5,487 matches
-
își amintește că pe 5 martie 1953 doctorul închisorii i-a spus: “ -Trebuie să-ți comunic o știre de importanță crucială pentru omenire: a murit cel mai mare călău din istorie”. “-Stalin ! am adăugat eu “ Și deținutul Remus Radina a conchis: “-Nici o crimă nu rămâne ascunsă (asta ar trebui să o știe toți criminalii din lume) “. Tristețea și revolta poetului Ovidiu Vasilescu la eliberare în 1964179 s-a manifestat în special față de colegii de breaslă. A avut senzația că intră
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
de erou al Uniunii Sovietice pentru că și-a denunțat părinții ca dușmani ai regimului și aceștia au fost executați. Se considera că, dacă antifasciștii sunt comuniști, atunci anticomuniștii sunt fasciști . Anca Bujoreanu, care s-a ocupat îndelung de închisorile comuniste, conchide că “Holocaustul din țara noastră reprezintă cel mai mare capital din lume”. Iar Romulus Rusan completează: “Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor să nu le uităm”. Acestea sunt alte motive pentru care am
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Ciocan, Romina David), pe când alții au mărturisit că au învățat despre ipostaze destinale: actor, regizor, spectator, despre cum să pună un rol în scenă sau cum să-și joace destinul (Andrei Stoica, Emanuel Danci, Oana Botaș, Simina Chiș). Darian a conchis că el a învățat "că nu există nu există", iar Andreea Țuț a remarcat: "Nu consider că trebuie să înveți ceva. Cred că ar trebui să rămâi cu întrebări la care să încerci apoi să-ți răspunzi singur. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
și cea nerambursabilă. Odată cu anul 1996, în urma Conferinței Mondiale pentru Dezvoltare Socială - Copenhaga, OECD a creat forme de cooperare cu țările donatoare, care aveau ca obiectiv principal dezvoltarea durabilă sau sustenabilă. Iar din 1998, miniștrii de externe ai OECD au conchis că „atingerea dezvoltării sustenabile este o prioritate-cheie pentru țările lor” și un obiectiv al asistenței și cooperării internaționale. În paralel cu programele OECD, există și programul de asistență al țărilor dezvoltate, cu accentul pus pe sprijinirea țărilor aflate în tranziție
Bancabilitatea proiectelor de investiţii finanţate din fonduri structurale europene by Laurenţiu Droj () [Corola-publishinghouse/Science/189_a_433]
-
-i pregătisem; apoi ni s-au cerut noi muzici, ni s-a cerut să mai producem câte ceva Aurelian a cântat fără urmă de oboseală. În finalul filmului "Ana" reverberează finalul muzicii filmului Înghițitorul de săbii același clarinet ce clamează și conchide. Muzica filmului a fost nominalizată la Premiile Gopo. Ana nu e un film comod; se așează, cumva, pe o cale deschisă de Tarkovski, e un film introspectiv, e mult mai mult decât un testament artistic. E un film bun. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
teoriei mecanismelor cu efect retroactiv, despre mașinile de calcul și despre sistemul nervos. Obiectivul era de a scoate în evidență o analogie între structura sau comportamentul unui organ aparținînd unei ființe vii și cel al unei mașini, și de a conchide de aici că teoria matematică a funcționării organelor acelei mașini se poate aplica organismului viu. Obiectul ciberneticii era acela de a produce o teorie valabilă simultan pentru mașină și pentru animal, iar mecanismul efectului retroactiv era considerat ca fiind mecanismul
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de la toata lumea. Alain Laurent mi-a cerut să colaborez la Féminin/Masculin (Feminin/Masculin). Îmi venea greu să lucrez cu el, dar am scris totuși patru pagini în care propuneam o teorie cibernetică a cuplului. În finalul reflecțiilor mele, conchideam că într-un cuplu veritabil fiecare trebuia sau putea spune celuilalt "eu ne iubesc", ceea ce nu era deloc evident. Nu mai e vorba nici de ea, nici de mine, ci de "noi". B.C. În sînul grupului domnea, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
moment dat, mi-am spus că era ceva foarte puțin coerent. Am început să mă întreb dacă ne aflam pe drumul cel bun. Am fost mereu oripilat de intelectualii care își petrec timpul spunînd un lucru și făcînd contrariul. Am conchis de aici că eram pentru proprietatea privată și că nu puteam deloc adera la discursul despre desproprietărire. Edgar Morin m-a ajutat să înțeleg asta. Îmi amintesc că am vorbit cu el despre subiect și cînd l-am întrebat: "Puteți
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
