5,205 matches
-
sumbră, cu lumina de deasupra ușii noastre aprinsă - în așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele armonioase, bolta, căldarea de aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe de laturi mașini și eu pataugeam fără umbrelă, sumbră și concentrată. Am mers de la tramvai prin ploaie ca de la casa ta la „Reg[ina] Maria“, poate mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am intrat pe un culoar și a treia ușă, la dreapta, era camera în care stă Tante Margot. O cameră caldă, de om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
intri pe ușa dublă, spune Robyn, conducându-mă spre terasă, și încep să cânte trâmbițele... sau trompetele... ce vrei tu... Te oprești în fața fântânii, îți aranjezi trena, faci niște poze. După care, orchestra filarmonică începe să cânte și pornești pe culoarul din mijloc... — Orchestra filarmonică? o îngân uimită. Am vorbit deja cu Filarmonica din New York, intervine Elinor. Au zis că își verifică programul turneelor și, dacă avem noroc... Filarmonica din New York? Măiculiță. — Mireasa de sâmbătă are șapte harpiști, zice domnul Ferguson. Și o soprană de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ziua de naștere sau Crăciunul. Așa că, dacă ai șansa de a o trăi într-un loc cu adevărat ieșit din comun, poate că ar trebui să profiți imediat de asta. Și, e clar, ar fi de vis. Să pășești pe culoarul dintre scaune în fața a patru sute de persoane, pe muzica interpretată de o filarmonică, și peste tot să fie cele mai frumoase aranjamente florale imaginabile. Apoi să-ți iei locul în primire la o masă absolut incredibilă. Robyn mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
rău de la stomac. Ușile duble sunt date în lături și aud foșnetul făcut de patru sute de persoane care se întorc în scaun. Orchestra filarmonică începe să cânte tema muzicală din Frumoasa din pădurea adormită, iar domnișoarele de onoare pornesc pe culoarul dintre scaune. Și, deodată, mă trezesc că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
toată lumea mă privește, în păr am bijuterii și am cea mai frumoasă rochie pe care am purtat-o vreodată. Știu că nu voi mai trăi niciodată un asemenea moment, în viața mea. Niciodată. În clipa în care ajung la capătul culoarului, încetinesc, pentru a inspira din plin această atmosferă și acest parfum minunat și pentru a mă uita mai bine la copaci și la flori. Pentru a încerca să-mi întipăresc în minte fiecare amănunt. Și pentru a savura fiecare clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
speaker minuscul atașat de un boboc de trandafir. Nu-mi vine să cred: Robyn mi-a plantat un speaker în buchet! — Mirele și mireasa! Plecați! — OK! zic către flori. Plecăm! Îl apuc repede pe Luke de braț și pornim pe culoarul dintre scaune, traversând din nou pădurea fermecată. Nu suntem căsătoriți, spune Luke siderat. O ditamai pădurea, patru sute de oameni, o rochie albă uriașă și nu suntem căsătoriți. — Șșșș! îi zic supărată. Nu spune nimănui! Mi-ai promis ca, dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
trecere. Vecini: la dreapta cu proprietatea avocatului O.Guțic, la stânga cu proprietatea lui Șloim Leib Ungar, în față cu str. Al.I.Cuza, în spate cu teren proprietatea comunității. Azilul de bătrâni era într-un imobil cu 10 camere, un culoar de trecere, un antreu. Dreptul de proprietate se întemeia pe dispozițiile art.56 din Legea cultelor și autorizația primăriei Dorohoi nr.1278 din 3 mai 1924. Imobilul avea 6 clase, două culoare, un antreu, o cameră, o cameră sanitară. Drept
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și spectatorul le poate aprecia expresivitatea și grația. în schimb, atunci cînd Bauby ne povestește că spitalul a fost cîndva una dintre caritățile preferate ale împărătesei EugØnie și că Nijinski a repetat acolo unul dintre salturile lui, Schnabel postează pe culoar o figurantă îmbrăcată în împărăteasă și pune un balerin să sară printre scaunele cu rotile, iar spectatorul se gîndește la Dan Pița, ceea ce nu e niciodată un lucru bun. Dilema Veche, martie 2008 Va curge sînge/There Will Be Blood
