6,333 matches
-
nu dorim să ne aflăm. De fapt noi suntem rătăciți pe drumul vieții noastre proprii și nu pe drumul "construcției capitalismului", așa cum dăm de înțeles întotdeauna când suntem întrebați. Când pleacă de acasă, fiecare copil primește sfatul de "a fi cuminte", prin asta înțelegându-se nu să evite a sparge geamurile școlii cu mingea, ci să nu contrazică pe "doamna profesoară", să dea din cap la fiecare prostie pe care aceasta o spune și să-i laude metehnele de schizoidă, bătută
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
eroice”; o ultimă plachetă, anodină, Aripi albe (1932), pretinde să exprime, în serbede pastișe, trăiri subtile și extaze mistice. Sub nume propriu ori sub varii, fanteziste semnături-inițiale, prescurtări, multe ca variante la Cridim, sau Keops (Cheops), Kapa, Kapa-Ro, Aferim, Moș Cuminte, Lacrima Christi, Palma Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
și stânjenitoare. Scrie literatură pentru copii și tineret, romane cu caracter educativ - Pensiunea Margareta (1982), La foc de tabără (1989) -, povestiri sentimentale și versuri umoristice pentru cei mici - Iepurilă Varză Dulce (I-IV, 1984-1985), Orașul de cretă colorată (1986), Băieți cuminți (1998). Ca prozator, C. se situează pe linia epicii ardelenești, construind romane cu eroi mesianici, angajați în dramaticele confruntări ale lumii contemporane. Astfel, în romanul Un anotimp pentru fiecare (I-II, 1985-1986), al cărui subiect este plasat în anii ‘50
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Namur (Belgia), 1993; Eminescu în conștiința critică, București, 1994; Vârsta amintirilor, Cluj-Napoca, 1995; Lumina din prăpastie, Timișoara, 1996; Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997; În oglinzile timpului, Namur (Belgia), 1997; Alfabetul glumeț, Deva, 1997; Apel telefonic greșit, Cluj-Napoca, 1997; Băieți cuminți, Deva, 1998; Luceafărul și alte comentarii eminesciene, Reșița, 1998; Meridiane lirice, Cluj-Napoca, 1998; Caragiale în conștiința critică, Oradea, 1999; Opera literară a lui Pavel Dan, București, 1999; Templul de vise, Oradea, 1999; Eminescu în orizontul criticii, Pitești, 2000; Eminescu în
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Iași, după 1990 C. devine redactor la Editura Universității ieșene și profesor-asociat la Facultatea de Ziaristică. A debutat cu versuri în „Cronica”, în 1976. Debutul editorial se produce în 1982, cu Măceșul din magazia de lemne, un volum de poezii cuminți, departe de vigoarea, insurgența și duritatea verbală a congenerelor optzeciste (Mariana Marin, Magdalena Ghica, Elena Ștefoi) și aproape de linia delicateții matern-visătoare și atent caligrafiate (Ana Blandiana, Constanța Buzea, Doina Uricariu). În Măceșul din magazia de lemne domină imaginile calde, liniștite
CODRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286322_a_287651]
-
tot. Palide calități stilistice se întrevăd în câteva pagini din Copil din flori. Ambele cărți au fost considerate de autor ca „erori ale tinereții” și așa și sunt, raportate la scrierile dintre 1906 și 1910. Între acestea, Urlătoarea este o cuminte povestire vânătorească, într-o scriitură fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
despre barbarie, pentru că s-a supus disciplinelor și muncii. Are însă mai ales dreptul să vorbească împotriva cărților și a cumințeniei lor, pentru că și-a dat câțiva ani de tinerețe spre a trăi numai printre cărți și numai printre lucruri cuminți. CONSTANTIN NOICA Textul lui Cioran nu se bolovănește în lungimi inutile, ci se reduce la pura insistență asupra lucrului celui mai dureros: cuvântul care face zadarnice marile discursuri ce încearcă să apere ceea ce există din propriile lor aparențe. FERNANDO SAVATER
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
cu Mircea Cărtărescu, Florin Iaru și Ion Stratan), pref. Nicolae Manolescu, București, 1982; Cruciada întreruptă, București, 1982; Poemele siameze, București, 1983; În așteptarea cometei, București, 1986; Rondul de noapte, București, 1987; Pornind de la un vers, București, 1990; Bătrânețile unui băiat cuminte, Constanța, 1994; Mickey Mouse e mort, București, 1994; Ioana care rupe poeme, București, 1996; Patinează sau crapă, București, 1997; Percheziționarea îngerilor, București, 1998; Lumină de la frigider, București, 1998; Bună dimineața, Vietnam!, Botoșani, 1999; Mahalaua, de azi, pe mâine (în colaborare
