4,383 matches
-
de către Ruth Amossy și Elisheva Rosen în Les discours du cliché ă1982Ă și din perspectiva unei lecturi poetice focalizate asupra dimensiunii intertextuale și a procesului generării textului literar în studiile mai noi ale lui Michel Riffaterre, putem observa complexitatea întrebuințării clișeului și ponderea substanțială pe care o are acesta în opera lui Caragiale. Prozatorul întreprinde o operațiune de bricolaj ludic și speculativ unde deformarea limbajului atinge acele articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
articulații care leagă textul de fap- tul mentalitar și codurile identitare. Practica ludică a clișeu- lui se însoțește cu referințele intertextuale în operațiunile de clișaj, „la tentative de reproduire un modèle figé” . Caragiale apelează nu odată la parodie și pastișă, clișeul vizând unități întregi de discurs, iar în nuvelele naturaliste mergând până la o asimilare a unui model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
model literar în tiparul căruia prozatorul toarnă propria sa substanță epică sau poetică nu fără a păstra un ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul deformărilor plastice ale lim- bajului, însă este esențial de observat că practica clișeului la Caragiale are un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ecart ironic vizibil la nivelul metatextului. În acest sens ne situăm într-o accepție mai largă pe care Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul deformărilor plastice ale lim- bajului, însă este esențial de observat că practica clișeului la Caragiale are un caracter sistemic și în ceea ce are mai profund răspunde unor reglaje ale mecanismelor identitare. Unde îl plasăm însă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Laurent Jenny o conferă clișeului extins către structurile tematice și narative ale textului. În genere ironia este un bun revelator al prezenței clișeului scos în evidență și prin intermediul deformărilor plastice ale lim- bajului, însă este esențial de observat că practica clișeului la Caragiale are un caracter sistemic și în ceea ce are mai profund răspunde unor reglaje ale mecanismelor identitare. Unde îl plasăm însă pe Caragiale ? Realismul pare să fie categoria estetică potrivită, schița de moravuri, atenția acordată cadrului social și evenimentului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Daniel Busuioc, Radu Ghilaș. Ion ne anunță că vom mai avea text fiecare, din scrisorile și reflecțiile lui Cehov. Prima impresie după această lectură este că m-am întâlnit cu teatrul absurd. Interdicțiile lui Ion: soluții facile în abordarea personajelor; clișeele, sertărașele, abordarea neserioasă a personajului; seriozitate în comedie; credință în drama personajului (scopul- vreau să fiu perfect -la Fundulea); scopul Merciutkinăi - vreau să fiu disperată; lipsa de comunicare între personaje - boală mai rea decât cancerul. Spectatorul o simte și intervine
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
de partea cealaltă. Ca să-i Înțeleg unui actor fragilitatea și să-l ajut să o depășească, a fost foarte util că mi-am văzut mai Întâi propriile mele obstacole, că am avut un gust concret al propriilor mele slăbiciuni și clișee. Am trecut și eu prin dificultatea pe care o Înfruntă oricine urcă pe scenă, simțindu-se privit de alții, preocupat de cum apare, Îngrijorat de succes și În același timp vrând să fie sincer.... Cum poate un actor să găsească În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
pe care l-am simțit noi În dimineața aceea la Wrocßaw era foarte similar cu ce descria Brook: Șocul de a te confrunta cu tine Însuți În fața obstacolelor, Începând cu cele mai simple, șocul de a detecta propriile tale evadări, clișee și stereotipuri obișnuite, șocul de a sesiza ceva din resursele neatinse pe care le posezi, șocul de fi obligat să te Întrebi de ce ești actor, șocul de a fi obligat să recunoști că astfel de Întrebări trebuie să ți le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
