea. „Hai, domnule Sima, ești om în toată firea, fii bărbat, nu mai plânge“, i-am spus. Domnul Sima se clătina, mișcat de rafalele vântului. „Dumneata ești un om fericit“, a suspinat el, „îți convine să vorbești așa, fiindcă te ocrotește“. „Mi se pare că ai început să aiurezi, din cauza frigului, domnule Sima; eu stau aici, nu mă întreba cum, și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plec, se înserează, să nu vină lupii, rămâneți cu bine.“ Cât timp a durat convorbirea noastră, domnul Sima a plâns, după cum se obișnuiește în asemenea ocazii, acolo, în viscol, lacrimile i-au înghețat peste pleoape, de aceea, când a plecat, clătinându-se în bătaia vântului și târându-și prin zăpadă pușca aia, avea ochii acoperiți de o crustă străvezie, ca orbii cei mari, ca Homer, de exemplu, iar noi, după ce ne-am îmbrățișat, am închis la loc fereastra făcută din nuiele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și o cămașă lungă, de in, costumația lui ar fi putut părea la fel de normală și cu câteva mii de ani în urmă, și astăzi, în vreun cătun de munte; avea părul lung, până peste umeri, alb-gălbui, zâmbea înfiorător de blând, clătinând întruna din cap, și țopăia în zăpadă, țopăia mereu, poate de frig. I-am poftit în scorbură și ei au intrat, cu masă cu tot, abia încăpeam toți patru înăuntru. „Cam pute aici“, a remarcat domnul Sima, deși ușa de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
poftit în scorbură și ei au intrat, cu masă cu tot, abia încăpeam toți patru înăuntru. „Cam pute aici“, a remarcat domnul Sima, deși ușa de nuiele rămăsese larg deschisă. Noi nu i-am răspuns, ne uitam la Dragoș cum clătina din cap și țopăia, cămașa lui de in se freca de zdrențele noastre, încercam să-i descifrez dansul, un fel de bătută pe loc cu salturi extrem de line, ca niște plutiri de fulgi, la abia câțiva centimetri deasupra solului, urmate
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la abia câțiva centimetri deasupra solului, urmate de izbiri brutale cu călcâiul drept, totdeauna cu călcâiul drept, în pământ, însoțite de ușoare chicoteli. „Ce faci ?“, l-am întrebat, punându-i cu blândețe mâna pe umăr. „Bufnesc“, mi-a răspuns el clătinând din cap, pierdut parcă de fericire, dar fără să se oprească din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate fi altfel; dar te ajută
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să-i bănuiesc clătinările capului iar după tremuratul ritmic al crengilor așternute pe jos și după foșnetul veșmântului său de in mi-am dat seama că se afla, cine știe de când, la câțiva centimetri de noi; mai mult ca sigur, clătina din cap și țopăia acolo, ascultând gânguritul Zenobiei; în plus, poate vedea tot ce vedeam noi în centrul peliculei, poate că ne rodea și ierburile, ne murdărea mica latrină sau, ce era mai grav, se încălzea în cele mai intime
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și ghetele albe, iar ca să fiu elegant în lumea orașului către care ne îndreptam, mi-am instalat, în jurul gâtului, blănița de iepure; apoi l-am zgâlțâit pe Dragoș. El s-a trezit imediat și a început să țopăie și să clatine din cap. „Lasă țopăitul“, i-am spus, „mergem la oraș“. El n-a mai țopăit și s-a așezat cuminte în iarbă, pe creasta digului; apoi, firește, ne-a ajutat plin de râvnă să acoperim cu bolovani, pe cât s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ești singur.“ „Nici nu sunt singur, Maria“, am spus arătând vag spre masa de unde Dragoș, care nu mai deschisese de mult ochii, ne privea cu o sprintenă curiozitate, „mai e și bătrânul“ (aici Dragoș s-a încruntat puțin și a clătinat din cap, a mustrare). Maria s-a uitat spre masă, apoi și-a întors, mirată, capul spre mine. Există oameni în fața cărora e plăcut să pălăvrăgești, ei te incită la asta, îți dau impresia că înțeleg foarte bine și ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