productive ce corespund revoluției culturale". El considera că, în revoluția sa științifică și tehnică, omul devine, din mijloc, scop în sine, pentru sistemul industrial: Am putea spune că dezvoltarea omului este pentru știință ceea ce reprezenta capitalul pentru industrie". Françoise Coblence conchide: "Revoluția științifică și tehnică se prezintă ca un proces istoric revoluționar, una dintre cele mai mari cotituri ale civilizației, care pune inevitabil problema structurii sociale celei mai potrivite și prin intermediul căreia contradicțiile dintre capitalism și comunism sînt pe cale de a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ca "știință naturală a spiritualului" este considerată de Dilthey din capul locului ca fiind "improprie pentru fundamentarea științelor spiritului", în vreme ce "conceptul contrar pe care-l propune, cel al unei <<psihologii comprehensive>>, e schițat el însuși dintr-o perspectivă hermeneutică". Drept urmare, conchide același autor, "la Dilthey nu există, cu siguranță, un raport de fundamentare univoc între psihologie și hermeneutică"92. În concluzie, credem că putem vorbi despre unitatea viziunii lui Dilthey și cel puțin despre prefigurarea, dacă nu chiar despre prezența marilor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
legi obiective etc. De altfel, anterior Blaga îi așezase chiar și pe impresioniști sub semnul unui anume tip de metafizică, "a retinei care se mărginește să <<înregistreze>>". Acest fapt valabil, cu diferențierile de rigoare, și pentru pozitiviști îl face să conchidă că antimetafizica lor declarată este "ea însăși o metafizică" (ibid., pp. 147-148). 80 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 81 A. Comte, op. cit., p. 277. La "îngemănarea teoriei cu observația", Comte, ca și Dilthey, se referă în multe rânduri. Este o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și a umanității trufașe, după cum imoralismul lui tinde spre o morală superioară", căci "abia când cineva va fi în stare să spună că nu există nici o valoare, se poate socoti că nereligiozitatea i-a cuprins întreaga structură a ființei". Dar, conchide autorul, "un asemenea om nu există" (Lebensformen, pp. 275-276). 199 C. Noica apud M. Flonta, Imagini ale științei, p. 150. 200 Id., Trei introduceri..., p. 21. 201 C. Noica apud M. Flonta, Imagini ale științei, p. 150. 202 E. Spranger
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ilustrarea unor determinații universale esențiale sau a unor legități precum <<eterna reîntoarcere>>, progresul, decăderea etc." Viziunea dogmatică a raționalismului tradițional este înlocuită cu un principiu romantic despre care am mai vorbit, cel "al individualității istorice și al evoluției individuale". Astfel conchide pe bună dreptate Schnädelbach -, până și istoria ca știință (Geschichtswissenschaft) își pierde statutul de "știință despre esență sau despre legi"13. Pentru "istoricizarea omului" se folosesc chiar premise iluministe. Bunăoară, se pornește de la ideea că "putem socoti neistoric numai faptul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre un eșec al sistemelor filozofice. Când evocă astfel de situații, Dilthey însuși recurge la termeni ca mißlingen sau scheitern (vezi, de pildă, II, nota 73). Așa se explică și refuzul unei tentații supraistoriste în cazul lui Dilthey. Sau, ca să conchidem o dată cu el: Tot ceea ce s-a întâmplat în filozofie a fost determinat întrucâtva de acest punct de plecare, de problema ei fundamentală" (s.n.)172. Pe de altă parte însă, după cum am mai arătat, pentru Dilthey ca și pentru Blaga -, filozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
știință: în vreme ce științele [...] se orientează după modelul unilinear al progresului, propria istorie pare să le ofere filozofilor un rezervor aproape inepuizabil de posibile Weltanschauungen, pe care le pot prelua și perfecționa, fiecare din punctul lui de vedere"195. De altfel conchide autorul citat -, însuși sensul conceptului de Weltanschauung "confirmă înrudirea filozofiei cu arta" fiindcă trimite la "estetizarea filozofiei, văzută ca o contramăsură la scientizarea ei"196. Înainte de a desprinde câteva concluzii în legătură cu continuitatea și discontinuitatea în filozofie, ne vom opri asupra
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
concepte ca Zusammenhang și pars pro toto. 193 În legătură cu acest aspect am putea spune ca É. Bréhier: "Când vorbesc de renaștere nu vreau să neg originalitatea unui filozof; o renaștere în sens adevărat este reluarea, nu continuarea unei gândiri", întrucât conchide filozoful care-l asimilase pe Bergson renaștere poate însemna "reluarea unei intuiții", și nu neapărat "a unei tradiții" (apud Ioan Ivanciu, Concepția lui Émile Bréhier despre istoria filozofiei în ***, Studii de istorie a filozofiei universale, IV, București, Editura Academiei, 1974
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în fond la fel de "insondabile" (unergründlich) ca și viața însăși 20, Virgil Drăghici definește categoriile lui Dilthey drept "categorii reale" (s.n.), care "se raportează comprehensiv la întreaga realitate". El le diferențiază astfel de cele kantiene (socotite "categorii ale rațiunii întemeietoare") și conchide că "acest lucru implică transformări în utilizarea lor, fapt care le conferă istoricitate"21. Analizând apriorismul relativ al lui Dilthey, noi ne-am referit deja la adaptabilitatea formelor, dar și la constituirea lor istorică, așa că am avut în vedere chiar
