17,484 matches
-
cu autoritate toate aceste regiuni din răsăritul Europei până la invazia hunilor, în 375, spre sfârșitul secolului al IVlea. Acesta era "imperiul goților" ! După preluarea în stăpânire a noilor teritorii, goții au declanșat atacuri frecvente asupra hotarelor Imperiului, asupra orașelor de pe coasta de nord a Mării Negre și în provinciile romane de la Dunărea de Jos. În raidurile lor, goții erau însoțiți de daci liberi (carpi, costoboci) și sarmați. Primele conflicte cu romanii au avut loc la începutul domniei împăratului Gordian III, în 242
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unor stipendii. În 253, goții au organizat un nou atac, dar au fost respinși, iar în 254, o nouă invazie a lor pătrunde până în Tracia și Grecia, unde au asediat Thessalonicul. 11 Începând din 250, după ce au pus stăpânire pe coasta de nord și est a Mării Negre, goții au inițiat expediții de pradă pe mare, ei au distrus orașul Tanais și așezările înconjurătoare, în 250. Apoi, dotați cu corăbii de la bosporani, ei au atacat orașul Pityus, de pe coasta nord-estică a Mării Negre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pus stăpânire pe coasta de nord și est a Mării Negre, goții au inițiat expediții de pradă pe mare, ei au distrus orașul Tanais și așezările înconjurătoare, în 250. Apoi, dotați cu corăbii de la bosporani, ei au atacat orașul Pityus, de pe coasta nord-estică a Mării Negre, dar au fost respinși, iar în 256, iau cu asalt orașele Phasis, Pityus și Trapezunt, de pe coasta estică pontică, de unde au capturat bunuri și robi. Următorul atac al goților se produce în 257-258 și are ca punct
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
distrus orașul Tanais și așezările înconjurătoare, în 250. Apoi, dotați cu corăbii de la bosporani, ei au atacat orașul Pityus, de pe coasta nord-estică a Mării Negre, dar au fost respinși, iar în 256, iau cu asalt orașele Phasis, Pityus și Trapezunt, de pe coasta estică pontică, de unde au capturat bunuri și robi. Următorul atac al goților se produce în 257-258 și are ca punct de pornire orașul Tyras, de la gura Nistrului, supus anterior unor repetate distrugeri. Pornind de-aici, ei se îndreaptă spre sud
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Marcianopolis, ele au fost atacate dar n-au putut fi cucerite, în schimb, au fost cucerite Byzantion și Chrysopolis. Apoi, goții au pătruns prin Bosfor în Marea Marmara, unde au luptat cu flota romană. Ei au atacat Efesul, pe coasta Asiei Mici, Cyzicul, au ajuns în Hellespont, și apoi unindu-și forțele pe uscat și pe mare, asociați cu herulii, au asediat Thessalonic. La apropierea armatei lui Gallienus, ei au renunțat și s-au retras. După plecarea lui Galienus, luptele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar insulele Creta, Rhodos și Cipru sunt prădate. În absența împăratului și a trupelor romane, o armată de uscat alcătuită din goți și heruli a pornit spre sud și a prădat Macedonia, Thessalia și Beoția, a înaintat până la Dyrrhachium, pe coasta Adriaticii, pe care l-au cucerit. Armata romană condusă de împăratul Claudius II angajează o bătălie hotărâtoare cu goții la Naissus, în 269, unde aceștia sunt zdrobiți, împăratul ia titlul de "Gothicus", iar resturile lor sunt urmărite de armată până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în regiunea Dunării de Jos, în urma cărora își ia titlul de "Gothicus Maximus". O nouă expediție a "sciților" (goți și heruli) are loc în 276, din zona Mării de Azov, ei pornesc pe mare și pe uscat de-a lungul coastei estice a Mării Negre și, traversând Pontul, ei ajung până în Cappadocia, Galatia și Cilicia. Împărații Tacitus, Florianus și Probus au continuat luptele cu goții, ultimul se afla, în 278, în zona Dunării de Jos, luptând cu ei și cu aliații lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 375 d. H., este considerată de unii istorici drept începutul "epocii migrației popoarelor". Este adevărat că hunii au inițiat mișcările populațiilor altaice de neam turcic și au provocat în Europa o învălmășeală generală de populații, valurile acesteia ajungând până la coastele Atlanticului și Africii de nord. Am văzut mai sus mișcările sciților, sarmaților, germanilor, dar năvala hunilor nu reprezintă decât o secvență, semnificativă, în cadrul unui proces ce a început o dată cu migrația grupurilor de populații germanice. Hunii erau de neam turcic sau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