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
perspectiva dezvirginării își pierde orice atracție e starea de grație pe care o atinge atunci cînd e pe skate. într-unul dintre cele mai frumoase cadre din film, el și ceilalți skateri din școală vin spre camera de filmare pe culoarul care duce la cancelarie, unul pe skate, altul cu el la subsuoară, cu toții emanînd mister și, mai mult de-atît, alteritate un trib inaccesibil, un ordin mistic, o altă specie. Motivul convocării lor e o crimă comisă în apropiere de Paranoid
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Adrian Severin, care scria în cotidianul "Ziua" din martie 1996, următoarele: "Un cetățean român de origine palestiniană, pe numele său Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare în operațiuni financiare ilicite și în acțiuni teroriste. El trece însă nestingherit prin culoarele rezervate autorităților, în aeroporturile din țară și se plimbă pe holurile Palatului Cotroceni. Dacă vreo santinela îl oprește (așa cum s-a întâmplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timișoara), el o brutalizează și, nepedepsit, o dă la oparte. Tot el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
atât de bătrân încât ai sentimentul că nimic din lumea asta nu este mai puternic decât el. Chiar și piramidele pe care le văzusem - într-una am intrat mai pe brânci, mai cocoșați, mai urcând mai coborând, mai transpirând prin culoarele înguste, strâmte și incredibile - deci, chiar și piramidele-și găseau locul în sufletul meu, până atunci opac. Sfinxul m-a ajutat să mă transport definitiv în lumea căutată așteptată și fascinantă a Egiptului. În sfârșit. Am plâns, am plâns și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
într-o continuă mișcare. Deci, dacă n-ai putut să stai mai mult de o clipă în fața ei, chiar dacă te afli în altă încăpere, situată mai jos. După ce te rogi aici câteva momente, în liniște, continui traseul printr-un culoar unde se află suporturile pentru lumânările pe care vrei să le aprinzi. Acest culoar este între munte și zidul bisericii, astfel făcându-se minunea dintre ceea ce a făcut Dumnezeu cu ceea ce a săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
o clipă în fața ei, chiar dacă te afli în altă încăpere, situată mai jos. După ce te rogi aici câteva momente, în liniște, continui traseul printr-un culoar unde se află suporturile pentru lumânările pe care vrei să le aprinzi. Acest culoar este între munte și zidul bisericii, astfel făcându-se minunea dintre ceea ce a făcut Dumnezeu cu ceea ce a săvârșit omul. Ieșind de aici, intri din nou în Catedrală pe fațada căreia, dantelată și imaculată, descoperi pe Mântuitorul reprezentat avându-i
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a performanțelor, s-a impus publicului cu roluri diverse dintre care amintim: Mașa din Adio studenție de Al.Vampilov Domnișoara Julia din piesa omonimă a lui Strindberg Madame Pace din Șase personaje în căutarea unui autor de Pirandello Marieta din Culoarul cu Șoareci de N.Breban Babakina din Ivanov de A.P.Cehov Nebuna din Chaillot de Giraudoux Individia pașnică din Nu muriți din întîmplare de I.Băieșu Efimița din Conu’ Leonida față cu reacțiunea de I.L. Caragiale Frosina din Avarul de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
aveau de suferit erau cele 4 milioane de cetățeni din Berlinul occidental: li se tăiau curentul, apa, gazul, se oprea circulația metroului, toate aceste servicii fiind administrate de Berlinul democrat. La cele de mai sus se adăugau șicanele pentru închiderea culoarelor aeriene ce deserveau tranzitul către Berlinul occidental și a tranzitului pe calea ferată ce aproviziona Berlinul occidental prin frontiera de vest, cu RFG. Au rămas în istorie blocada Berlinului occidental din perioada 24 iunie 1948-9 mai 1949 și miile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a explodat de o manieră ce ne-a atras atenția întregii lumi! A doua zi, pus la patru ace, m-am prezentat la MAE. Direcția a V-a (nume celebru!) era la etajul 4 al clădirii din Piața Victoriei. Pe culoar, în drum spre secretariat, dau nas în nas cu