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
Jurnal, IV, 250-252; Micu, Limbaje, 117-120; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 174-179; Alex. Ștefănescu, Poetul specialist în poezie, RL, 1991, 10; Ulici, Prima verba, III, 74-76; Emil Mladin, Bad boy, RL, 1994, 43; Cornel Regman, Traian T.Coșovei, „Bătrânețile unui băiat cuminte”, JL, 1994, 43-48; Cristina Necula, Tăcerea transcendentală și singurătatea, CC, 1994, 12; Negoițescu, Scriitori contemporani, 122-126; Alex. Ștefănescu, Traian T. Coșovei ca fost teribilist, RL, 1995, 6; Dan Stanca, Poezie fără frontiere, VR, 1995, 3-4; Dicț. scriit. rom., I, 686-687
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
excesele naturalismului, de la care a preluat totuși minuția și exactitatea descrierilor, interesul pentru periferia societății. În această categorie intră proza lui Duiliu Zamfirescu (Furfanțo, 1900), N. Volenti (O idee fixă, 1892) ș.a. Tonul general este însă moderat, exprimând un realism cuminte: I. Al. Brătescu-Voinești (care tipărește câteva din cele mai izbutite nuvele ale sale, precum Pană Trăsnea Sfântul, 1893), I. L. Caragiale (O făclie de Paște, 1889), I. Popovici-Bănățeanul (În lume. Din viața meseriașilor, 1892) și, mai ales, Duiliu Zamfirescu, ale cărui
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
concentrare, tensiune musculară sau probleme de somn (adoarme greu sau are un somn superficial). Din cauza acestor simptome, este ușor de înțeles de ce mulți copii cu anxietate generalizată sunt diagnosticați greșit cu ADHD. Atenție Câteodată, copiii cu anxietate generalizată sunt foarte cuminți și ezită să participe la diverse activități. Din cauza tendințelor lor perfecționiste, au uneori nevoie să fie liniștiți excesiv de către cei din jur cu privire la ce au făcut. Îngrijorările legate de lume în general se pot manifesta prin tendința de a se
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
inteligență a manipulării ieșită din comun, sunt cel puțin viabile. Dar seria cea mai interesantă teatral, ca și sub raport documentar, este aceea dedicată mediilor funcționărești, gazetărești, actoricești, precum și noilor parveniți - Mielul turbat, Rețeta fericirii, Siciliana, Opinia publică, Travesti, Fii cuminte, Cristofor. Piesele acestei serii reușesc să capteze, în pofida unor abile trasee de îndoctrinare, prin darul de a da substanță câtorva personaje și prin surprinderea unor tare sociale, a unor - familiare epocii - „tertipuri” de parvenire: căsătoria de conivență, buletinul de București
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
Pamflete, București, 1952; Cântecul libertății, București, 1953; Teatru, București, 1953; Mielul turbat, București, 1954; Arcul de triumf, București, 1955; Recolta de aur, București, 1957; Rețeta fericirii sau Despre ceea ce nu se vorbește, București, 1957; Teatru, I-II, București, 1959; Fii cuminte, Cristofor!, București, 1965; Comedii, București, 1967; Poezii, București, 1968; Opinia publică. 5 comedii, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1971; Teatru, vol. I-II: Comedii, vol. III: Drame, București, 1971; Tipuri și tertipuri, București, 1971; Poezii, București, 1973; Teatru, București, 1973; Simfonia
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi arată pietroiul „de dar”, ascuns în sân, trufașului pașă nu-i lasă batjocura fără replică etc. Ironie, umor, moralism tradițional, simț al măsurii, care nu iartă nici prostia umilă (săracul prea „cuminte”, neștiutor de nici o bucurie și de nici un păcat, bun să-i pui „căpăstru”). Adoptat, grație lui Anton Pann, în spațiul culturii românești, Nastratin Hogea, isteț, pitoresc și mucalit, sceptic, dar nu mizantrop și departe de a fi el însuși fără
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
pe argumentul istoric, politic, economic. Cartea Dunărei (1933) este o monografie documentată, sacrificând pe alocuri unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