după trei ani de asediu, Sirmium este ocupat de ei, iar kaganul și-a stabilit reședința aici. Apoi, în 584, avarii cuceresc Singidunum (Belgrad) și alte orașe romane din sudul Dunării. Din acest moment, drumul avarilor spre Constantinopol și spre coasta nord-pontică era deschis. Deoarece slavii din Câmpia munteană au refuzat să recunoască stăpânirea avarilor, aceștia au organizat, în 578/579, cu sprijinul flotei bizantine, o expediție în nordul Dunării, în urma căreia triburile slave au fost supuse (vezi cap. V). În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ascensiunii francilor în Apus și apariției proto-bulgarilor în sudul Dunării, în secolul al VII-lea. Avarii au reușit să controleze un teritoriu vast, ce se întindea din stepele nord-pontice până în Alpi și din Carpații nordici până la Dunărea de Jos și coasta Mării Adriatice. Însă, în ciuda întinderii teritoriale, destinul lor istoric se va consuma în interiorul bazinului carpatic. Modelul după care a fost organizată stăpânirea avară era specific societății nomazilor răsăriteni: structuri politice efemere bazate pe legea tradițională, legitimitatea dinastiei conducătoare și charisma
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cea nordică (Dacia). Începând din secolul al VIII-lea, slavii pierd treptat teren în Grecia, iar în Dacia, în amalgamul etnic slavo-romanic, au numericește o importanță mereu mai mică. În Grecia, regrecizarea s-a făcut din orașele mai mari de pe coasta de răsărit spre interior și apus. În Dacia, reromanizarea s-a înfățișat ca o coborâre din cununa de munți spre interiorul Transilvaniei și, apoi, spre câmpiile și podișurile care înconjoară cetatea muntoasă a Daciei. La venirea ungurilor, românii erau coborâți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
deosebit de activă, în interiorul regiunii, prin tot ceea ce răspândește în sensul unității, în părțile Pindului, ca și în acelea ale Carpaților, păstorul transhumant, care amestecă și armonizează graiul.39 În sudul Dunării, se menține deosebirea între limba orașelor din apusul regiunii (coasta dalmată) și limba muntelui, a sălașelor de păstori, în timp ce limba agricultorilor dispare în Balcani. Dimpotrivă, limba aceasta se păstrează într-o regiune unde orașele mor, dar unde păstorul nu este atoatestăpânitor, adică pe malul stâng al Dunării. Însemnătatea părăsirii oficiale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiu ce se întinde între Adriatica și Marea Neagră, pe cele două maluri ale Savei și Dunării, cu prelungiri care pătrund pe alocuri adânc spre nord și sud, era locuit de o populație de limbă latină. Astăzi, în tot răsăritul, cu excepția coastei dalmate, singurii care vorbesc limba romanică, atât de răspândită odinioară, sunt românii...Româna pare a fi, așadar, o lagună care, spre deosebire de vechea limbă romanică, și-a pierdut din extindere în sudul Dunării.". La toate acestea, să nu omitem a adăuga
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai ales pe creștini" (DIR C, sec. XI, XII și XIII, vol. I, p. 323). Foarte cutezători, mongolii au încercat, sub conducerea lui Kadan, să-l captureze pe rege, atacând Zagrebul, însă acesta s-a refugiat pe o insulă de pe coasta Adriaticii și ei au renunțat, neavând flotă. Dar este un fapt că, în acel moment, regatul ungar încetase să mai existe. Salvarea Ungariei a venit nu prin lupta forțelor proprii, nici prin cruciada țărilor creștine vecine, ci a fost de-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
primele orașe medievale și, în sfârșit, în perioada aceasta, s-au ridicat pe pământul nostru primele cetăți de piatră.32 Coloniile italiene la Marea Neagră În această epocă a cruciatelor și ca urmare a lor au fost întemeiate coloniile italiene pe coasta Mării Negre, prin care se deschideau drumuri comerciale cu așezări și schimbul în bani. Orașele italiene cu flotă proprie în Mediterana și Adriatica, ca Amalfi, Pisa, Veneția și Genova, îmbogățite de pe urma cruciatelor, au deschis orășele (factorii) și pe coasta Mării Negre. Încă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
italiene pe coasta Mării Negre, prin care se deschideau drumuri comerciale cu așezări și schimbul în bani. Orașele italiene cu flotă proprie în Mediterana și Adriatica, ca Amalfi, Pisa, Veneția și Genova, îmbogățite de pe urma cruciatelor, au deschis orășele (factorii) și pe coasta Mării Negre. Încă din vremea împăratului Manuel Comnenul (1143-1180), venețienii și genovezii stăpâneau piața bizantină-genovezii aveau o colonie proprie la Pera, un cartier al Constantinopolului-iar negustorii lor se aflau în porturile de la Marea Egee și Adriatica. Dar pătrunderea lor în Marea Neagră a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu pradă mare...aceia care rămăseseră în sudul Moldovei au fugit la ceilalți tătari, departe spre mare (Bugeac)". Expedițiile militare ungurești repetându-se, fiind tot mai frecvente, în cele din urmă, tătarii au părăsit Moldova și s-au retras spre coastele de nord ale Mării Negre (Bugeac și sudul Ucrainei), la mijlocul secolului al XIV-lea. La 1349, regele Ludovic se afla la Bistrița, iar la 1350, continuau luptele cu tătarii care mai apăreau încă în pâlcuri, în aceste regiuni, căci dominația lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