tovarășul ministru Ștefan Andrei, însoțit de șeful lui de cabinet, fostul meu director din anii '70 de la Direcția culturală, Marcel Ghibernea. Am salutat și l-am auzit pe tovarășul consilier șoptindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de tapiserie, multe de nume cunoscute și de excelentă calitate. Când am intrat în depozit, însoțit de administrator, înăuntru era întuneric beznă. Când administratorul a "făcut lumină", am crezut că ne aflăm pe lumea cealaltă pe ambii pereți ai unui culoar lung de vreo 20 de metri tablouri și iar tablouri de diferite dimensiuni și în diferite culori cu "odiosul" și "sinistra" care ne priveau cu niște ochi mustrători. După ce ne-am revenit, am trecut în alte camere, unde nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de colaborare cu delegațiile străine. Am adresat o notă lui Adrian Năstase, propunând numirea sălilor respective "Nicolae Titulescu", "Grigore Gafencu" și "Vasile Alecsandri", nume păstrate și astăzi! Înnobilate spațiile respective cu numele ce le meritau, am căutat sa dau puțină "culoare" bătrânei instituții, organizând aproape în fiecare lună câte un "eveniment", susținut de cunoștințele și prietenii mei din lumea culturală, la care asistau diplomați romani și străini. S-au perindat prin Sala Gafencu corul Madrigal, artiști ai teatrului Bulandra intr-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rul hasid Își deschide cartea de rug)ciuni. —E atat de zelos, zice soția mea. M) Întreb dac) nu cumva se roag) pentru tine. Zâmbește când vede c) m-am jenat. Îndat) dup) ce se debaraseaz) ț)vile, hasidimii blocheaz) culoarele pentru a-și face rug)ciunea de Minha, leg)nându-se și Întinzându-și gaturile În sus. Coeziunea pe care o presupune rug)ciunea f)cut) În comun este foarte puternic). Aceasta i-a ținut uniți pe evrei mii de ani
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
păcii) a fost trecută din mână-n mână și, cam o oră mai târziu, am Început să ne retragem spre camere, căci a doua zi lucrul Începea În zori. Singur pe coridor, am pornit În căutarea camerei mele. Dintr-odată, culoarele anodine, fără caracter, ale noului Sheraton căpătau un vino-ncoace halucinant de interesant. Nu mai știam unde sunt, nici unde voiam să merg, dar nu avea importanță, totul era minunat. Pe la cinci și jumătate dimineața (mi s-a spus mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fost destul de nemilos cu tine Însuți și ai renunțat la foarte multe detalii spectaculoase, ai concentrat, făcând ca În multe momente trei-patru acțiuni să se suprapună concomitent În aceeași scenă. Am fost nevoit să reduc totul la cât mai simplu. Culoarul Îngust al subsolului „La Mamei“ ducea Într-un spațiu Întunecos, unde puteau asista doar treizeci și cinci de spectatori. Aceasta ne-a constrâns la rigoare și economie de mijloace. Începuserăm În spații vaste, dar a trebuit să ne adaptăm locului care convenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la „La Mama“, dar cum nu era disponibil ca spațiu de repetiție decât un studio foarte mic, iar Superman era și În viață de dimensiuni considerabile, ajungând aproape la doi metri Înălțime, am hotărât ca audiția să aibă loc pe culoar. Superman era nerăbdător să Încerce scena seducerii Suzanei. Mary Elizabeth Mastrantonio, care era deja Suzana titulară, a găsit că elanul lui era prea realist când s-a trezit ciupită de sâni și a răspuns la fel de realist, cu o palmă bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
piesă intimă ca Vania. Joe Chaikin, un actor delicat și subtil, era un Vania În care prospețimea copilului și tristețea clovnului se amestecau imprevizibil. Astrov al lui Abraham oscila Între luciditate și intensitate explozivă. Într-un du-te-vino neîntrerupt pe aceste culoare, personajele se căutau, se găseau și se pierdeau, senzația de așteptare amintea de Godot și totuși era prezent un sentiment de speranță. Jocul nu putea să fie naturalist, dar nici formalismul nu era căutat decât până la un punct. Divorțat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe scenă, costume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]