a spus el, „noaptea cântă la local, la București, acum face ezecicii...“. După un timp, sunetele s-au stins și în ușa colibei s-a ivit Bach în pijama vărgată, era mai tânăr, părea livid, extazul îi împăienjenise ochii, se clătina beat de muzică, îmi părea rău că tace, aș fi vrut să i aud cuvintele, să aud ce se poate spune în starea aceea; atunci s-a repezit din porumb o fetiță de vreo doi-trei ani, fetița lui, s-a
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
am stat acolo, dar după un timp domnul acela a ieșit, cu băiețașul de mână, s-au oprit în fața mea. „Voiai să-mi spui ceva, tinere ?“, m-a întrebat. „Nu, nu“, i-am răspuns, „nu voiam nimic...“. Distinsul domn a clătinat din cap, mi-a aruncat un ban cum se aruncă la răspântii, după morți, în urma dricului, și a plecat. Am luat banul și l-am azvârlit, furios, după el. Pe urmă mi s-a făcut somn, deși era încă prea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cât de ostenită era Zenobia... „O strigi degeaba“, i-am spus lui Petru. „Nu vrea să-ți deschidă.“ El s-a uitat la mine, avea o ceață pe ochi, nu știu dacă mă vedea, părea surprins. După un timp, a clătinat din cap. „A, tu erai“, a șoptit. Pe urmă și-a reluat tânguirea : „Nathalia ! Deschide, Nathalia !...“. „Nu vrea să-ți deschidă“, am repetat. Petru și-a răsucit iar capul spre mine. Întinsese o mână, râcâia în aer. „Tu nu înțelegi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap, senini, afectuoși... „Dacă ai chef să plângi pe umărul meu“, i-am spus, „vezi să nu-mi uzi cămașa“. Pielea de pe față și de pe mâini i se înverzise. Un verde sumbru, bătând în albastru, ca al pădurilor văzute
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
îmi dădeau târcoale, atrași de jalnica mea stare. și fiecare ținea să-mi trimită câte un semn, o vorbă sau măcar un nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
la tata. Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când am să simt că se cuvine. Oricum, simțeam nevoia unui semn care să-mi clatine un pic virtuțile mentale. și l-am auzit pe Ze Wo întrebând : „La ce bun să ții trei ani doliu după părinți când un singur an ar fi de-ajuns ?“. Spunea trei ani, deși trecuseră atâția. („Ce om insensibil !“, gândea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fost atât de...“ „Rebarbativ, acesta e cuvântul, doamnă Gerda, de ce n-aș recunoaște ? Acum regret, deși e prea târziu“ (fredonam). „Cum thece vhemea !“, a suspinat doamna Gerda. „Iată, ne-am matuhizat, amândoi...“ Scădea din ce în ce lumina, doamna Gerda clătina din cap, defuncții își continuau plimbarea, treceau pe lângă noi ca într-un vis. În farmacie s-au aprins becuri puternice, albastre, i-am propus doamnei Gerda să vină afară, să ne așezăm pe bordura trotuarului, să discutăm discuții. Mă gândeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de sus, vedeam numai vârfurile copacilor, spre stânga un salcâm, mai în față și spre dreapta un nuc uriaș cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu două brațe principale, la orizont un șir de plopi. De la un timp vârfurile copacilor au început, pe nesimțite, să se clatine, fiecare altfel, vârful salcâmului tremura ușurel, balansul plopilor mai mult îl bănuiam, cerul părea lipit de ei, se clătina odată cu ei într un fel de mișcare compactă, vârfurile nucului se înălțau indiferente, ca iarna, când își uită seva în adâncurile trunchiurilor. Mă gândeam la scândura de jos pe care stătusem, poate vibra și ea. O sevă năvalnică năpădise lumea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
