11,061 matches
-
prima știa un lucru pe care nu-l știa cea de-a doua. Mai mult, aceste cunoștințe poate că nici nu erau extraordinare. Această concepție, dacă este corectă, înseamnă că nu avem nevoie de teorii speciale pentru a explica gândirea creativă - nu avem nevoie decât de o teorie completă a gândirii. Teoriile gândirii creative s-ar putea să fie teorii care își caută fenomene pe care să le explice. Notă Le datorăm mulțumiri lui Robert Sternberg și lui Lynn Hasher pentru
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Mai mult, aceste cunoștințe poate că nici nu erau extraordinare. Această concepție, dacă este corectă, înseamnă că nu avem nevoie de teorii speciale pentru a explica gândirea creativă - nu avem nevoie decât de o teorie completă a gândirii. Teoriile gândirii creative s-ar putea să fie teorii care își caută fenomene pe care să le explice. Notă Le datorăm mulțumiri lui Robert Sternberg și lui Lynn Hasher pentru comentariile pe marginea unei versiuni precedente a capitolului de față. Bibliografie Amabile, T.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
le explice. Notă Le datorăm mulțumiri lui Robert Sternberg și lui Lynn Hasher pentru comentariile pe marginea unei versiuni precedente a capitolului de față. Bibliografie Amabile, T. (1983), The social psychology of creativity, Springer-Verlag, New York. Amabile, T. (1989), Growing up creative: Nurturing a lifetime of creativity, Crown, New York. Bailin, S. (1988), Achieving extraordinary ends: An essay on creativity, Kluwer Academic, Dordrecht. Berliner, P.F. (1994), Thinking in jazz: The infinite art of improvisation, University of Chicago Press, Chicago. Bloom, B.S. (ed.) (1985
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativity, Kluwer Academic, Dordrecht. Berliner, P.F. (1994), Thinking in jazz: The infinite art of improvisation, University of Chicago Press, Chicago. Bloom, B.S. (ed.) (1985), Developing talent in young people, Ballantine, New York. Campbell, D.T. (1960), „Blind variation and selective retention in creative thought as in other knowledge processes”, Psychological Review, 67, pp. 380-400. Chase, W.G., Simon, H.A. (1973), „Perception in chess”, Cognitive Psychology, 4, pp. 55-81. Csikszentrnihalyi, M. (1988), „Society, culture, person: A systems view of creativity”, în R.J. Sternberg (ed.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
The act of creation, Macmillan, New York. Kulkami, D., Simon, H.A. (1988), „The processes of scientific discovery: The strategy of experimentation”, Cognitive Science, 12, pp. 139-175. Langley, P., Simon, H.A., Bradshaw, G.L., Zytkow, J.M. (1987), Scientific discovery: Computational explorations of the creative process, MIT Press, Cambridge, MA. Lewisohn, M. (1992), The complete Beatles chronicle, Harmony, New York. Luchins, A.S., Luchins, E.H. (1959), Rigidity of behavior, University of Oregon Press, Eugene. Martindale, C. (1995), „Creativity and connectionism”, în S.M. Smith, T.B. Ward și R.A.
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Cambridge, MA. Lewisohn, M. (1992), The complete Beatles chronicle, Harmony, New York. Luchins, A.S., Luchins, E.H. (1959), Rigidity of behavior, University of Oregon Press, Eugene. Martindale, C. (1995), „Creativity and connectionism”, în S.M. Smith, T.B. Ward și R.A. Finke (eds.), The creative cognition approach (pp. 249-268), MIT Press, Cambridge, MA. Mednick, S.A. (1962), „The associative basis of the creative process”, Psychological Review, 69, pp. 220-232. Olby, R. (1974), The path to the double helix: The discovery of DNA, University of Washington Press
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
of behavior, University of Oregon Press, Eugene. Martindale, C. (1995), „Creativity and connectionism”, în S.M. Smith, T.B. Ward și R.A. Finke (eds.), The creative cognition approach (pp. 249-268), MIT Press, Cambridge, MA. Mednick, S.A. (1962), „The associative basis of the creative process”, Psychological Review, 69, pp. 220-232. Olby, R. (1974), The path to the double helix: The discovery of DNA, University of Washington Press, Seattle. Owens, T. (1995), Bebop: The music and its players, Oxford University Press, New York. Pariser, D. (1987
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
386-426), MIT Press, Cambridge, MA. Simonton, D.K. (1995), „Foresight in insight? A Darwinian answer”, în R.J. Steinberg și J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 465-494), MIT Press, Cambridge, MA. Sternberg, R.J., Lubart, T.I. (1995), „An investment perspective on creative insight”, în R.J. Sternberg și J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 535-558), MIT Press, Cambridge, MA. Tweney, R.D. (1989), „Fields of enterprise: On Michael Faraday’s thought”, în D.B. Wallace și H.E. Gruber (eds.), Creative people at work
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
