190,047 matches
-
valorilor și obscenitatea publică, aș adăuga cu un mai vechi termen al d-sale, au ajuns la cote năucitoare. Toleranța este cea de a treia "obsesie". Voga sa din Vest s-a transmis și în Est, după căderea comunismului. Dar, constată autorul, e vorba aici de un concept în criză, care trebuie neapărat pus în ecuație cu conceptul antonim, intolerabilul. De aici și titlul eseului: Toleranța și intolerabilul. Criza unui concept. Devenită loc comun, cu "o validitate oarbă, fără contur", toleranța
Grația socială by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/9909_a_11234]
-
Un elogiu al competiției, nu-i așa? Într-o lume de surogate, Valentin Ceaușescu face figură de vedetă media, deși calitățile îi lipsesc, în mod clar. Poate nu m-aș fi obosit să scriu despre el, dacă n-aș fi constatat o veritabilă năvală în spațiul public a diverselor beizadele comuniste. Chiar atunci când e vorba de un tolerat al nomenklaturii comuniste, precum Mădălin Voicu, aroganța și agresivitatea răzbat prin toți porii. După ce-a patronat furtul unui nume de parc - faimosul
Încă un tango cu Ceaușescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9910_a_11235]
-
inepuizabila lui inventivitate, ca să ne emoționeze. Dar, în esență, îl plătim ca să ne emoționeze; ca să ne captiveze, să ne încânte. Altfel nu merită banii. De la criticul literar trebuie să aflăm dacă o operă literară e bună. Iar dacă în timp constatăm că am dat banii de pomană, nu o să mai credem în opiniile lui și el își va pierde autoritatea. Cui se adresează un critic literar? El se adresează cititorilor. La noi încă este o gravă confuzie. Scriitorii își închipuie că
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
ne asumăm răspunderea și să îndemnăm publicul să se apropie de literatura adevărată, bună sau mai puțin bună, dar de literatură, nu de o falsă literatură, nu de o literatură fantomatică pe care de fapt nu o citește nimeni. Puteți constata asta ori de câte ori intrați într-o librărie; din sutele de cărți de autori români, o mare parte stau acoperite de praf și numai câteva sunt mereu deschise sau cumpărate. Partea vie este mult mai restrânsă decât partea moartă dintr-o literatură
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
împrejurări și imperative. Treptat mi-am dat seama că mă înșelasem, că între Dublin și Belfast să perpetueze o lume sonoră intens personalizată, fără a se scălda în sucul exotic tipic școlilor muzicale de mici dimensiuni. Mai mult chiar, am constatat că accentele neobișnuite, insolite, caracteristice exotismului, sunt inundate de vivacitatea și vitaloitatea ce fecundează o remarcabilă capacitate de adaptare și asimilare, grație căreia noua muzică irlandeză reușește în mare măsură să-și protejeze atât capitalul propriu cît și împrumuturile ca
Music from Ireland by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9926_a_11251]
-
a secolului trecut sau profesorii de franceză de la Universitățile din Florența și Padova, poeții Mario Luzi, încă din 1935, respectiv Diego Valeri, cam în aceeași perioadă. Dar dacă la aceștia cele două demersuri (critic și creator) mergeau în paralel, actualmente constatăm că unii teoreticieni de renume din mediul academic s-au afirmat ca scriitori doar într-un tîrziu, cu un mare decalaj între demersul artistic față de cel speculativ. Este cazul, între alții, al lui Giorgio Barberi Squarotti, poet, nu doar om
De la exegeză la ficțiune by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9928_a_11253]
-
original și consecvent în delimitarea de romantism și suprarealism, în impunerea unei literaturi într-o altă modalitate onirică, una autonomă. Constat cu surprindere: contradictoriu e, vai, comentariul, nu textul comentat. De altfel, Ilina Gregori (vezi fraza următoare care încheie citatul) constată și ea luciditatea metodică. Doar că nu-i sesizează funcția de diferențiere, îndeosebi față de suprarealism. Din același motiv, de aplicație a teoriei la practica ficțională, inadecvată rămâne și asimilarea prozei lui Țepeneag cu aceea a lui M. Eliade: "O obsesie
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
vorbești azi - cu referire la același text - de "teribilism grafic" (p. 84-85), vechi de un secol, în cazul renunțării la punctuație, pare doar un tic conservator. Iar co-mentându-l pe Țepeneag, (neo)avangardistul ex-pe-rimentalist, o inadecvare. Doar autoarea însăși ajunge că constate: "Cuvântul nisiparniță este și un tratat postmodern de abolirea punctuației..." (92) Un fel de nepăsare disociativă schimbă receptarea critică, precum se întâmplă cu un extras din Al. Piru, critic care l-a respins și minimalizat grav pe Țepeneag, în articolul
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
