8,426 matches
-
cunoscut ulterior pe ducele Philippe de Lyon (în realitate, Charles-Auguste de Morny, susținător al domniei lui Napoleon al III-lea sau Ludovic-Napoleon, adus pe tron în 1851, printr-o lovitură de stat), complexat de faptul că este fiul nelegitim al contelui de Gabbary, erou militar din armata lui Napoleon. Sfătuită de prietenul ei, cunoscut în atelierul lui Manet, André de Montpellier, jurnalist și autor al unor articole despre evenimentele mondene, a acceptat să răspundă dorinței ducelui de Lyon. Acesta era prieten
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Marie nu a făcut nicio conexiune între fiica despre care vorbea mereu și tânăra din fața ei. Philippe de Lyon a profitat de relațiile de intimitate și i-a cerut lui Victorine să aducă un serviciu statului francez, spionându-l pe contele Otto von Bismark ce îl însoțea pe kaiserul Wilhelm de Prusia și care hotărâse invadarea Alsaciei și Lorenei. (În realitate contesa de Castiglione a fost implicată). Victorine a continuat să urce treptele celebrității, a fost primită la Palatul Tuileries, a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pleacă. Un prinț scoțian venise cu ocazia Expoziției (era în 1867) și a găsit de cuviință să-și rezerve un loc la o reprezentație a piesei Blonda Venus, a felicitat-o emoționat pe protagonistă. O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai amanta lui. Contele era dispus să-și dea toată
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
O relație complicată a avut cu contele Muffat ce făcuse o pasiune adolescentină pentru frumoasa și aroganta blondă, era hotârât să facă orice sacrificiu pentru a fi în vecinătatea ei și apoi și-a dorit să fie numai amanta lui. Contele era dispus să-și dea toată averea pentru favorurile ei. Nana îl șicana, îl refuza, pentru a-l determina să-i îndeplinească orice dorință, printre care cumpărarea rolului ducesei, o femeie virtuoasă, din piesa "Mica ducesă". Își dorea cu ardoare
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din piesa "Mica ducesă". Își dorea cu ardoare un rol cu valențe morale. Deși la această veste atât autorul piesei cât și directorul teatrului s-au scandalizat de dorința imperativă a Nanei, în cele din urmă, datorită banilor și influenței contelui, au cedat. Spectacolul a fost un eșec răsunător. În presă apăruse un articol satiric la adresa ei " Musca de aur", ce împrăștia microbul morții, aruncând o strălucire de piatră prețioasă, ce otrăvea bărbații... Pe banii contelui Nana și-a amenajat un
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
urmă, datorită banilor și influenței contelui, au cedat. Spectacolul a fost un eșec răsunător. În presă apăruse un articol satiric la adresa ei " Musca de aur", ce împrăștia microbul morții, aruncând o strălucire de piatră prețioasă, ce otrăvea bărbații... Pe banii contelui Nana și-a amenajat un apartament luxos în stil Ludovic al XIV-lea, cu un salon deschis notabilităților, cu un costisitor pat ornat cu aur și argint. Marchiza trotoarelor, rentiera prostiei bărbaților, cum era batjocorită Nana, cheltuia anual peste 300000
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
costisitor pat ornat cu aur și argint. Marchiza trotoarelor, rentiera prostiei bărbaților, cum era batjocorită Nana, cheltuia anual peste 300000 de franci, angajase majordom, vizitiu, portar, bucătăreasă. Era mândră de ruinarea amanților ei, apărea trufașă în calești elegante. Capricioasă, pe conte îl alinta, îl amenința, îl șantaja, îl alunga, după stările de moment și după intențiile de a profita de generozitatea lui. Insidioasă, ajunsese să se amestece și în viața lui familială, a aranjat căsătoria fiicei lui, l-a făcut să
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din Rusia, fusese întreținuta unui prinț. Bolnavă fiind, și-a făcut un bilanț și, după aprecierea ei, nu s-a considerat vinovată de ceva. Singurul care a avut puterea să-i privească trupul desfigurat de pustulele de puroi a fost contele Muffat, regretând-o și în această stare limită. Marie Charlet și Myriam Hayem Pierre La Mure, Moulin Rouge Romanul Moulin Rouge al lui Pierre La Mure reconstituie lumea artistică a Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă numită La
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lumea artistică a Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, perioadă numită La Belle Epoque, de afirmare scandaloasă a avangardei impresioniste din care făceau parte: Edgar Degas, Pissaro, Van Gogh, Henri Rousseau, Georges Seurat, Paul Cézanne ș.a. Personajul central este contele Henri de Toulouse Lautrec (1864-1901), desenator, pictor și litograf celebru care, din cauza unor accidente suferite la paisprezece ani, și-a fracturat picioarele iar în perioada de creștere i s-a dezvoltat doar bustul, rămânînd pe viață infirm. Descoperindu-și de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