investment perspective on creative insight”, în R.J. Sternberg și J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 535-558), MIT Press, Cambridge, MA. Tweney, R.D. (1989), „Fields of enterprise: On Michael Faraday’s thought”, în D.B. Wallace și H.E. Gruber (eds.), Creative people at work: Twelve cognitive case studies (pp. 91-106), Oxford University Press, New York. Watson, J.D. (1968), The double helix, Signet, New York. Weisberg, R.W. (1986), Creativity: Genius and other myths, Freeman, New York. Weisberg, R.W. (1988), „Problem solving and creativity
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Weisberg, R.W. (1995a), „Prolegomena to theories of insight in problem solving: A taxonomy of problems”, în R.J. Sternberg și J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 157-196), MIT Press, Cambridge, MA. Weisberg, R.W. (1995b), „Case studies of creative thinking: Reproduction versus restructuring in the real world”, în S.M. Smith, T. B. Ward și R.A. Finke (eds.), The creative cognition approach (pp. 53-72), MIT Press, Cambridge, MA. Wertheimer, M. (1982), Productive thinking, ediție adăugită, University of Chicago Press, Chicago
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
J.E. Davidson (eds.), The nature of insight (pp. 157-196), MIT Press, Cambridge, MA. Weisberg, R.W. (1995b), „Case studies of creative thinking: Reproduction versus restructuring in the real world”, în S.M. Smith, T. B. Ward și R.A. Finke (eds.), The creative cognition approach (pp. 53-72), MIT Press, Cambridge, MA. Wertheimer, M. (1982), Productive thinking, ediție adăugită, University of Chicago Press, Chicago. Zaslaw, N. (1989), Mozart’s symphonies: Context, performance practice, reception, Oxford, New York. Creativitatea și inteligența Robert J. Sternberg și Linda
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
implică, în mod caracteristic, puțină creativitate sau deloc și poate chiar să necesite suprimarea creativității, ca atunci când ne dăm seama că adaptarea la mediul școlar sau la cel de la locul de muncă înseamnă că nu trebuie să ne exprimăm ideile creative dacă nu vrem să avem note mai mici sau să fim mai puțin apreciați. Getzels și Csikszentmihaly, (1972) afirmă că creativitatea și inteligența pot reprezenta procese diferite, și în domenii diferite de activitate creativă pot fi necesare niveluri foarte variate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
nu trebuie să ne exprimăm ideile creative dacă nu vrem să avem note mai mici sau să fim mai puțin apreciați. Getzels și Csikszentmihaly, (1972) afirmă că creativitatea și inteligența pot reprezenta procese diferite, și în domenii diferite de activitate creativă pot fi necesare niveluri foarte variate de inteligență. De exemplu, s-ar putea ca un nivel înalt al inteligenței să nu-i fie indispensabil unui artist, însă ne așteptăm, fără nici o îndoială, să-l aibă un fizician care a primit
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
o jumătate de secol nu se poate face acest lucru). De cele mai multe ori, testele de inteligență convenționale necesită operațiuni convergente pentru a alege un singur răspuns corect dintre mai multe variante. Guilford (1975) a identificat câțiva factori implicați în rezolvarea creativă a problemelor (vezi și Ochse, 1990, pentru o trecere în revistă), printre care: a) sensibilitatea la probleme - capacitatea de a recunoaște problemele, b) fluența - numărul ideilor, c) flexibilitatea - variația abordărilor și d) originalitatea - caracterul neobișnuit. Aceste aptitudini pot fi, la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
pur și simplu, ca ciudățenie sau fantezie a răspunsului în raport cu media populației sau ca producția de cuvinte pe minut etc. Aceasta chiar că seamănă cu confuzia dintre umbră și corpul solid (p. 409). Cattell considera că, în viața reală, funcționarea creativă a unei persoane este determinată, în primul rând, de nivelul ei general de inteligență, în special de inteligența fluidă (aptitudinea de a raționa), în opoziție cu inteligența cristalizată (cunoștințele sau subiectele învățate), și apoi de factorii legați de personalitate. Teoria
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inteligenți în mai multe feluri. De exemplu, un poet e inteligent altfel decât un arhitect, care este inteligent altfel decât un dansator. În plus, aceste tipuri de inteligență pot fi folosite în mai multe feluri, care le includ pe cele creative, dar nu se limitează la ele. Astfel, funcționarea creativă este un aspect (un subansamblu) al inteligențelor multiple. Cele opt tipuri de inteligență sunt: a) lingvistică (implicată în scrierea unei poezii sau a unei schițe); b) logico-matematică (implicată în rezolvarea unui
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
e inteligent altfel decât un arhitect, care este inteligent altfel decât un dansator. În plus, aceste tipuri de inteligență pot fi folosite în mai multe feluri, care le includ pe cele creative, dar nu se limitează la ele. Astfel, funcționarea creativă este un aspect (un subansamblu) al inteligențelor multiple. Cele opt tipuri de inteligență sunt: a) lingvistică (implicată în scrierea unei poezii sau a unei schițe); b) logico-matematică (implicată în rezolvarea unui exercițiu de logică sau de matematică); c) spațială (implicată