sentimental-aprigul matematician-poet duce o viață de boem exuberant, insațiabil. Evoluează „ca un vultur” în domeniul cuceririlor erotice și le inventariază apoi scrupulos, nu ușor (datorită numărului lor), dar cu o vizibilă satisfacție, în scrisorile către bunul său prieten, seriosul și cumintele Tudor Vianu. De dragul acestuia, se mută de la Göttingen la Tübingen, și aici o întâlnește pe Gerda Hossenfelder. Don Juanul balcanic o cere imediat în căsătorie, astfel că rasa teutonă va fi transplantată pe sol românesc: mai întâi la Giurgiu și
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
istoria literaturii române cu volumul Joc secund (1930) - ce marchează, într-un mod simbolic, și sfârșitul carierei sale poetice. Eseurile și articolele sale critice pot fi grupate, din punctul de vedere al (vehemenței) ideației, într-o primă perioadă relativ mai „cuminte”, între 1920 (anul când debutează ca eseist în „Umanitatea”, cu o recenzie la un volum de versuri al lui Nichifor Crainic), și 1921 (când matematicianul pleacă în Germania pentru doctorat) și o a doua, efectiv „incendiară”, între 1927 și 1930
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
am adus aminte de vechii și simplii mei prieteni cu care am Împărțit pâinea acră de-a lungul celor cinci ani de concentrare și război. Parcă-l vedeam pe Neculai Dadaci, vioristul companiei noastre, pe Boculei Vasile, cel Înalt și cuminte ca o fată, pe Aniculăiesii Ion, poetul unității, cel ce știa, după vorba lui, o mie de cântece toate de el făcute. Și de mulți alții mi-am amintit, prieteni vechi, oameni simpli cu inimile de aur, stâlciți de branduri
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Sas e fapt-aproape... Roman, m-auzi tu oare?... Nu-i om să aib-o frică. Cum eu o am acuma... Iubitul meu Bogdan... Roman, Roman, așa e că-i un frumos copil? Spune-mi, o, spune-mi numai că e frumos, cuminte, Dulce la port și vorbă, să văd că îl iubești.... Au crezi tu vreodată că Sas ar fi în stare...? O, nu! Taci... Ce de gânduri pin' mintea mea mai trec! Ți-o spun, dar numai ție, auzi tu?, nimăruia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
destul de-apăsătoare! Roman! m-auzi tu;.. nu e un om să aibă frică Cum eu o am acuma... Iubitul meu Bogdan - Roman, Roman, așa e că-i un frumos copil"? O! Spune-mi, spune-mi numai că e frumos, cuminte, Dulce la port și vorbă... Să văd că îl iubești! Roman, crezi tu vreodată...? O, nu, taci! ce de gânduri prin mintea mea îmi trec, Ți-o spun... dar numai ție... auzi tu... nimănuia Să n-o mai spui... Veghează
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din urmă din Mușatini sta întins pe crengi de brad, Tânăr... mândru și cuminte înainte-ne-l văzum, Coperit de crengi de dafini și de-al candelelor fum; Tu, luând de pe-a ta frunte uriașa, neagra cască: " Dumnezeu n-a vrut Moldovei alt Mușatin să se nască Și de astăzi înainte e Moldova
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
răstigni pe cruce, te-or huidui cu pietre Și te vei stinge mizer de nimenea jălit. Se vede Că puteau șireții ca să găsească-n viață Alt preț decât acela să-și împlinească pofte Pe sama altor... Apoi este și drept, cuminte, Ca proști să ducă greul, astuții să domnească... La ce-ar fi-atuncea lumea în două împărțită? La ce-ar esista proștii, și iar la ce șireții? Nu merită nătângii să fie stăpîniți? Nu vezi că stăpînindu-i le împlinești dorința? Mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ce-au cotropit românii sunt vijelii mărețe, Turbate, mândre, aspre ca orce vijelie, Dară și trecătoare ca ele. Iar s'ejarul Poporului meu tare ridică ș-azi în vânturi Întunecata-i frunte și proaspăta lui frunză. În lume văd popoare cuminți și fericite Și mă întreb ce soarte să doresc la al meu? Și-un gând îmi vine, aspru, adânc, fără de milă Și sfărmător de lume. Nu, nu! n-aș vrea ca alte Popoare să mai fie c-al meu - nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
murindă la univers se roagă. CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac, Ești glas gîndirei mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! vin ș-acuma... surîde-mi ah! surâde Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochii-mi voi închide, Căci nu pot deodată cuprinde-a ta frumsețe... De-aud... nu pot să caut zâmbirea blândei fețe, De văd a ta cerească
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]