către sufletul obiectelor, al anotimpurilor și al aștrilor. În placheta de debut, Punct căzut (1969), universul apare traversat și susținut de o stare de permanentă tensiune lirică, ce umple spațiul și se răsfrânge asupra sufletului ca durere difuză, „arsură sub coaste” sau tristețe adâncă, inexplicabilă, care își face din toamnă anotimpul predilect de manifestare. Virtuozitatea lexicală a autorului se manifestă mai cu seamă în prelucrările după folclor, unde balada și blestemul sunt distilate până la a deveni incantații lirice pure: „Bată-ne
COJOCARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286324_a_287653]
-
la „Gazeta literară”, „Steaua” și „România literară”; semnează cu pseudonimul Andrei Steiu. În 1966 emigrează în SUA, devenind cetățean american în 1981. Se instalează pentru o vreme în New York, în Lowery Side, „unde se aflau poeții și inima hipi de pe Coasta de Est”, străbate cu autostopul America, de la New York la Sân Francisco (în 1970), apoi lucrează că librar, devenind în cele din urmă scriitor profesionist. Din 1983 susține cronică editorială în „Baltimore Sun” și la Național Public Radio. În același an
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
un episod din Fecior de slugă, în care „boierul” Mirel Azan îi propune soției lui să se vândă bancherului Schwartz. Caracterele nu au cu adevărat pregnanță, autorul mizând mai mult pe vivacitatea replicilor, pe „spiritualitatea” lor, pe ambiguitatea situațiilor. Sub coasta morții, a cărei acțiune este plasată în Iașii anului 1917, intenționează o antiteză scenică a lumii tranșeelor și a celei formate din „învârtiții” războiului și repezentanții claselor „în descompunere”. Fără un autentic nerv dramatic, teatrul lui C. dublează oarecum scrierile
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
sperând să nu vadă -/un vapor care lasă în urmă țărmul infirm, cheiul schilod, pământul/scufundându-se încet sub așteptarea mea greoaie/sub ploaia de confetti, spirale multicolore și alămuri - /pachebot și arcă târâtă prin deșertul de aer/vâslind cu coastele printr-o Atlantidă erotică și bănuită// În cădere mi s-a năruit alcătuirea/și umbra mi s-a încovoiat și mi s-a umilit...” sau în Poemele siameze (1983), unde picturalul dublează tot mai intens și mai eficient declarativul (orașul
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
potabilă; implicațiile pe care le are creșterea temperaturii din ultimii ani: valuri de caniculă, furtuni mai puternice din pricina creșterii temperaturii oceanelor, tornade, secetă Și inundații; topirile masive din Groenlanda, Oceanul Arctic Și Antarctica, ce vor avea implicații catastrofale asupra regiunilor de coastă (Florida, San Francisco, Olanda, Beijing, Calcutta, New York vor fi sub ape) Și vor determina dislocarea a sute de milioane de refugiați; controversele cu privire la încălzirea globală create de mass-media. Gore prezintă un studiu care a luat în calcul toate articolele publicate
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
păstrează trendurile actuale. Aceste scenarii pot fi catalogate drept catastrofale: lipsa accesului la apă potabilă a sute de milioane de oameni; creșterea numărului de specii pe cale de dispariție, ca urmare a distrugerii ecosistemelor; inundații tot mai frecvente pentru zonele de coastă; creșterea mortalității, din cauza caniculei, secetei Și a inundațiilor (IPCC, 2007: 44-54). Problema cea mai mare se referă la efectele abrupte Și ireversibile pe care încălzirea globală le poate avea. În mod special, topirea masivă a calotelor polare poate determina o
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
44-54). Problema cea mai mare se referă la efectele abrupte Și ireversibile pe care încălzirea globală le poate avea. În mod special, topirea masivă a calotelor polare poate determina o creștere a nivelului oceanelor, cu rezultate catastrofale asupra regiunilor de coastă. În 2007, Al Gore Și IPCC au câștigat Premiul Nobel pentru Pace, recunoscând-se astfel meritele laureaților în domeniul luptei cu încălzirea globală. Anunțul acordării premiului susținea că: Prin rapoartele Științifice pe care le-a publicat în ultimele două decenii
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
nevoiți să plece spre alte zone (Perry, 2006: 369). În urma unui studiu realizat în 2005, Perry (2006: 271) a identificat principalele efecte ale temperaturilor extreme pentru turismul din zona Mării Mediterane, acestea putând fi extrapolate Și pentru alte regiuni de coastă (Florida, Asia de Sud-Est, Australia etc.): cei mai vulnerabili turiști au fost cei care au folosit corturi Și caravane. Incendiile de păduri au amenințat spațiile de campare, distrugând chiar unele dintre acestea, în unele cazuri fiind necesară evacuarea de urgență a turiștilor
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]