capul a Început să se relaxeze. Lucrând cot la cot cu oameni veniți din trei continente, fără să ne dăm seama, ceva din diferențele care ne marcaseră inițial se ștergeau treptat. Era, cred, un mod de a ne elibera de clișeele culturale care ne separau aparent. Cu o sensibilitate nouă, câștigată prin lucrul Împreună, puteam acum să descifrăm sunete și mișcări care aveau legătură cu sursa lor directă și vedeam clar cât de inutile puteau fi explicațiile. Dar e de Înțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sa meserie de regizor de lumini, În care azi e recunoscută internațional. AMN: Livada În America a fost un mare succes. Până și azi se vorbește de ea și știu de ce. Pentru că a rupt cu „tradiția Cehov“ obișnuită și cu clișeele de melodramă. Psihologia greoaie a fost Înlocuită de un raport liber de joc, șocant, pentru că era comic. Probabil că din cauza asta a fost considerat foarte nou la vremea aceea. N-am s-o uit niciodată pe Meryl Streep În chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
partea acelor călători care sunt pasionați de voiaj, și nu de destinație. Durata repetițiilor la operă e mult prea scurtă. Ce ia mult timp e negocierea Între obiceiurile vechi bine cristalizate și o nouă concepție. Dușmanul ascuns În operă este clișeul tradiției. Mult mai mult decât În teatru, unde tradiția a fost uitată, În operă există „specialiști“ care „știu“ și se țin cu dinții de tradiție chiar dacă ea e moartă. Abia am timp să elimin clișeele cântăreților, să-i seduc ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dușmanul ascuns În operă este clișeul tradiției. Mult mai mult decât În teatru, unde tradiția a fost uitată, În operă există „specialiști“ care „știu“ și se țin cu dinții de tradiție chiar dacă ea e moartă. Abia am timp să elimin clișeele cântăreților, să-i seduc ca să-mi Înțeleagă ideile, că deja Încep repetițiile cu orchestră și trebuie să mă retrag În sală, care e la o distanță enormă de scenă. Mă adaptez cu greu la acest hău imens care mă separă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai greu - simplitatea lui Cehov -, mi-am propus să pornesc la un drum auster, pe o scenă goală, dezbrăcată de artificii și efecte, Împreună cu o trupă tânără și entuziastă. Calea simplității era mai spinoasă decât credeam, eliminarea exceselor și a clișeelor fiind un proces lung și dureros: azi le dai afară pe ușă, dar mâine Încearcă din nou să revină pe fereastră și reușesc, dacă nu ești vigilent. De aceea repetițiile cu Trei surori au fost unele dintre cele mai pasionante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
da o lecție, vrând să-l Învețe umilința cu forța, eșuează, pentru că umilința este virtutea care e cel mai greu de dobândit. Până În ultima clipă, Malvolio nu poate să Înfrunte realitatea, căci asta i-ar distruge zidul protector, făcut din clișee și stereotipuri. Dacă pentru ceilalți transformarea se Întâmplă prin iubire, pentru el rămâne imposibilă. Malvolio e identificat cu negativitatea care Îl stăpânește și nu se poate gândi decât la răzbunare, negând șansa metanoiei, a schimbării. Când am refăcut spectacolul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cu un buget modest, dar cu totală libertate și cu un dirijor și cântăreți tineri, avizi de aventură și descoperiri. Am făcut cunoștință cu o generație nouă de cântăreți, dispuși să facă exerciții de actorie pentru a se debarasa de clișeele de joc, care li se predau În școlile de canto. Mișcări simple de coordonare a diferitelor părți ale trupului cu sunetul, dezvoltate treptat În improvizații dinamice, le dădeau curaj să cânte În poziții neașteptate, rostogolindu-se pe jos În timpul unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În școală ne mai poate satisface gustul acestei căutări. Atelierele ne pun În ipostaza de a ne reaminti aspirațiile care ne-au condus pașii spre teatru, cu intenția să căutăm cheia care va deschide calea unor contacte naturale, libere de clișee, pentru a ne debarasa de blocajele care s-au adunat. Este ce am Încercat să fac din timp În timp, când am putut ține workshop-uri și În România, la Arad, la Piatra-Neamț, la Sfântul Gheorghe sau la Cluj, și ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Înțeles ca fabricarea unei mașinării electrice. Pe de altă parte, scria fără nici o dificultate despre chestiuni juridice și politice. Avea un stil corect, deși cam monoton, care astăzi, În ciuda metaforelor vechii lumi, rezultat al unei educații clasice și a clișeelor grandilocvente ale gazetăriei ruse - cel puțin așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