a deciziilor acute Cândva medicii aveau faima de a fi și unii dintre cei mai pasionați cititori. Erau la curent cu literatura clasică, dar și cu cea a momentului, erau posesorii unor biblioteci de invidiat. Am avut surpriza plăcută să constat că renumele de buni cititori al medicilor mai e valabil și astăzi, chiar dacă, poate, nu ca regulă generală. Oricum, interlocutorul meu l-a confirmat din plin. Are 47 de ani și este chirurg la Spitalul Clinic Fundeni. A făcut stagii
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
turn, pășind prin holul întunecat, până sus. Nu era nimic de văzut în hol. Însă când am ajuns sus, pe terasa cu turnulețe sculptate și decorate cu o diversitate de forme, la fel ca și diversitatea plantelor de pe insulă, am constatat că de acolo se vedea, pe deasupra fluviului, un curent de solzi aurii, plutind înspre ocean. Izvorul trecea pe deasupra, dar părea să se reverse pretutindeni în jurul meu. Am avut impresia că mi se face sete, așa că am vrut să beau apă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
eu eram Lup Albastru înaripat iar el era Lup Rege încoronat... Se potrivea exact să avem aceeași direcție. Era mai mult decât un destin: era un adevăr esențial. Așa că am rămas nedespărțiți din acel moment... Alergând alături prin zăpadă, am constatat că aveam multe lucruri în comun, eu și lupul rege. Când eram calmi, eram calmi în același fel... când eram atenți și vioi, eram la fel de rapizi... când eram entuzismați, eram la fel de emotivi... când eram neîncrezători, eram la fel de bănuitori... și mârâiam
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
care se vorbește în amintita notă. Dar ceea ce ne-a trezit un și mai mare interes a fost faptul că aici poetul apare cu vesta asortată cu haina. Astfel, coroborând datele din articolul citat cu elemente din această ilustrată, am constatat că putem avansa o explicație plauzibilă privind geneza faimoasei fotografii în care poetul apare cu vesta asortată cu haina. Pentru a fi și convingători, ne-am canalizat cercetările numai în direcția identificării și a celorlalte două "edițiuni fotografice", și rezultatele
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
director interimar, am avut marea șansă să identificăm o fotografie a poetului ce poartă tot numele lui Bernhard Brand (foto 3a-b)5. Comparând această fotografie cu cea originală, executată de Jan Tomá� din Praga, existentă în același fond muzeal 6, constatăm atât asemănări până la identificare, dacă ne referim la chipul poetului, cât și unele deosebiri, determinate, credem noi, mai mult de aspectul comercial al fotografiilor executate de Brand. Astfel fotografia, de tip cabinet, realizată de Tomá� are dimensiunile de 6 x
Vesta lui Eminescu by Victor Macarie () [Corola-journal/Journalistic/8940_a_10265]
-
publicate în reviste la sfârșitul anilor '50, s-a datorat, în bună măsură, diferenței pe care ele o marcau în raport cu modelele realismului socialist. Analizând retrospectiv epoca obsedantului deceniu (cum a nu-mit-o Marin Preda) începută în 1948 și extinsă până în 1960, constatăm un corpus masiv de texte ce ilustrează, la unison, comandamentele oficiale. Literatura și, în general, artele nu mai lucrează cu materia de inspirație a autorilor, ci cu temele obligatorii și rețetele de fabricație impuse de activiști. Iar cititorul nu mai
Esența vieții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8959_a_10284]
-
regăsite în timpul Renașterii, pletorice în Secolul Luminilor, disprețuite în epoca romantică și industrializate în secolul XX. Istoria cosmeticii este strâns legată de istoria corpului, contribuind într-o manieră inegalabilă la percepția lui. De fapt, Odon de Cluny și Paul Valéry constată același lucru, dar îl spun în mod diferit. Frumusețea corpului rezidă, toată, în piele, pentru că, dacă oamenii ar putea să pătrundă cu privirea în interior, ar fi dezgustați de spectacolul mușchilor și al sângelui, de reziduurile pe care le evacuăm
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
respectă poetica dogmatică a grupării. Dimpotrivă, ei nu s-au supus teoriilor vehiculate în epocă, nu și-au irosit energiile contestând tendințele anterioare. Dacă avem în atenție asemenea autori, teamă îmi e că s-ar putea să fim nevoiți să constatăm că optzecismul marchează un moment de continuitate față de ceea ce s-a scris înainte și, în egală măsură, față de ceea ce a urmat. Scriitorii amintiți au asimilat lecția înaintașilor, a șaizeciștilor, printre alții, și și-au scris opera onest, fără a-i
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
COPIE după AUTORIZA}IA de apariție, eliberată numai de Cenzură, cu certificarea directorului". Joi 27 martie a atacat, în felul lui, tema zvonurilor care circulau, se pare, cu mare intensitate în lipsa unor canale libere de vehiculare a știrilor. Și a constatat: "Rostogolit în urechi și din gură, zvonul ajunge să tulbure piața și să creeze adesea o atmosferă dăunătoare intereselor Statului. Pentru că dacă un eveniment petrecut cu adevărat trăiește atâtea ceasuri sau atâtea zile și pe urmă moare - zvonul, dimpotrivă, stăruie