talmeș-balmeș de alte gânduri. Nu, nu gânduri. Sentimente. Exprimate de organe, controlate odată de un spirit diferit. Spiritul pirpiriu se retrăgea, dezorientat, și încă o dată, pe un plan nonverbal, apăru această informație fantastică: "Sunt Ashargin." Nu Gosseyn? Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli prin curte. Gosseyn se zbătea să înțeleagă obediența servilă care-l făcuse să se activeze ca un automat. Era dificil de gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
totuși de dovedit. Pe moment, uitase de Ashargin. Periculoasă omisiune. Remarca directă făcută de Enro referitoare la femei, era prea mult pentru sistemul nervos instabil: Inima-și acceleră bătăile, genunchii începură să-i tremure și mușchii să-i freamăte. Se clătină și ar fi căzut dacă dictatorul nu ar fi făcut semn femeilor. Gosseyn întrevăzu mișcarea în mod marginal. O secundă după aceea, niște mâini puternice îl susțineau. Când fu din nou în stare să se țină pe picioare și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să creadă că îi va povesti totul. Nu va spune nimănui că se pomenise în corpul lui Ashargin - deși era neândoios că Discipolul care-l introdusese aici... Se opri și se întinse. Se gândi, aproape fără reacție: "Dar asta înseamnă..." Clătină din cap, aiurit, și rămase în picioare stupefiat. Pentru că... pentru că dacă Discipolul pierduse controlul asupra lui, aceasta implica prezența unei alte ființe de o putere încă și mai mare. Nu ar fi fost imposibil. Nu trebuia uitată teoria. Undeva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să accepte misiuni pe transporturile stelare militare ale unui individ care se numește Enro. Și imediat a adus aici un aparat care avea un sistem pentru a ne transporta. Gosseyn încasă șocul, fără să-și schimbe expresia, dar, interior, se clătină. Își reprezentă brusc pe profeții pentru fiecare stelavion de război, prezicând mișcările navelor inamice. Ce ființă umană normală putea combate aceste echipaje supraumane? Știa după Janasen, că Discipolul lucra cu Enro: dar nu era vorba decât de un individ. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
mai iute și sincer. Dumneata l-ai contactat pe Discipol? Yanar, morocănos, dădu din umeri și urmă încă o frână. - Evident, zise. - Vrei să spui că aștepta un apel? Gosseyn voia să pună lucrurile la punct. - Ești agentul lui? Omul clătină din cap. - Eu sunt un Prezicător, zise. Era orgoliu în glasul lui, dar un orgoliu de canalie. O buclă de păr gri îi căzu pe tâmplă. Aducea cu orice, dar nu cu un nobil de Yalerta. Gosseyn nu luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
își examină dușmanul cu un ochi iscoditor. Un om? Greu de crezut că o formă umană ar putea deveni atât de vaporoasă, atât de impalpabilă. Masa de umbră rămânea informă. Gosseyn văzu, acum când se uita mai atent, că se clătina puțin. Sub ochii lui vrăjiți, ea se modifică și se estompă pe margini, pentru a se întinde iar ca și cum materia noroasă se umfla sub o presiune interioară. Gosseyn sondă cu prudență în adâncul gazos. Era gata să anuleze energiile potențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
uscat mare, puțin mai sus. - Crest. Numără cu grijă liniile subțiri gradate care se încrucișau pe hartă. - În jur de trei ore și douăzeci, zise ea. Avem timp destul pentru cină. - Cină! repetă ca un ecou Gosseyn. Apoi zâmbi și clătină din cap. Într-un fel se scuza. Era grozav de înfometat, dar aproape că uitase de existența acestor instincte normale. Va fi plăcut să se destindă nițel. Cina. Gosseyn se uită la tânăra servitoare care-i umplea un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]