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
celorlalți sau de intrare în legătură cu ei); g) intrapersonală (implicată în atingerea unui nivel înalt de autocunoaștere); h) naturalistă (implicată în discernerea tiparelor complexe din mediul natural). Gardner (1993) a analizat viața a șapte persoane care au avut o contribuție extrem de creativă la civilizația secolului XX, fiecare ilustrând un tip de inteligență din cadrul teoriei inteligențelor multiple: Sigmund Freud (intrapersonală), Albert Einstein (logico-matematică), Pablo Picasso (spațială), Igor Stravinski (muzicală), T.S. Eliot (lingvistică), Martha Graham (corporală-chinestezică) și Mahatma Gandhi (interpersonală). Charles Darwin poate fi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
naște idei noi și chiar revoluționare, analiza lui Gardner (1993) depășește mult zona intelectului. De exemplu, Gardner semnalează două teme majore în comportamentul acestor giganți ai creativității: de obicei, aveau o bază pe care se sprijineau în momentul marii realizări creative și, de obicei, au încheiat un „târg faustian”, prin care au renunțat la multe dintre plăcerile cărora se dedau oamenii în viața obișnuită pentru a ajunge la succesul extraordinar din cariera lor. Mai departe, Gardner îl urmează pe Csikszentmihalyi (1988
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Sternberg și Lubart Reprezentativă pentru această categorie este teoria investiției în creativitate, lansată de Sternberg și Lubart (1991, 1995, 1996) (veți găsi la Rubenson și Runco, 1992, o abordare înrudită cu aceasta, în care autorii teoriei postulează existența unui potențial creativ în fiecare persoană, ca produs al zestrei inițiale combinate cu investițiile eficiente în capacitatea creativă). Conform teoriei lui Sternberg și Lubart, oamenii creativi, la fel ca investitorii pricepuți, cumpără ieftin și vând scump. Dar cumpărarea și vânzarea se petrec în
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
și Lubart (1991, 1995, 1996) (veți găsi la Rubenson și Runco, 1992, o abordare înrudită cu aceasta, în care autorii teoriei postulează existența unui potențial creativ în fiecare persoană, ca produs al zestrei inițiale combinate cu investițiile eficiente în capacitatea creativă). Conform teoriei lui Sternberg și Lubart, oamenii creativi, la fel ca investitorii pricepuți, cumpără ieftin și vând scump. Dar cumpărarea și vânzarea se petrec în lumea ideilor. Ei produc mai ales idei care - la fel ca acțiunile la care raportul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Rubenson și Runco, 1992, o abordare înrudită cu aceasta, în care autorii teoriei postulează existența unui potențial creativ în fiecare persoană, ca produs al zestrei inițiale combinate cu investițiile eficiente în capacitatea creativă). Conform teoriei lui Sternberg și Lubart, oamenii creativi, la fel ca investitorii pricepuți, cumpără ieftin și vând scump. Dar cumpărarea și vânzarea se petrec în lumea ideilor. Ei produc mai ales idei care - la fel ca acțiunile la care raportul între preț și câștig este mic - nu sunt
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
1995) afirmă că creativitatea este formată din șase elemente principale convergente: inteligența, cunoașterea, modurile de gândire, personalitatea, motivația și mediul. Prin urmare, inteligența nu este decât una dintre aceste șase forțe care, îmbinându-se, generează gândirea și comportamentul de tip creativ. Conform acestei teorii, trei aspecte ale inteligenței sunt esențiale pentru creativitate: capacitatea de analiză, de sinteză și de concretizare. Cele trei aspecte sunt luate din „teoria triarhică” a inteligenței umane lansată de Sternberg (1985a, 1988, 1996). În concepția autorului, ele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
inteligenței sunt esențiale pentru creativitate: capacitatea de analiză, de sinteză și de concretizare. Cele trei aspecte sunt luate din „teoria triarhică” a inteligenței umane lansată de Sternberg (1985a, 1988, 1996). În concepția autorului, ele sunt interactive și cooperează în cadrul funcționării creative. Capacitatea de sinteză este capacitatea de a produce idei noi, de înaltă calitate și adecvate problemei respective. Deoarece se consideră că creativitatea este o interacțiune între o persoană, o sarcină și un mediu, ceea ce înțelegem prin nou, de înaltă calitate
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Primul element-cheie al capacității de sinteză e cel numit de Sternberg (1985a) „metacomponentă”, care este un proces practic de nivel superior folosit la planificarea, supravegherea și evaluarea îndeplinirii sarcinilor. Această metacomponentă este legată de redefinirea problemelor. Cu alte cuvinte, persoanele creative pot lua problemele pe care alții le văd într-un anumit fel - sau pe care ei înșiși le-au văzut așa - și le redefinesc complet diferit. Din acest punct de vedere, ele „înoată împotriva curentului”. De exemplu, ele pot spune
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]