strident, dar nespus de ispititoare, îi promite că va fi drăguță cu el, îl asigură că nu o deranjează că este schilod iar dimineață va pleca. Nu a plecat definitiv, dimineața pleca și noaptea se întorcea, bucurându-se de găzduirea contelui și de confortul locuinței lui. Generos, artistul i-a dat o sută de franci, numai că ea nu a vrut să plece și Henri a fost nevoit să o găzduiască în continuare. Dacă tot a rămas în casa lui, Henri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
complex fizic pe care-l va compensa vânzându-și trupul. La cincisprezece ani, Lucia era desfigurată de semnele variolei. Nu i-a fost greu să se răzbune pe sine acceptând, pentru cinci țechini, prima relație sexuală din viața ei cu contele Antonio care-i cumpărase o rochie și pantofi pentru a participa la balul pe care-l organizase. Acesta îi oferise și o carte cu imagini pornografice. Revenirea tânărului Giacomo a tulburat-o, dar l-a evitat, n-ar fi vrut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
mica victimă. Anafora pronominală este, prin definiție, fidelă, căci ea nu indică în general nici o nouă proprietate a obiectului. Totuși, reluînd un substantiv propriu sau un prenume precum Gabi, pronumele el sau ea precizează sexul persoanei sau personajului. M.-E. Conte a mers și mai departe cu observațiile și a subliniat influența enunțării asupra alegerii pronumelor anaforice: În alegerea unei forme anaforice, un rol important este jucat de punctul de vedere, de atitudinile și sentimentele locutorului, pe care interpretul, la rîndul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
se introducă noțiunea de anaforă empatică pe care o definește astfel: "Pronumele anaforice [...] ne aduc cunoștințe specifice, care nu privesc referenții ca atare, ci sentimentele, pasiunile, atitudinile psihologice și axiologice ale subiectului vorbitor cu privire la un referent" (1990: 223). M.-E. Conte ia ca exemplu un pasaj în stil indirect liber din Madame Bovary, în care anafora pronominală își pierde "fidelitatea" pentru a semnala punctul de vedere al personajului asupra obiectului discursului său: T27 Elle est fort gentille! se disait-il; elle est
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
aluneca într-o infranominalizare (Ça: ça bâille [asta]8 oftează). Comparația animală (ca un crap) îi retrage referentului valoarea sa de personă 9, pînă la excluderea sa totală (cela [Ø] ce structură impersonală, en de ea). Așa cum comentează M.-E. Conte (1990:222): Este evident că nu genul natural, nici genul gramatical sînt cele care determină lanțul anaforic, ci atitudinea afectivă a protagonistului, așa cum o închipuie distanța ironică a naratorului. 1.3. Anafore definite Anafora definită apare în general în înlănțuiri
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
definitiv în lexemul "oameni" 13. Referințe și lecturi recomandate - Marie-José (REICHLER) BÉGUELIN: "Anaphore, cataphore et mémoire discursive", Pratiques 57, Metz, 1988: 15-43. - "L'usage des SN démonstratifs dans les Fables de La Fontaine", Langue française 120, Paris, Larousse, 1998: 95-109. - Maria-Élisabeth CONTE: "Anaphore, prédication, empathie", în M. Charolles, S. Fisher și J. Jayez (ed.), Le Discours. Représentations et interprétations, Presses universitaires de Nancy, 1990: 215-225. - Francis CORBLIN: Indéfinis, définis et démonstratifs, Genève, Droz, 1987. - Jean-Michel GOUVARD: "Autour des démonstratifs", 4e partie de La
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
probleme, care au legătură cu definirea însăși a textului și a textualității, fac parte dintr-un program de lucru din care această carte nu a îndeplinit decît prima parte. Referințe și lucrări recomandate - Jean-Michel ADAM: "Textualité et transtextualité d'un conte d'Andersen"; Poétique 128, Paris, Seuil, 2001a: 421-445. - Jean-Michel ADAM: "Entre consseil et consigne: les genres de l'incitation à l'action"; Pratiques, 111-112, Metz, 2001b: 7-38. - Jean-Michel ADAM, Ute HEIDMANN: "Discursivité et (trans)textualité: la comparaison pour méthode. L
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Poétique 128, Paris, Seuil, 2001a: 421-445. - Jean-Michel ADAM: "Entre consseil et consigne: les genres de l'incitation à l'action"; Pratiques, 111-112, Metz, 2001b: 7-38. - Jean-Michel ADAM, Ute HEIDMANN: "Discursivité et (trans)textualité: la comparaison pour méthode. L'exemple du conte", în R. Amossy și D. Maingueneau (ed.), L'analyse du discours dans les textes littéraires, Toulouse, Presses universitaires du Mirail, 2003: 29-49. BIBLIOGRAFIE GENERALĂ Autori ADAM Jean-Michel, 1984: Le Récit, Paris, PUF, col. Que sais-je?, nr. 2149. - 1985: Pour lire
