5,610 matches
-
de telefon. Ar fi fost prea evident probabil. Nu era genul de persoană, presupuse ea, căreia îi plăcea să facă lucrurile cu prea mulți martori. Transmitea o dorință de a-și păstra intimitatea. Apoi se întrebă, pentru o clipă de coșmar, dacă avea vreo vagă bănuială în privința motivelor pentru care îl invitase Henrietta. Un val de rușine o năpădi imediat, trezindu-i una dintre cele mai urâte amintiri. La șaptesprezece ani fusese la un bal al lunii mai la Cambridge, invitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îmi pare foarte rău. Dar dacă vrei să ia parte la nunta noastră, cred că trebuie s-o facem cât mai curând. Fran nu se simți în stare să-i răspundă. Nu-și putea lua gândul de la boala cumplită, de coșmar, care începuse să distrugă, dacă Laurence avea dreptate, ființa pe care-o iubea cel mai mult pe lume. Jack Allen se uită la reclama lucioasă, în culori, la agenția imobiliară Newlands, ce tocmai apărea pe pagina de probă a ediției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
confirmă cele mai mari temeri. O femeie tinerică și destul de drăguță cu o voce ascuțită, vorbea cu un polițist și arăta înspre mașina de poliție, în care stătea, cu privirea pierdută în gol, ca într-un vis sau într-un coșmar, tatăl ei. Capitolul 14 Fran parcurse distanța rămasă în câteva secunde. — Ce este? întrebă. Ce s-a întâmplat? De ce tatăl meu se află în mașina aceea de poliție? Tânăra se întrerupse din relatare și se întoarse spre Fran. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care am întâlnit-o vreodată care e mai preocupată de termenele de predare decât de lenjeria de pat. Fran râse. — Nu-ți face griji. Mama lui Laurence pare să-și fi găsit vocația în asta. Știu că sunt nora de coșmar și-mi dau toată silința. Pur și simplu nu pot să nu consider Fair Exchange mai fascinant decât prosoapele asortate și prăjitoarele de pâine. — Biata Camilla. Stevie îi aruncă lui Fran una din privirile ei crunte și neclintite, una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin căciulile rusești. 10 Îl așteptai, stăteai în cimitir. Când trecea... pac! Stăteam după gardul ăla și dat pe față cu făină (râde). Noaptea. Asta o făceam ca să ne distrăm. Pe lângă gard, pe lângă spitalul 9. Deci omul trecea pe la un coșmar. De la nebunii ăia, pe lângă gard. Ei, ajungea pe lângă „Automatică“, pe partea ailaltă, vrea să se ferească de câinii ăia și ajungea și spunea: „Of, mai am puțin și ajung la Big Berceni, aici“. Trecea pe lângă Cărămidarii pe jos, așa-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
altfel temperamentul, eram irascibil, eram mai nervos. Cam așa eram, dar acuma sunt cel mai iubit dintre toți, acuma. Culmea, odată am mulțumit, așa, în sinea mea, că am ajuns la pușcărie, deci nu-i ușor să omori un om, coșmaruri, toată noaptea aveam coșmaruri, coșmar, dacă n-aveam droguri, am început să beau. Începusem să beau tocmai ca să uit de imaginile astea, ale mortului... Nu, nu, nu-mi venea bine la stomac, în creier nu-mi venea bine. Și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
eram mai nervos. Cam așa eram, dar acuma sunt cel mai iubit dintre toți, acuma. Culmea, odată am mulțumit, așa, în sinea mea, că am ajuns la pușcărie, deci nu-i ușor să omori un om, coșmaruri, toată noaptea aveam coșmaruri, coșmar, dacă n-aveam droguri, am început să beau. Începusem să beau tocmai ca să uit de imaginile astea, ale mortului... Nu, nu, nu-mi venea bine la stomac, în creier nu-mi venea bine. Și-am băut și două kilograme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
mai nervos. Cam așa eram, dar acuma sunt cel mai iubit dintre toți, acuma. Culmea, odată am mulțumit, așa, în sinea mea, că am ajuns la pușcărie, deci nu-i ușor să omori un om, coșmaruri, toată noaptea aveam coșmaruri, coșmar, dacă n-aveam droguri, am început să beau. Începusem să beau tocmai ca să uit de imaginile astea, ale mortului... Nu, nu, nu-mi venea bine la stomac, în creier nu-mi venea bine. Și-am băut și două kilograme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