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
mondială." Și astfel Ion Barbu: "Lirica lui anticipează abordări semiotice dezvoltate ulterior de Umberto Eco, Roland Barthes, Julia Kristeva și grupul Tel Quel, astfel încât, comparând astăzi cutare propoziție a sa cu achizițiile de ultimă oră ale teoriei semiotice, se poate constata și demonstra că anticipările barbiene în acest sens nu erau întâmplătoare (Mincu) Mai mult, poetul intuiește experiența metaliterară din Prăbușirea casei Usher, de E.A. Poe cu mult înaintea exegezelor moderne (idem)." Exemple de acest fel abundă și se extind în
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
dinții din carnea altora, situați în lumile de dedesubt. Un personaj pitoresc, care a existat la Florența, pe la începutul secolului al treisprezecelea. Cum începe acest spectacol de operă făcut de Silviu Purcărete? Fellini curat. Dormitorul lui Buoso Donati. Tocmai se constată că a murit. Este spălat, bărbierit, i se taie unghiile, este îmbrăcat, încălțat, după toate regulile. Ritualul este urmat de Purcărete fără nici o deviere. Ba dimpotrivă, aș spune. Deodată, din sală, în șir indian, încep să-și facă apariția rudele
O mio babbino caro by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8991_a_10316]
-
existențial despre care am vorbit, el revine la înclinația de a inventaria și selecta faptele (istorice, culturale în sens larg) pentru a desprinde din ele semnificații și chiar categorii spirituale. Atât de atras de Grecia antică, el nu ezită să constate, în mai multe rânduri, că imaginea noastră asupra clasicității este falsă, reprezentând o creație a modernității. Iar viziunea modernilor a fost profund marcată de romantism. Argumentația sustrage antichitățile (ele însele mitologizate) unei admirații convenționale, stereotipe, restituindu-le aspectul lor inițial
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
biografică și artistică, urmează calea de la luciditate, alienare uimită și plăcută, spre ideala și inefabila tăcere. Din Calitatea de martor, 1970 (volum reeditat și augmentat în 1972, apărut și în noul regim), urma lui Blaga, prezentă în neoexpresionismul poetic, se constată că rămâne și în proza reflexivă. Ea persistă în încrederea în taina adevărului ori adevărul tainei. Încrederea se fixează printr-o înțelegere emoționată și adesea emoționantă. Voința de inteligență o subordonează pe aceea de persuasiune directă și concretă. Autoarea nu
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
autenticitatea. "Tot ce povestesc s-a petrecut...", asigură autoarea. Fapt lăudabil, dar și previzibil, în postcomunism (Geniul de a fi, 1998, Ghicitul în mulțimi, 2000, Cine sunt eu?, 2001, A fi sau a privi, 2005, Spaima de literatură, 2006) se constată o creștere a flexibilității și evidenței unor opțiuni tematice extinse, îndelung clarificate, de ordin istoric, etnic și, mai ales, etic. Dacă poezia, pentru Blandiana, este începutul și sfârșitul literaturii, infernul și paradisul ei, proza ar putea fi doar purgatoriul, o
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
ce constă acel plus, acea diferență care te individualizează? În primul rînd memoria, a nu uita cine ești și de unde vii, sfatul pe care o bunică înțeleaptă i-l dă la plecare, identitatea se cuprinde în exercițiul memoriei afective. Marjan constată destul de repede că este dificil să explici cuiva că vălul purtat pe cap ascunde doar părul nu și personalitatea, nu și emoțiile, iar Marjan are prea mult din fiecare. Marjane Satrapi are mult umor, o altă dimensiune importantă a filmului
Comment peut-on etre Marjan? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9014_a_10339]
-
pentru România au intrat în panică (unii dintre ei au și stat ascunși în sate sau s-au refugiat în străinătate), ceea ce dovedește că aveau sentimentul vinovăției și, într-un fel, ar fi acceptat să fie judecați. În scurtă vreme, constatând că nu se întâmplă nimic, au revenit în spațiul vieții publice, ca politicieni sau oameni de afaceri, au distrus documentele care puteau fi folosite împotriva lor, au constituit rețele de sprijin reciproc, au trecut chiar la incriminarea și persecutarea victimelor
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
ni se tot amâna publicarea, am învățat să ne lucrăm volumele și să scoatem lucruri valoroase. Astăzi, Dumnezeule, se întâmplă să primesc la redacție volume de poezie ale unor tineri și, deși îmi doresc enorm să debutez tineri de valoare, constat că e o harababură îngrozitoare în aceste cărți, că ele sunt doar ale unor veleitari care se cred poeți. "Sunt grea de ceea ce trebuie sî fac" D.P.: Dar n-ai fost tentată niciodată să renunți la scris, fie și temporar
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]