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Questions de méthode et de contenu en linguistique du texte", Études de linguistique appliquée 87, Paris, Didier, 107-116. - 1993: "Grammaire de phrase, grammaire de texte: le cas des progressions thématiques", Pratiques 11, Metz, 43-57. - 1998: Les constructions détachées, Paris, Ophrys. CONTE Maria-Élisabcth 1990: "Anaphore, prédication, empathie", Le discours. Représentations et interprétations, M. Charolles, S. Fisher și J. Jayez (ed.), Presses universitaires de Nancy, 215-225. CORBUN Francis 1987: Indéfinis, définis et démonstratifs, Genève, Droz. CORNULIER Benoît DE 1979: "Remarques sur la perspective
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
91. Principiul electivității în desemnarea suveranului este combinat cu cel al eredității. Alegerea aparține la început Dietei, din care fac parte principii laici și ecleziastici, prelați și seniori. La alegerea lui Otto I (936-978), la Aix-la-Chapelle s-au întrunit "ducii, conți din mari familii" și clerul superior 92. Otto I a luat titlul de Imperator Romanorum semper augustus (fiul regelui, dacă era ales încă din timpul vieții tatălui său, purta titlul de Rex Romanorum). Problema acordării concesiilor la încoronare, existența unui
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
I de Habsburg. Delimitarea totală a funcțiilor Dietei imperiale față de actul electiv era întărită. După domnia lui Henric al VII-lea de Luxemburg (1308-1313)140, până în 1346 reapare anarhia, pe fondul luptelor pentru tron desfășurate între familia dinastică de Habsburg, conții de Luxemburg și principii Bavariei. În aceste lupte au intervenit Franța și papalitatea, ceea ce a declanșat o mișcare protestatară sub conducerea arhiepiscopului de Mainz. Adunările principilor electori de la Oberlahnstein și Rense (1338) au proclamat necesitatea menținerii drepturilor coroanei imperiale și
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
trei existente, pentru a forma majoritatea în favoarea sa. Se stabilea o anumită ordine a principilor electori (Kurfürsten) și modalitatea de alegere a suveranului: votul era dat conform principiului majoritar, în mod succesiv, de către arhiepiscopii de Trier și Köln, regele Boemiei, contele palatin al Rinului, ducele Saxoniei și, la sfârșit, arhiepiscopul de Mainz. Prețul concesiilor acceptate de Carol al IV-lea a fost asigurarea succesiunii fiului său Wenzel (1378-1400). Principii electori au încercat să-și extindă atribuțiile în domeniul politicii generale a
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și germană a Mării Nordului, numită "răscoala Stedingerilor". Desfășurată la finele secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea, răscoala a fost un mijloc de împotrivire a țărănimii împotriva acțiunii de aservire duse de arhiepiscopii de Bremen și conții de Oldenburg. Organizați într-o "obște a Stedingerilor", rezistența lor a luat amploare, distrugând castele și mânăstiri. Arhiepiscopul de Bremen a organizat adevărate cruciade împotriva Stedingerilor, la care au participat cavaleri din Flandra, Brabant, Olanda și Westfalia. Prima dintre acestea
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
oastei sfinte"181. Dezordinea și sărăcia au transformat însă marșul cruciaților în pogromuri ale evreilor (gzerot). După trecerea Rinului, cruciații în zdrențe au întâlnit comunitățile bogate ale evreilor din orașele Köln și Mainz, pe care le-au jefuit sub conducerea contelui german Erich von Leisingen. Arhiepiscopul de Mainz a luat sub ocrotirea sa evreii. Din nefericire, masacrele s-au repetat, între Rin și Dunăre, timp de trei luni. Printre urmările acestei cruciade, este de remarcat faptul că, pentru menținerea teritoriilor cucerite
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
persoanei împăratului, ci contra celor care au violat scrisoarea de Majestate 216. Habsburgii aveau ca aliați papalitatea, Spania lui Filip al III-lea (1598-1621), pe Maximilian I de Bavaria și Liga Catolică, ale cărei armate erau comandate de către Ioan Serclaes, conte de Tilly 217. Electorii ecleziastici (principii episcopi de Mainz, de Colonia și Treve, mai mult șefi temporali decât spirituali), făceau parte din Liga Catolică (arhiepiscopul de Colonia era chiar fratele lui Maximilian I de Bavaria). Arhiepiscopul de Treve, prin intrigile
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
și poziția politică impuse de situație, va primi repede proba lipsei motivației, constanței și/sau a curajului tuturor celor care ar fi putut să-i acorde sprijin. Primele lupte au avut loc începând cu luna august 1619. Cehii, conduși de contele de Thurn, au învins o armată imperială și amenințau Viena. Era doar un avantaj de moment. La Valtelin, în nordul Italiei, catolicii s-au ridicat împotriva tutelei Grisonilor (protestanți), iar revolta, extinsă în întreaga regiune, a sfârșit cu masacrarea protestanților
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]