din familie, eu, Mama, un frate și o soră, eram adversari pentru el. Chiar dacă gongul încetase pentru tatăl meu meciul continua. Tot ce făceam noi în casă era depunctat și punctat de boala cel măcina, totul transformându-se într-un coșmar pentru noi toți. Tata avea un comportament foarte agresiv, se purta deosebit de urât cu mine, cu frații mei și mai ales cu Mama noastră, aplica o tortură de neimaginat, în afară de bătăile care erau aproape zilnice eram și legați de caloriferele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cartierul ăla îi știa de frică numai că a violat. Asta este. Așa vedeam eu. M-am terminat. Și profesional și de toate, adevărat, sincer să vă spun, nici munca nu mi-a plăcut afară, pentru mine a fost un coșmar, dar nici de furat nu m-am apucat să fur. Nu știu dacă înțelegeți, și la școală, preferam să-i duc un Napoleon lu șeful de atelier, îmi punea zece și nu mai treceam două săptămâni. Cam așa, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
preferam să-i duc un Napoleon lu șeful de atelier, îmi punea zece și nu mai treceam două săptămâni. Cam așa, eu am fost un tip mai leneș. Nu mi-a plăcut munca. Să mă trezesc dimineața la șase, era coșmar. Pentru unii e necesitate, pentru alții, dorință. Eu nu eram drăguț cu munca. Mie mi-a plăcut distracția, să mă plimb. Astea mi-au plăcut. Am fost peste tot și la mare și prin țară. Peste tot, cu prietenii. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică spre a păstra șefia grupării”, poate din „iluzie”, ne șoptește autorul): „A intrat în valurile vulgului, renunțînd benevol la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și tehnicile, strecurîndu-le într-o unitate perfectă, clădind un cosmos, uman și emotiv”. În privința Poemului invectivă al lui Geo Bogza, criticul se arată rezervat, aproape ostil, nu întotdeauna însă și necomprehensiv; apropierile de Sade, Rimbaud, Lautréamont sau Arghezi sînt relevante („coșmarul unui adolescent chinuit de eumenidele sexului”; „Mai degrabă ar proveni din filonul unui Sade sau Gines de Rais, unde erotica este priapism”; „față de Geo Bogza, Rimbaud e un prunc nevinovat”; „poezie la Lautréamont, biologie la Bogza”; „influența viziunilor demonice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Voronca trimite către „marele său concetățean întru viziune halucinantă, Marc Chagall”, iar „interpretarea” temei volumului Patmos luminează tradiția în care acesta se așază: „Patmos este ostrovul unde un evreu elinizat a scris una dintre cele mai frumoase cărți de coșmar”. „Proteu pletoric al inspirației și al imaginei”, Voronca este privit ca un autor de „caleidoscoape paralele”. Poezia franceză a lui B. Fondane - devenit între timp și scenarist de film - nu este citită doar în latura ei „cinematografică”; diferența față de imagismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un fel de „absolut al narației” care „anulează semnificația actului literar, în schimb îi realizează structura” prin amestecul dintre „aplicația de tip obtuz” și „fervoarea de tip sublim”. Rezultatul este o operă esențializată, pură, autoreflexivă și „cosmoidală”, materializînd „visul (sau coșmarul) flaubertian al operei care se menține în spațiu din resursele sale proprii, fără concursul nici unei alte valori”. Surpriza e să constați că „opera se ține, are autonomie, are uzină proprie, o ciudată vitalitate. Fiecare fragment o conține pe de-a-ntregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
putea scoate din minte. A închis ochii și încerca să doarmă, dar nu putea. Îi rămăsese in urechi sunetul ploii mohorâte care răpăia pe acoperiș. I se plimba ceva pe picioare... purice? păduche? Nu se poate. „Visez probabil, am un coșmar îngrozitor“, își spuse Gaston. Mai stătea la Tomoe. Avea probabil acest vis înspăimântător din pricina plapumei japoneze care i se lăsa greu pe piept. Ba nu, era chiar în cămăruța lui Higurashitei. Uite, bărbatul care respira greu lângă el era pustnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pentru activități „de adulți“, pe Marylebone High Street. — E chiar atît de rău? se strîmbă ea. Dau din cap că da. — Nu credeam că e posibil să urăști pe cineva În halul ăsta, dar jur că e o soacră de coșmar. Fran se Încruntă din nou. — OK, nu neagă nimeni că spune tîmpenii, dar cred că e pur și simplu o femeie incredibil de nesimțitoare, care nu știe unde să tragă linie. Pentru că, hai să recunoaștem, a fost foarte bună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