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
esențial" (s.n.). Noi am văzut deja că la Dilthey "întâmplarea devine purtătoarea simbolului a ceea ce este general" (s.n.). Pentru Cassirer în schimb, semnul "nu slujește doar comunicării, ci este un instrument grație căruia se formează însuși conținutul gândirii" (s.n.). Totodată conchide autorul -, abia datorită semnului, gândirea-și capătă cu adevărat caracterul specific (ibid. subcap. "Funcția generală a semnului. Problema semnificației"). Concluzia pe care o desprindem din această privire comparativă este aceea că în cazul lui Dithey forma simbolică, tipul, conceptul, o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a fi considerată "științifică", deși în mod paradoxal ea își găsește totuși un loc în programul fenomenologiei. În orice caz, filozofia ca Weltanschauung rămâne pentru el extraștiințifică, în timp ce doar filozofia teoretică poate accede la statutul de știință. De altfel, Husserl conchide că, pentru a deveni "științifică", filozofia viitorului trebuie să parcurgă "drumul de la treapta profunzimii la aceea a clarității"43. Propunând renunțarea la exigența profunzimii în favoarea clarității și susținând necesitatea unui efort de cercetare al generațiilor, iar nu al personalităților izolate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rămâne enigmă, adică ar spune Blaga câtă vreme o respectăm și o conservăm ca mister, sau în limbajul său poetic, revenind la ideea misterului "insondabil" câtă vreme "nu sugrumăm vraja nepătrunsului/ ascuns în adâncimi de întuneric" (s.n.)61. Până la urmă conchide filozoful român "toate <<progresele>> îi sunt deschise omului, în afară de unul singur: acela care ar afecta într-un fel principiul conservării misterelor instituit în univers"62. (Or, prin "fenomenologia pură", Husserl nu încercase decât să elimine "enigma transcendenței"63.) Așadar, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în joc un adevăr relativ, multiplu condiționat 111, aceasta nu înseamnă că nu ne aflăm în fața unui adevăr. Orice filozof are propria accepțiune a conceptului de "adevăr", iar aceasta "depinde de viziunea lui generală despre lume și despre cunoaștere"112, conchide A. Dumitriu, după ce urmărește până în epoca noastră prelungirile acestei idei de proveniență diltheyeană. Relativizarea adevărului nu privește însă doar filozofia ca Weltanschauung. Anterior (vezi IV, 2) am arătat că istorismul începe să relativizeze chiar și conceptul de "știință". Apoi, progresele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eșaloanele doi și trei ale fostei Securități comuniste. Să nu ne facem iluzii! Acești securiști români huliți de gloatele media sunt într-un consens politic și economic de exploatare colectivă cu "alți securiști" din servicii speciale (occidentale și prooccidentale). Agamben conchidea, referindu-se la prezența televiziunii în societatea de azi: "Timișoara este, în acest sens, Auschwitzul epocii spectacolului, și în același mod în care s-a spus că după Auschwitz este imposibil să scrii și să gândești ca înainte de el, după
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Brouckère, președintele ISM, pleacă în Spania pentru o călătorie de informare și de solidaritate despre care va vorbi după întoarcerea sa, în "Le Populaire" și în "Le Peuple". Amintind de necesitatea solidarității internaționale a clasei muncitoare cu republicanii spanioli, el conchide reluînd conținutul textului din 28 iulie. Bineînțeles, evenimentele din Spania sînt urmărite încă din primele zile cu o extremă atenție de către guvernul Frontului Popular condus de Léon Blum. În primul rînd, el caută să ajute republicanii spanioli, făcînd să le
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
guvernelor britanic și suedez de mai bine de un deceniu a fost într-un total dezacord atît prin mijloacele pe care le-a aplicat, cît și prin rezultatele la care s-a ajuns. Plecînd de la o asemenea constatare, putem oare conchide că guvernele social-democrate au pus în practică o "politică specifică" încă de la mijlocul anilor '70? Întrebarea rămîne, dar acum este, poate, prea devreme pentru a da un răspuns global, chiar dacă este posibil ca, prin rezolvările date crizei, mișcarea socialistă din
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
face ca în fața lor să se deschidă "drumuri line": ea le oferă noi responsabilități copleșitoare pentru care aceștia trebuie să se pregătească încă de pe acum. CONCLUZIE În termenii acestei prezentări a unui secol de socialism european, trebuie să încercăm să conchidem, știind totodată că, datorită bulversărilor care au loc actualmente în Europa de Est, orice bilanț nu poate fi decît provizoriu și incomplet. Acest context în plină evoluție modifică multe din analizele stabilite și din ideile admise. Numeroase întrebări sînt puse astăzi în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]