că este mai important să fii reprezentantul unui grup sau al unei epoci decât să fii scriitor individual. Vladislav Hodașievici se plângea În anii douăzeci și treizeci că tinerii poeți ai emigrației Împrumutaseră de la el meșteșugul, dar se conformau principalelor clișee la modă, l’angoisse și remodelarea sufletului. Am căpătat cu timpul o mare admirație pentru acest om Înverșunat, alcătuit din ironie și o genialitate metalică, a cărui poezie era un miracol de complexitate, ca poezia lui Tiutcev sau Blok. Aspectul
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pat și sobă. Marius avea pe atunci un aparat adus din Extremul Orient (unde, lucrând în cadrul Ministerului Comerțului Exterior, călătorea des, în Singapore mai ales), faimosul Polaroid cu care ne-a făcut tuturor zeci de fotografii color. Imediat după declic, clișeul ieșea ca o limbă din gură și, în câteva minute, imaginea se preciza și colora. Cu aparatul la ochi, îndreptat spre fotografia din perete, Marius căuta un unghi cât mai bun, proba vizibilitatea. Stingherit de intrarea mea precipitată, a renunțat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rânduri dacă, fără a cuteza să mă consider un drept-credincios, de foarte multă vreme n-aș nutri profunda convingere (e cea mai profundă dintre convingerile mele) că, pentru a parafraza o minunată frază a lui Marin Preda, ajunsă din păcate clișeu: „Dacă Dumnezeu nu e, nimic nu e!”. Scriu într-o stare de mare îngrijorare. Căci nu e vorba nici măcar de creștinismul călduț, fenomen care alarmează în momentul de față marile conștiințe religioase din întreaga lume (v. în acest sens cartea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
deosebită competență sau „profesionalism”, cum se zice acum, și cu rost și fără. În schimb, competența în domeniul umanului se reduce până aproape de dispariție, căpătând o notă de diletantism, de „hobby” lipsit de autoritate. Alt sindrom de lene mintală este clișeul „în ziua de azi...”. Auzim mereu afirmații peremptorii care încep cu aceste patru cuvinte, bunăoară : „în ziua de azi matematica e totul” ; chipurile fără matematică nimic „nu se mai” poate face, nici muzică, nici critică literară, nici sociologie, nici lingvistică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în seamă, socotite insignifiante, efemere, acela are toate șansele să descopere esențe, detalii revelatorii. Dar atenția acordată lucrurilor neînsemnate se numește frivolitate. Serioșii (pretinșii serioși) se sperie de frivolitate, fug de ea ca dracul de tămâie și rămân la nivelul clișeelor și platitudinilor grave. Contrariul frivolității nu e seriozitatea, contrariul frivolității e superficialitatea, pe care Wilde, după marea lui experiență penitenciară, o declara viciul suprem. Nu există teme grave și teme superficiale, există numai privire superficială și privire pătrunzătoare, profundă, indiferent
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în fiecare zi, și era mereu soluția justă” (p. 102). Sunt în aceste pasagii cel puțin două lucruri de reținut și de meditat. Întâi că iubirea pune în mișcare imaginația. Pare un loc comun, dar nu e vorba aici de clișeul după care iubirea e amăgitoare, iluzie, fantasmă și așa mai departe. Din cuvintele lui Craig reiese că iubirea e creație, operă poetică (poiein = a crea), așadar fenomen de cultură, ca în iubirea lui Tristan și a Isoldei sau a lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Infernului (cum se știe, prima e declanșată de un filtru, cealaltă de citirea împreună a poveștii despre iubirea lui Lancelot și a Ginevrei). Mai reiese că imaginația e o facultate de importanță capitală, ceea ce se spune uneori, dar ca simplu clișeu, de regulă cu un aer de beatitudine prostească, mai ales à propos de basme, feerii și istorioare „poetice”, care chipurile ne-ar scoate din așa-zisa platitudine a existenței și a realității „brutale” (e de notat aici că Gordon Craig
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
et nourrit, en sont d’autant moins belles et généreuses, et d’autant moins amitiez, qu’elles meslent autre cause et but et fruit en l’amitié, qu’elle mesure” (loc. cit.). Părerea că prietenia ar fi „dezinteresată” e un clișeu moralizator lipsit de acoperire : nu există prietenie fără plăcere și folos. Diferența dintre prietenie și formele inferioare, superficiale, de cârdășie, nu e alta decât cea dintre nivelurile de interes (fără a le exclude pe cele elementare, care sunt de la sine
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]