așa că va fi grozav de distractiv să petrecem o adevărată vacanță În familie? — Tu-ți bați joc de mine? Dan dă din cap cu tristețe, În semn că nu. — Dar e o nebunie. Asta nu e vacanță, ăsta e un coșmar. Nu vreau să stau cu părinții tăi. Trebuie să ne găsim un loc În altă parte. Să mergem În alt loc. Orice! Nu știu ce să zic. Nu putem schimba avionul și, sincer, nu ne permitem să mergem În altă parte, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care pare mulțumit. Doamne! Își dă ochii peste cap, apoi continuă pe un ton drăgăstos: Oscar e uneori așa de năzdrăvan. De ce m-am pricopsit eu cu un copilaș așa delicat? Delicat și sensibil. Ce eufemisme perfecte pentru cuvîntul „de coșmar“. Mă simt Îngrozitor de vinovată pînă și să mă gîndesc la asta, dar Oscar se transformă Într-o mică ființă oribilă. Țin enorm la Trish. Mi-a devenit una din cele mai bune prietene, dar m-aș lipsi bucuroasă de Oscar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
el și urlă, așa că Trish sfîrșește invariabil prin a-i da exact ce-și dorește ca să-l facă să tacă. Știu că n-ar trebui, spune ea, dar pur și simplu nu suport urletele. Biata Trish a trecut printr-un coșmar cu dădacele. Lui Oscar nu i-a plăcut deloc faptul că maică-sa voia să-l lase cu altcineva. Slavă Cerului că a găsit Într-un final pe cineva de care Îi place și lui. — Sper că o plătiți bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
treaba. Apoi, exact cînd intră pagina trei, sînt convinsă că aud un zgomot. Rămîn nemișcată, Încordîndu-mi auzul și, da, sînt sigură că aud pași prin casă. Inima Începe să-mi bată cu putere. Nu eram pregătită pentru eventualitatea unor intruși. Coșmarul meu cel mai cumplit. În grabă, caut din ochi ceva greu pe care să pun mîna. Scot din priză lampa de pe birou. E grea și numai bună. Apoi, Înarmată pînă În dinți, mă strecor În vîrful picioarelor În bucătărie ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
la gură și l-a aruncat sub pat, să stea acolo până dimineața. După care s-a culcat. Când s-a trezit, a simțit cu groază șerpii dormind la căldură în pat lângă el. Probabil, nu legase bine sacul... ― Oribil coșmar. ― E reală întîmplarea. ― Și cum a scăpat? ― A înțeles, îngrozit, că, dacă făcea o singură mișcare, viperele îl vor mușca. De aceea a rămas țintuit în pat, fără să miște un deget, așteptând. Din fericire, soția lui, venind, ca de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
astfel se apără. ― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă și mă jignesc. XIV ― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei. ― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc. ― Înțeleg că iarăși ai avut un coșmar. ― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecție despre rotația pământului. De fapt, asta se întîmpla după moartea lor și a mea, așa că amenințarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
știu? Că iubesc viața? Că detest rugul? Că sunt bătrân și aproape orb? Nu-i o taină nici că îmi e silă și teamă de el Singurul lucru nou pe care ai putea să li-l spui e că am coșmaruri, noapte de noapte. ― Fii liniștit, Galilei Nu-ți face griji. Am cunoscut Inchiziția, dar n-am motive să-i aduc servicii. Din contră. ― Te porți misterios, oricum. ― Toate la timpul lor, Galilei. Deocamdată, aș vrea să-ți spun că în
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Prefer să le aud formulate de altul. Așa, mă voi limpezi mai ușor. Cu toate că nu știu la ce-mi mai servește asta. Timpul care-mi mai rămâne de trăit s-ar cuveni să-l folosesc doar pentru a scăpa de coșmaruri. XXX ― Uitasem cine sunt, și m-am pomenit în fața unei clădiri de care toată lumea se ferea, iar eu nu înțelegeam de ce. Cineva a ieșit de acolo cu un maldăr de lemne pe care mi le-a pus în brațe, spunîndu-mi
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]